Divorţul şi impactul asupra copiilor

Societatea tradiţională impune individului, ca o cale de integrare în comunitate, dar şi de împlinire individuală, întemeierea unei familii. Este urmărit traseul parcurs de om de la familia în care se naşte până la familia pe care şi-o întemeiază, fixându-şi astfel statutul social. Modelul acesteia este adoptat sau respins în funcţie de propria experienţă de formare, dar şi de spiritul epocii. Ca instituţie, familia conferă stabilitate unei societăţi, de aceea este protejată prin legi scrise şi nescrise. Statul îşi asumă responsabilitatea reglării relaţiilor dintre indivizi în interiorul familiei mai ales în momente cruciale.

Familia este forma socială de bază întemeiata prin căsătorie, care îi uneşte pe soţi şi pe descendenţii acestora (copii şi/sau alte rude) prin relaţii strânse de natură biologică, prin drepturi şi obligaţii morale, juridice, economice, spirituale (ideologice şi psihologice) şi sociale (incluzând pe cele sexuale). Familia este un grup de rude format prin căsătorie, sânge sau adoptare care trăieşte împreună, desfăşoară o activitate economico - gospodărească comună.

Copilul mic este foarte sensibil şi de cele mai multe ori simte ce se petrece în familie şi vrea să ştie mai mult. Cel mai bine pentru copil ar fi ca cei doi părinţi să-i dea vestea împreună pentru a putea să se obişnuiască cu ideea că părinţii vor fi alături de el chiar dacă nu o să mai locuiască în aceeaşi casă. Pentru copil "familia" este alcătuită din indivizi, care trăiesc în aceeaşi casă. Îi este greu să-şi imagineze ca tata (mama) nu mai locuieşte cu el, că nu-i mai poate citi o poveste în fiecare seară sau că nu se mai pot uita împreună la televizor, etc. Momentul în care se anunţă separarea, nu trebuie să conţină reproşuri aduse partenerului, dar nici gesturi de tandreţe care ar bulversa copilul. Această primă conversaţie nu va închide subiectul, el va fi readus în discuţie deseori.

La o anumită vârstă ( 3-6 ani ) copilul doreşte de multe ori să elimine pe unul dintre părinţii săi, ca să rămână singur cu celălalt. Când separarea vine să realizeze această dorinţă a copilului, el se simte responsabil de ceea ce se întâmplă şi simte o mare vină. Deseori, copilul crede că el este cauza divorţului / separării, mai ales dacă anunţarea acestuia vine după o serie de reproşuri care i-au fost aduse. El crede că părinţii se despart pentru că el a spart vaza cea nouă sau că nu a spus destul de frumos poezia la serbare. Foarte important este să spunem copilului că nu el este cauza separării. El nu este capabil să înţeleagă motivele separării şi nici consecinţele ei. Anumite cuvinte şi comportamente îl ajută să se liniştescă, să îi reducă această nelinişte sau aceste gânduri de vinovăţie. Trebuie să îi explicaţi copilului, prin exemple, cum că el nu are nici o vină şi că nu este singurul copil ai cărui părinţi trăiesc separat. Exemplu: “Nu mai suntem fericiţi împreună, dar amândoi suntem foarte fericiţi cu tine. Vom rămâne mereu părinţii tăi, iar dragostea noastră pentru tine nu se va schimba”.

Ceea ce trebuie copilul să suporte este destul de dureros. Dacă părinţii se respectă şi fac efortul să discute ca nişte adulţi, copilul va putea să suporte mai uşor situaţia. Chiar şi în cazul unei separări în condiţii cât mai paşnice, nu există o formulă magică pentru rezolvarea acestei situaţii. Fiecare copil îşi manifesta suferinţa diferit. Maniera în care copilul simte şi exprimă această situaţie depinde de vârstă, temperament, afectivitate, etc. Reacţiile cele mai frecvente sunt: furie, închidere în sine, tulburări de somn, probleme alimentare sau şcolare, etc.

Ideea de a-l şti la serviciu pe tata, când de fapt el nu mai vine zilnic pentru că s-a mutat, este o soluţie provizorie. Depinde şi de relaţia mamei cu tatăl, dar şi de cât de mult acesta doreşte să o ajute. Ar fi recomandat să vină la copil înainte de culcare, să mărească treptat perioada de lipsă şi să se fixeze zile clare pe care copilul să le cunoască şi să nu mai pună apoi întrebări.

   23:43

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5