Generaţia „distracţie”

Recent, am descoperit unde dispar banii părinţilor noştri. Desigur, în buzunarele noastre şi de acolo, în cel mai bun caz la vreo terasă „scumpă”, sau măcar „de fiţe” şi în cel mai rău, pe ţigări şi de ce nu, băutură. Pentru mine, care provin dintr-o familie cu posibilităţi materiale limitate, e absurd să văd cunoştinţe foarte supărate pe mama sau pe tata pentru că „Nu mi-au dat decât 100 de lei azi!” Într-adevăr 100 de lei poate părea o sumă neînsemnată dacă este cheltuită pe lucruri care merită, nu pe distracţiile ieftine de care poţi avea parte în Târgu-Jiu.

De când a început vara anului 2009 am senzaţia că tot ce văd pe stradă şi în jurul meu e un film horror de cea mai proastă calitate: piţipoance, pardon, domnişoare pe tocuri, aranjate şi pregătite de club de la ora 19, a căror vârsta începe de la 14 ani şi nu trece de 17, care mai întâi îşi etalează „farmecele” în centru, cel puţin 7 persoane pe bicicletă, în acelaşi centru, care trec pe lângă tine la o distanţă milimetrică şi care nu cunosc semnificaţia cuvintelor „Scuza-mă!” şi desigur lista poate continua, dar sunt sigură că ştiţi foarte bine la ce mă refer.

Unde au dispărut oamenii normali?

Oamenii care merg la o plimbare în parc, oamenii care merg la terasă cu prietenii, dar nu au pretenţii exagerate, oamenii care ştiu să aprecieze viaţa aşa cum e şi pentru care nu e o tragedie dacă nu au 100 de lei în buzunar ca să se poată distra într-o seară? În mod sigur nu-i veţi găsi la cluburile şi terasele noastre „mondene”, unde cea mai servită băutură este apa plată cu lămâie. Nu mă înţelegeţi greşit. Ce fac tinerii târgujieni îi priveşte şi nu sunt în măsură să îi critic, deşi o fac cu vehemenţă. Ştiu asta, doar că e trist ce se întâmplă şi nu pot să cred că într-adevăr nu au niciun scop în viaţă decât distracţia, pe care deocamdată o fac pe banii părinţilor şi care eu, personal, nu înţeleg ce satisfacţii le poate aduce… În fond, eu sunt fericită aşa cum sunt şi am învăţat să accept viaţa în Târgu-Jiu, cu bune, cu rele, cu piţipoance, pardon domnişoare, unele dintre ele fiindu-mi chiar prietene şi pe care am învăţat să le accept aşa, pentru că sper în continuare că vor realiza cât de ridicolă e generaţia noastră.

Chiţu Maria-Alexandra

   21:00

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 3 voturi.

1 2 3 4 5