Puţin despre învăţământul american

Recent Guvernul României şi-a asumat răspunderea pentru o nouă lege a învăţământului ca şi pentru un nou sistem de salarizare a bugetarilor incluzând, fireşte, şi dascălii. Nu ştim cât de repede noile acte legislative vor duce învăţământul românesc mai aproape de cel occidental. Cert este că actualele sincope vor persista. Printre ele se numără: slaba motivaţie financiară a cadrelor didactice(în special a debutanţilor), credibilitatea examenelor şi a notelor de la şcoală, programul încărcat cu ore inutile, abandonul şcolar, diferenţele financiare majore între mediul urban şi cel rural. Se vorbeşte mult de performantele sisteme de învăţământ din ţările dezvoltate ale lumii. Este şi adevărat? Vom afla de la motreanca Ştefania Cotei care locuieşte cu familia de aproape  4 ani în celebrul oraş american Las Vegas şi este în clasa a 10-a la un important liceu din metropolă.

- R: Primii 6 ani de şcoală i-ai făcut la Şcoala Gen. Nr. 2 din Motru. Care a fost prima reacţie când ai luat contactul cu sistemul de învăţământ american?
- Prima mea reacţie a fost frică. Mi-a fost teamă că nu o să mă accepte nimeni, că nu o să am prieteni. Aici este mult mai importantă viaţa socială e elevilor, decât învăţătura.
- R:  Care sunt diferenţele dintre şcoala din România şi cea de acolo?
- Sunt foarte multe diferenţe. Ei se bazează pe ce îi place elevului şi nu ne încarcă cu materii nefolositoare pe care nu le dorim. Avem posibilitatea de a ne alege unele materii şi asta face şcoala mult mai frumoasă. Te duci la şcoală fiindcă îţi place, nu pentru că trebuie. Nu ne încarcă cu lucruri inutile.
- R: Ce îţi place cel mai mult la şcoală?
- Îmi place foarte mult că sunt organizaţi. Avem multe activităţi extraşcolare, multe sporturi, de la golf, înot până la fotbal.
- R: Ce relaţie ai cu colegii?
- Mulţi sunt foarte superficiali, falşi… unii laşi, ascunşi. Nu îmi place că nu sunt deloc independenţi. Câteodată stau şi mă gândesc că nu pot să am o discuţie interesantă cu cineva de aici. În România eram mai mult un colectiv, o familie. Aici toată lumea e pe cont propiu în clasă. Ei nu ştiu ce este o prietenie adevărată. Filmele de la Holywood sunt cât se poate de adevărate… cel mai tare e cel mai popular, cel care are mai mulţi prieteni. 
- R: La noi, majoritatea şcolilor nu au foarte multe dotări. Există şi acolo astfel de situaţii?
- Nu. Aici şcolile sunt foarte dotate. Nu cred că există vreo şcoală care nu are minim 100 de computere. Ştiu că şcoala fratelui meu le oferă până şi laptop-uri, şi aici este vorba de copii de 5-11 ani. Avem multe laboratoare dotate cu tot felul de echipamente. La educaţie fizică au chiar şi biciclete. Avem două seturi de manuale: unul pentru clasă, care nu părăseşte şcoala şi unul acasă pentru teme.
- R: Care sistem de învăţământ crezi că este mai bun?
- Nu pot să zic că unul este mai bun decât celălalt. În România te învaţă mai multe, în America te duci la şcoală de drag. Nu cred că aş putea răspunde concret la întrebarea asta. Îmi este foarte dor de ţară, de viaţa din Gorj şi încerc să-mi amintesc doar părţile bune.
- R: Eşti printre cei mai buni elevi. Ne poţi povesti, te rog?
- Liceul meu are un profil de drept, singurul din Las Vegas. Este un liceu bun şi dacă nu ştii să-ţi organizezi treburile, nu o să reuşeşti aici. Eu am venit pregătită şi mi-a plăcut. A trebuit să fac câteva sacrificii. Şcoala este în capătul celălalt al oraşului şi mă trezesc devreme să iau un autobuz. Sunt într-un program de jurnalism la şcoală, avem staţia noastră TV. Am şansa să fiu prezentatoare la ştiri. Ne învaţă cum să ne prezentăm în faţa unei audienţe. Scopul principal este integrarea în societate. Este foarte interesant şi îmi place mult. Să fii unul din cei mai buni elevi nu e uşor aici, dar nici greu. Munca grea, sacrificii şi pasiune sunt câteva din calităţile de care ai nevoie.
- R: Ce sfaturi ai pentru tinerii care doresc să ajungă în SUA?
- Un sfat pentru tinerii români care îşi doresc să ajungă aici, în America, este ca mereu să muncească cât mai mult. Să aibă multă ambiţie şi optimism. Să ţină mereu capul sus, să aibă încredere în ei şi să zâmbească. Să nu uite că totul va fi bine dacă ei vor asta.

Din discuţia mult mai amplă, pe care am avut-o cu Ştefania, am înţeles că sunt foarte multe diferenţe între cele două sisteme de învăţământ, fiecare elev putând să-şi valorifice aptitudinile. Toţi elevii au şanse egale şi sunt ajutaţi să-şi cunoască meseria potrivită încă de mici. Să sperăm că noua lege va îmbunătăţi situaţia din şcolile româneşti şi vom reuşi măcar să ne apropiem de standardele ţărilor dezvoltate.

Andrei Răzvan Băleanu

   05:48

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 30 voturi.

1 2 3 4 5