Tinerii, dreptul la asociere şi afirmare

Aşa cum s-a observat de-a lungul vremii, epoca modernă a adus în prim plan ideea şi nevoia de asociere. Emanciparea deplină a individului a dus şi la afirmarea tot mai puternică a dreptului la asociere. Specialiştii în domeniu apreciază că tinerii manifestă un grad de predispunere la asociere mult mai ridicat decât adulţii sau vârstnicii. Ceea ce denotă că tinereţea marchează dezvoltarea unor noi tipuri de relaţii conştiente şi puternic coezive, mai cu seamă cu membrii grupului celor de aceeaşi vârstă şi ai propriei generaţii, cât şi restructurarea relaţiilor cu ceilalţi membri ai societăţii. S-a observat o evoluţie distinctă în cursul adolescenţei, aşa-zisa „intensificare a relaţiilor de grup”. Tendinţa de asociere s-a accentuat în condiţiile anomiei sociale, când tineretul a acuzat un plus de marginalizare şi frustrare. În realitate însă, fenomenul asociativ în rândul tinerilor este şi continuă să se menţină la un nivel destul de firav. Într-un recent sondaj de opinie la nivel naţional, 49% dintre tineri îşi manifestaseră dorinţa de a face parte din asociaţii de tineret, însă în realitate s-a constatat că apartenenţa reală a acestora la asociaţii de tineret a fost estimată într-un procent de doar 1-2% din populaţia acestui segment de vârstă. Nici în ţările comunitare, cu toată îndelungata tradiţie a asocierii, cu toate facilităţile de care s-au bucurat aceste structuri, tineretul nu este cu mult mai atras de ele. Un sondaj de opinie la nivelul ţărilor Uniunii Europene, din 47,6% chestionaţi numai 7,4% au recunoscut că aparţin unei organizaţii de tineret.
Pentru situaţia din ţara noastră există şi câteva motive în plus: efectul inhibator al experienţei negative a organizării tineretului până la 22 decembrie 1989, nişte prelungiri ale partidului unic, cu scopul de a asigura controlul asupra tineretului şi a-i îndoctrina pe linia urmărită; memoria colectivă reţine amintirea acelor experienţe traumatizante, asociate cu munca patriotică, obligatorie, cu cântecele revoluţionare şi patriotice, cu şedinţe, raportări şi drastice sancţionări; o altă cauză o reprezintă sărăcia mijloacelor aflate la dispoziţia acestor grupuri care doresc să se asocieze, lipsa unui loc propriu de întâlnire, a unor mijloace de comunicare şi informare sau de deplasare, etc.
Pornind de la experienţa specifică ultimilor ani, nu putem fi de acord cu acei actori care apreciază existenţa unei tendinţe sporite a tinerilor pentru asociere. Însă realitatea este cu totul alta, atracţia o prezintă mai mult micile grupuri de stradă sau de cartier, grupurile de prieteni. Acestea oferă un cadru mulţumitor, dar limitat ca posibilitate de acţiune; de cele mai multe ori nu există stimulentul ca asemenea grupuri să dobândească recunoaştere de acţiune şi să se angajeze în realizarea unor proiecte colective mai consistente. Organizaţii viabile, active, sunt cele axate pe proiecte concrete. În decursul anilor, promotorii unor asemenea tentative au realizat că chiar organizaţia în sine reprezintă un proiect şi că trebuie gândită ca atare, în termeni de realizare, adaptând modelele curente de parteneriat, dezvoltând mai departe conceptul de participare activă a tinerilor. Ei trebuie să adopte, în următoarea ordine de preferinţă: * protejarea tinerilor împotriva drogurilor şi criminalităţii; * protecţia mediului; * activităţi pentru timpul liber; * activităţi cu tinerii şomeri; * activităţi cu tinerii handicapaţi; * activităţi cu orfanii sau cu familii tinere; * încurajarea talentelor; * suport pentru contacte internaţionale între tineri; * sprijin pentru întreprinzători, ş.a.
Este tot mai clar că şcoala, cu toată reforma din învăţământ, nu mai poate să asigure prin ea însăşi succesul şi reuşita în viaţă. Ea rămâne necesară pe mai departe, dar nu este suficientă.
Coagularea structurilor asociative sănătoase, active, implicate în dezvoltarea locală şi regională, trebuie să reprezinte o ţintă politică importantă. Societatea civilă nu se maturizează de la sine. Din nefericire, prea puţini sunt cei conştienţi de beneficiile în plan strict personal ale apartenenţei şi activităţii în cadrul unei asociaţii. Asociaţia este un cadru ce permite contacte umane preţioase şi reprezintă un canal de informare deosebit de util pentru tineri. Maturizarea se produce mai rapid şi mai lin, dar sigur, într-un asemenea mediu prielnic. În concluzie, asocierea nu poate să însemne decât un cadru favorabil pentru dezvoltarea personalităţii fiecărui tânăr în parte.

Institutor Inelia TENTEA

   06:46

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 6 voturi.

1 2 3 4 5