„La noi de ce nu e la fel?”

Pentru mulţi şcoala este o instituţie cu reguli şi cerinţe deja bine stabilite. Din anul 1832, când s-au pus bazele învăţământului românesc şi până în prezent, structura educaţională s-a confruntat cu ceva schimbări.
Intrând din ce în ce mai mult în contact cu vestul Europei, partea europeană cu idei noi, tinerii de la noi din ţară îşi pun întrebarea: La noi de ce nu e la fel? Nu  numai pentru şcoală, ci şi cu pentru alte domenii se potriveşte această întrebare. Aparent simplă, dar pe măsură ce încercăm să-i găsim răspunsul, ne dăm seama că este o întrebare retorică, aşa că o uităm şi ne reprofilăm.
Când putem spune ce nu ne mulţumeşte la structura şi efectul şcolii noastre, ne referim la şcoală cu toate etapele ei, şcoala primară, gimnazială şi liceul.
Toţi elevii suntem de acord că materia şcolară, ne face de multe ori să ne gândim la şcoală ca la locul în care ne simţim neînţeleşi şi din care ieşim extenuaţi şi poate de 2 ori mai în ceaţă decât am intrat. De multe ori ne confruntam cu o materie slab organizată, o materie care fie îţi este predată, fie o înveţi de unul singur, dar care ajunge să dea acelaşi rezultat.
De ce trebuie să reţinem că Parlamentul european este instituţia europeană aleasă o data la 5 ani, prin vot direct, de către cetăţenii Europei şi că membrii acesteia nu sunt grupaţi după apartenenţa naţională, ci după cea de partid, când lucrurile ar putea fi formulate mult  mai simplu şi mai pe înţelesul nostru.
Se observă că profesorii îşi menţin încăpăţânarea de a insista pe lucruri pe care, azi, aparent le ştim, iar mâine dispar cât am clipi. Acestea sunt lucruri de care nici măcar nu ne lovim în viaţa de zi cu zi sau de care nici nu vom mai auzi vreodată. Sunt acele informaţii care trebuiesc memorate pentru a satisface cerinţa profesorului şi pentru nota din catalog care rămâne acolo, în timp ce ceea ce tu înveţi îşi ia zborul cât ai bate din palme.
Acesta este doar un aspect care ne face să privim şcoala în modul în care o facem, astfel că atunci când trebuie să ne trezim de dimineaţă, pentru a merge la ore, ajungem să ne întrebăm: Şcoala? De ce s-a inventat şcoala?
Neplăcerea şi respingerea cu care reacţionăm este înţeleasă doar de cei ca noi, care sunt şi ei tot elevi. Alta ar fi situaţia dacă informaţiile şi lecţiile ar fi bine structurate, directe, adică concise şi scurte.
De ce în momentul ascultării tot ce ai învăţat fuge haotic prin minte, sau se împiedică şi rămâne ascuns după imaginea filmului interesant pe care l-ai văzut sau, pur şi simplu, la o bătaie din palme, informaţia fuge şi se face nevăzută.
Poate că peste câţiva ani, viitoarele generaţii de elevi se vor simţi şi ele precum elevii europeni şi vor avea parte de profesori care să-i ajute să îmbine utilul cu plăcutul, pentru că, aşa cum a spus Comenius „Toata viaţa este şcoala” şi mai întâi de toate,  trebuie să ştim că mergem la şcoală pentru a învăţa să învăţăm.

Nadina Cîrţînă

   10:53

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5