Home · Zig Zag · Psiholog versus Psihiatru

Ultima oră

RSS Display

Psiholog versus Psihiatru

Pentru mulţi dintre noi noţiunea de psiholog acoperă şi atribuţiile psihiatrice şi invers.

În primul rând, ce este foarte vizibil, ce poate fi cu uşurinţă spus, este faptul că există o importantă diferenţă de formare profesională între psiholog şi psihiatru. Psihologul urmează Facultatea de Psihologie, pe când psihiatrul urmează Facultatea de Medicină, după care urmează specializarea în Psihiatrie. Practic, putem spune că specializarea în psihiatrie este o a doua facultate, având în vedere faptul că rezidenţiatul (pregătirea în orice specialitate a medicinei se numeşte rezidenţiat) durează 5 ani.
Diferenţa constă în faptul că psihologia se ocupă cu studiul omului în toate ipostazele sale (individ, grup, masă), atât omul "normal" cât şi cel "bolnav". Pe când psihiatria se ocupă doar de omul cu probleme (emoţionale, comportamentale etc). Altfel spus, psihiatria se ocupă doar de omul bolnav.
În fata persoanei care vine la consiliere, psihologul are un singur mijloc de intervenţie şi anume psihoterapia. Psihologul tratează prin cuvânt. În timp ce psihiatrul dispune de două instrumente: psihoterapia şi psihofarmacologia. Psihiatrul poate să fie şi psihoterapeut, dar este şi medic, tratând medical pacientul, cu medicamente.
Confidenţialitatea este obligaţia psihologului, ca şi a preotului la spovedanie. Nu are voie să divulge nimic din cele discutate/constatate, la nici un pacient. Nici măcar în faţa autorităţilor, doar în cazuri foarte grave, să dea eventuale indici judecătorului. Acesta ajută pacientul să-şi înţeleagă şi să conştientizeze problemele, acesta singur hotărând cum şi le va soluţiona. Răspunsul şi soluţiile la problemele pacientului le are el însuşi, psihologul îl ajută să ia decizia corectă.
Oamenii care apelează la psiholog sau la psihiatru nu sunt neapărat „nebuni”, nu sunt bolnavi; ei au o problemă mai mică ori mai mare, o apăsare, o frământare. Psihiatrul, fiind de formaţie medicală, are tendinţa să dea o soluţie care poate fi bună sau rea. Psihologul încearcă să-l asculte, să-l înţeleagă şi să împărtăşească problema cu el, fiind mai puţin orientat spre rezolvare, conform construcţiei sale profesionale.
Majoritatea - psihologi sau psihiatrii - sunt de părere că poziţia cea mai corectă este cea care le îmbină pe amândouă. Întotdeauna colaborarea dintre psiholog şi psihiatru este în beneficiul pacientului. Altfel spus, cele două categorii de profesionişti ar trebui să coopereze, nu să rivalizeze.
În mod normal, patologia uşoară - tulburări de dispoziţie, tulburări de somn, depresii uşoare, tulburări de stres, fobii etc. - Poate fi rezolvată prin psihoterapie. Dar sunt situaţii în care doar statul de vorbă cu un om cu tulburări grave nu este suficient. Patologia majoră - depresii severe, tulburări psihotice etc. - Are nevoie de intervenţie psihiatrică. Acolo trebuie intervenit cu medicamentul, eventual cu izolarea omului prin internare sau prin concediu medical. Ceea ce este cu adevărat important, este compatibilitatea terapeutului cu pacientul şi alegerea metodei potrivite fiecărui caz.
Ana Irina Pop
 

   15:40

Da o nota acestui articol

0 Nota:~ Articol nenotat

Legături

Publicitate