Limbajul nonverbal în comunicare

Limbajul trupului este un univers al fiecărei persoane. Limbajul trupului este foarte important, el ne poate comunica, foarte multe informaţii ce le putem folosi. Este nevoie de mult antrenament şi instruire pentru a putea surprinde exact ce ai în faţă. Totul funcţionează asemenea unui detector de minciuni. Întâi adună informaţii adevărate, apoi informaţii false, în faza doi face corelarea, iar în ultima fază, în funcţie de corelarea anterioară, va prelucra noile informaţii obţinute.
Cel mai greu test la interpretarea limbajului trupului îl dau jucătorii de poker. Aceştia încearcă să descopere exact când anume partenerul lui are o mână bună, când are o mână rea. Ei încep prin a studia comportamentul interlocutorului iar după ce vede exact ce cărţi a avut trage concluziile cum ar fi: Deci partenerul meu când are o mână bună i se măresc pupilele, respiră parcă mai repede, îşi încrucişează foarte des picioarele şi se uită de cel puţin 5 ori la cărţi în timpul jocului. Apoi în următorul joc urmăreşte iar semnalmentele şi caută să afle dacă într-adevăr ceea ce a observat mai înainte apare şi acum. Dacă aceste semne apar din nou şi el are o mână bună, el va reacţiona în consecinţă. Le fel încercă să descopere semnalmentele când are cărţi necâştigătoare.
Stai de vorbă cu cineva şi ai vrea să ai mai multe repere decât limbajul verbal. Mai jos aveţi câteva lucruri depre limbajul ochilor şi ce înseamnă aceste lucruri. Folosirea acestor instrumente este o adevărată artă. Ochii sunt cel mai la îndemână de urmărit. Dacă mişcările mâinilor pot fi controlate, chiar zâmbetul sau supărarea, pupila este cel mai puţin controlabilă.
Fiecare persoană are propriile gesturi, propriul sistem de valori, propria educaţie sau auto-educaţie, gândeşte într-un anume fel, e interesat de ansamblu sau de detalii, este un analist sau un filosof, are anumite informaţii, are anumite experienţe proprii. Acestea, ca multe alte caracteristici, fac din fiecare om un individ unic. Această unicitate a fiecărei persoane se reflectă în limbajul trupului într-o măsură mai mare sau mai mică.
Muşcatul buzelor ilustrează o indispoziţie evidentă. Dacă interlocutorul îşi muşcă buza superioară, este indurerat sau trist. Acest gest survine când persoana este debusolată sau surmenată. Atunci când interlocutorul îşi muşcă buza inferioară, manifestă, în mod inconştient, dorinţa de a plăcea. Oricum, gestul poate fi voluntar, ca instrument al seducţiei, sau inconştient, atunci când subiectul se teme că nu place suficient. Dacă o persoană pune unul sau mai multe degete la nivelul buzelor, trebuie să interpretăm acest gest ca o interdicţie de a vorbi.
Poziţia cu braţele de-a lungul corpului este de fapt normală, fără a avea o simbolistică particulară. Dar dacă braţele rămân lipite de corp în timpul mersului, trebuie să ne alarmăm, pentru că poziţia trădează o stare psihotică. Balansarea unui singur braţ trădează o dorinţă de “non-inserţie” într-o conversaţie. Braţele încrucişate reflectă, normal, protecţia. Această manifestare apare deseori când subiectul este bănuitor, iar dialogul nu are nicio şansă să se înfiripe. Şi ascunderea braţelor la spate are anumite semnificaţii. Dacă braţul drept este ascuns, persoana se teme că-şi va pierde controlul. Totodată, este o modalitate de a-şi arăta nemulţumirea faţă de situaţie. Braţul stâng ascuns caracterizează un subiect care încearcă să-şi controleze emoţiile şi pe care situaţia îl copleşeşte.
Mâinile deschise, cu palmele în sus, evidenţiază deschiderea şi disponibilitatea subiectului. Mâinile deschise, cu palmele în jos, revelă un interlocutor prudent şi moderat. Mâinile faţă în faţă, adeseori lipite, evidenţiază reţinerea interlocutorului, iar ambele mâini ascunse trădează mai totdeauna o persoană care minte. Ascunderea mâinii drepte traduce sentimentul de inferioritate faţă de interlocutor, iar cea a mâinii stângi – lipsa de inspiraţie. Pumnii sunt un semn evident al violenţei şi agresivităţii, dar pot traduce şi incapacitatea interlocutorului de a comunica.
Poziţia picioarelor sub scaun, cu talpa atingând solul, evidenţiază o anume destindere. În cazul picioarelor încrucişate, dacă piciorul care se sprijină este dreptul, subiectul nu manifestă niciun fel de interes pentru interlocutor, iar dacă piciorul care se sprijină este stângul, poziţia indică teama unui eşec.

   15:24

Da o nota acestui articol

Nota:~ 4 din 2 voturi.

1 2 3 4 5