Educaţia pentru „uşa de îngrădire” a gurii!

Adesea, mă aplec asupra unuia dintre psalmii Proorocului şi Împăratului David, în care se spune: „Dar, Doamne, pune uşă de îngrădire gurii mele şi zid împrejurul buzelor”, tocmai pentru a porni de la premisa că, de cele mai multe ori, nu voi putea înţelege, de ce se grăbesc atâţia tineri către decăderea lor morală şi către compromiterea altora, prin ceea ce numim excesul de limbaj suburban, presărat cu vulgarităţi! Oare, ce îi face să fie atât de nerăbdători, începând de la vociferările printre claxoanele disperate, când prima maşină de la semafor sau de la sensul giratoriu, nu porneşte suficient de repede, iar peste tot vezi o obsesie care ne arată, cât de mult le pasă oamenilor, cu adevărat, unii de alţii, dar, mai ales, cât de puţin le pasă de ei înşişi?

Iar, dacă, în ultimă instanţă, a dori să epatezi cu puterea vocii sau cu debitul verbal necontrolat, devenit expresia unei profunde neîncrederi în propriile resurse, dorinţa prin care tu, omule tânăr, te compromiţi ca persoană, pentru a extrapola însăşi proiecţia unei viziuni eronate asupra celorlalţi oameni, ce mai rămâne din “tăcerea de aur” a nerostirii? Pare că un mecanism atroce al expresiilor guturale pune stăpânire pe cei din jurul nostru, copii, oameni maturi şi vârstnici, de la tinerii de şcoală, până la demnitarii din instituţiile publice, ca un fel de angrenaj malefic prin care exteriorul spune totul despre interior, în care modul cum dovedeşti ce pari a fi, denotă ce limbaj foloseşti, atunci când oglinda sufletului se metamorfozează dincolo de reperele care îţi definesc identitatea şi îţi consolidează statutul social. Dintru început, mi se pare paradoxal faptul că aceiaşi tineri care fac pe teribiliştii, deseori îşi pun pe tatuaj pe tot corpul sau pe maşinile cu care circulă, o diversitate de înscrisuri care mai de care, trecând prea uşor peste acele îndemnuri la răbdare şi la păzirea de păcatul mâniei şi al mândriei voluptos etalate la răspântiile vârstei juvenile, pentru că nu este lipsit de interes ca să subliniem că poate tocmai de aici ar trebui început efortul de a schimba sufletele oamenilor, de a-i întoarce la adevăratele valori! Pacea dobândită prin rostirea cumpătată a cuvintelor, nu e puţin lucru într-o lume care a pierdut reperele moralităţii şi ale normalităţii, pentru că această linişte lăuntrică înseamnă să nu te răzbuni şi să nu doreşti să te răzbuni, mai ales dacă pacea şi iubirea de vrăjmaşi nu presupune prietenie mimată. Nu e mai bine, oare, să trăim într-o comuniune permanentă, alături de toţi şi de toate cele care ne înconjoară?

Se spune că un tânăr oarecare a venit cândva la o mănăstire cunoscută, preocupat fiind de o problemă care i se părea foarte gravă şi care privea violenţa limbajului oamenilor şi vulgaritatea unor expresii greu de suportat la o pretinsă ascultare. Neliniştit şi adâncit în gânduri, a găsit în cele din urmă interlocutorul potrivit pentru a-şi destăinui îngrijorarea, deoarece, în momentul în care a ajuns în faţa bătrânului duhovnic, a rostit dintr-o suflare tocmai gândul care îl frământa atât de mult: „Părinte, ce pot face eu pentru ca lumea să-şi găsească firescul şi să nu mai existe atât de multe cuvinte care rănesc, pentru a oferi oamenilor un cadru mai civilizat de conduită, chiar pentru a-i aduce pe tineri mai aproape de matca firească a înţelegerii”? Degrabă, duhovnicul l-a luat în serios pe tânărul nostru, l-a privit cu blândeţe şi cu un zâmbet mulţumit, în cele din urmă, după câteva secunde de gândire, i-a oferit următorul răspuns: „Pentru pacea lumii cuvintelor, tu poţi face următorul lucru, tinere: atunci când vei ieşi din chilia aceasta, să ai grijă să nu trânteşti prea tare uşa”! Ca să fiu sincer, parabola aceasta am auzit-o rostită în urmă cu mai mulţi ani şi am reţinut-o cu atenţie, pentru că ea rezumă într-un context non-formal, dar foarte înţelept, importanţa fundamentală a rostirii cuvintelor aparent nesemnificative, în angrenajul marilor disponibilităţi de comunicare ale tinerilor din lumea de azi!

Prof. Vasile GOGONEA

   21:03

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5