Mai există educaţie împotriva violenţei în şcoli?

Ne propunem ca în acest articol să analizăm un fenomen deosebit de complex, legat de manifestarea violenţei în mediul şcolar, dat fiind faptul că lipsa unui control periodic şi multiplicarea exemplelor negative pe ansamblul societăţii, până la urmă generează o serie de manifestări îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât guvernanţii actuali au avut grijă să scoată din orarul elevilor ora de dirigenţie, în care cadrul didactic responsabil de îndrumarea unei clase avea posibilitatea să includă în tematica planificată şi o astfel de problemă importantă.
În mod tradiţional, şcoala este locul de producere şi de transmitere a cunoştinţelor privind formarea competenţelor cognitive, de înţelegere a sensului vieţii şi a lumii care ne înconjoară, cu toate luminile şi umbrele lor, de înţelegere a raporturilor cu ceilalţi şi cu noi înşine. Indiscutabil, şcoala trebuie să profileze caractere, să-i educe tânărului plăcerea de a învăţa lucruri folositoare, dorinţa de a reuşi în ceea ce întreprinde şi de a face faţă schimbărilor de pe piaţa muncii. Într-un asemenea context, a vorbi despre violenţă tocmai acolo unde ne aşteptăm să găsim cele mai bune condiţii pentru formarea şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii, cred că poate părea un fapt cel puţin bizar şi poate greu de acceptat. Ştim că în ultimii ani, violenţa în rândul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice, dar, cu toate acestea, cunoştinţele noastre şi ale unor instituţii capabile să monitorizeze acest fenomen sunt destul de lacunare, singurele date certe provin de la inspectoratele de poliţie, care vizează diferite tipuri de infracţiuni comise de către minori, sub forma unor omoruri, tentative de omor, vătămări corporale grave, violuri, furturi şi tâlhării. Ca să fim sinceri, atunci când vorbim despre violenţa în mediul şcolar, nu ne putem limita doar la actele de violenţă care cad sub incidenţa legilor şi care intră în atenţia organelor de poliţie, deoarece nu este vorba decât despre o parte din tabloul acestui fenomen. O serie de specialişti care îl studiază, consider că, de fapt, putem vorbi de două tipuri de violenţă în mediul şcolar: cazuri de violenţă “obiectivă”, care sunt de domeniul penalului, având în vedere crime, delicte grave, asupra cărora se poate interveni frontal, dar şi forme de violenţă “subiectivă”, cu accente mult mai subtile, care ţin de o anumită atitudine conjuncturală şi care afectează grav climatul şcolar, prin reacţii şi atitudini ostile în relaţiile dintre colegii de clasă, manifestări de dispreţ, gesturi de umilire a celui de alături, de sfidare a normelor de conduită, fapt care se concretizează în absenţe repetate de la ore şi chiar refuzul de a respecta regulamentul şcolar.
O formă de violenţă extrem de răspândită în mediul şcolar este violenţa verbală, pentru care englezii folosesc termenul “bullyines”, tocmai pentru a desemna atacurile verbale, intimidările exercitate prin ameninţări directe sau chiar voalate, injurii printre dinţi sau forme de umilinţe repetate. Să avem în vedere faptul că a califica un fapt ca fiind violent, înseamnă a emite o judecată de valoare asupra acelui fapt, cu atât mai mult cu cât judecata respectivă corespunde unor norme sociale determinate de cultura societăţii, iar ea se face şi în funcţie de valorile grupului de apartenenţă, în cazul nostru familia, clasa de elevi sau chiar grupul de prieteni, mai nou, grupul de anturaj. De multe ori, violenţa verbală nu este percepută în aceeaşi manieră de către elevi şi profesori, cu atât mai mult cu cât elevii o minimalizează, în timp ce profesorii o supraevaluează sau unii dintre elevi o supraestimează, când sunt victime, iar unii profesori o minimalizează, pentru a nu suporta consecinţele.
Dacă analizăm şi mai atent, noţiunea de violenţă în mediul şcolar este folosită în mod frecvent în mass-media, devenind în ultimii ani o rutină lingvistică şi în programele naţionale, în diferite rapoarte şi statistici comparative. Oricât l-am întoarce pe toate feţele şi l-am diseca, termenul respectiv incriminează orice formă de manifestare a unor comportamente legate de o adresare şi o exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea, ameninţarea sau hărţuirea colegului de bancă sau de clasă, bruscarea, împingerea, lovirea celui perceput a fi potrivnic şi neacceptat! Să nu uităm, totuşi, o serie de comportamente care intră sub incidenţa legii, cum ar fi violul, consumul sau comercializarea de droguri, în pofida faptului că Băsescu fabulează, ameţit de aburii campaniei electorale, atunci când consideră că, pentru a combate eficient prostituţia şi consumul de droguri, acestea trebuie aduse “la suprafaţă”, prin legalizarea prostituţiei sub forma…sexului comercial, iar consumul de droguri să fie permis şi dezincriminat, ca într-un halucinant iarmaroc în care “ţara arde” şi prezidenţiabilul “se piaptănă”, fără să vadă cum se degradează mediul şcolar prin acte de violenţă!

Prof. Vasile GOGONEA

   05:44

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5