Motru, oraşul fără librărie

„Mutrium” în limba geto-dacă, Motru în limba română, „ apă limpede” în traducere. Urbea cu același nume ca și râul străvechi, oraș industrial cu probleme multe, cu oameni care, zbătându-se în cotidian, uită importanța unui colț unde spiritul să se bucure de actul de creație, de actul cultural, NU ARE O LIBRĂRIE  adevărată (nu una care vinde doar produse de papetărie).
Avem baruri, discoteci, restaurante, case de pariuri, în sfârșit o bibliotecă municipală și o casă de cultură! De ajuns ar spune unii! Ce mai lipsește tânărului nostru municipiu cu nume de rezonanță traco-geto-dacică! Ce ziceți de o librărie, care în orice țară civilizată se găsește și în cel mai amărât orășel?

Cum să cultivăm dragostea pentru cuvântul scris, literatură,  tinerei generații dacă un lucru simplu, o carte de bună calitate nu o găsești într-o librărie, nu o poți face cadou, nu o vezi într-o vitrină sau nu auzi pe nimeni că a cumpărat-o.
La școală dascălii se plâng că generația de azi este departe de a fi capabilă să se exprime cu ușurință, corect gramatical, ci preferă confortul unui clic pe calculator, navigând spre o lume virtuală lipsită de grijile buchiselii.
Nu mai sunt tentați tinerii de azi să simtă mirosul unei cărți noi , să răsfoiască paginile și să soarbă cu nesaț informația, mesajul pe care aceasta îl transmite. Societatea a evoluat rapid, timpul nu mai are răbdare cu oamenii, se caută tot ce este ușor și repede.
Copiii noștrii trebuie educați, învățați, ceea ce noi am uitat să facem: să citim o carte împreună atât cât mai avem timp!
Cei mai mulți dintre elevii motreni nu au călcat pragul unei librării adevărate, așa cum marile orașe au. O fi așa de greu ca și orașul Motru să aibă o librărie? Cetățenii orașului o merită, copiii să nu mai vorbim!

Avem performanță în rândurile elevilor din oraș, instituții școlare care promovează competența și valoarea, rezultatele ne plasează printre cei mai buni elevi ai județului. Nu de puține ori elevii motreni au ținut stindardul sus la concursurile naționale, reprezentând cu mândrie județul Gorj și mereu au venit cu diplome și premii.
Un lucru normal, civilizat, o librărie este o pledoarie pentru normalitate, pentru ridicarea nivelului cultural al orașului care se zbate în mediocritate. Chiar dacă un singur copil ar trece zilnic pragul acesteia a meritat, deoarece  am salvat un tânăr hăituit de tentațiile civilizației urbane ultramoderne care ne sufocă zilnic.
De ce trebuie să mergem după o carte pe care o vrem până la Tg. Jiu sau Severin și nu o putem găsi la „librăria necesară” pe care o dorim într-un oraș minier, care simte lipsa unui act de cultură minim?!

Criza economică a acestei perioade ne îndeamnă să nu sperăm la o minune, dar poate într-o zi, în viitorul apropiat, o librărie cu  clopoțel  la ușă ne va aștepta să-i trecem pragul, să ne plimbăm printre rafturi, să-i atingem cu sfială cărțile, să vedem sclipirea din ochii celor mai mici care au descoperit într-un colț cartea copilăriei noastre….”Povestiri istorice” de Dumitru Almaș sau poate „Poezii” de George Coșbuc.

Profesor Jana Raţ

   05:21

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5