Educaţia pentru trezirea la realitate!

De multe ori, vedem că se ajunge la situaţii dintre cele mai stranii, datorită exacerbării nevoii de libertate, a înţelegerii greşite a drepturilor omului şi a democraţiei, fără a conştientiza că libertatea şi democraţia se acordă cu măsură, că ele clachează tocmai acolo unde sunt lezate interesele, drepturile şi libertăţile altora. În ţările dezvoltate ale lumii, drepturile şi libertăţile de orice fel sunt însoţite de măsuri educative concentrate, întreprinse de şcoală, familie, de mass-media, de sancţiuni drastice, de măsuri coercitive faţă de cei care nesocotesc regulile de convieţuire socială.
Pe măsură ce creşti şi te maturizezi în plan fizic şi mental, în mod paradoxal, tinere al acestei societăţi, vei constata că într-un proces ireversibil, cu cât libertatea ta de mişcare în spaţiul ce ni s-a dat, indiferent de nuanţele unui clar-obscur, de intensitatea trăirii sau de poziţionarea statutului social, se dovedeşte mai mare, cu atât chingile sufletului tău sunt mai încordate, mai „angoasante“, mai străpunse de liniile nevăzute ale normelor de viaţă, iar cu cât ai să te aventurezi în acest spaţiu nedefinit, cu atât vei descoperi cu uimire că te depărtezi mai mult de centrul fiinţei tale! Prea puţin vei reuşi să înţelegi că libertatea pe care politicul ţi-a oferit-o era circumscrisă adevărului trunchiat al discursurilor fără conţinut, motiv pentru care, instantaneu, poate ai rătăcit şi ai părăsit lumea adevărului de necontestat, ai vrut să fii „căldicel“, să devii precum vremurile, fără să-ţi dai seama de proria-ţi condiţie! Poate că ai ratat posibilitatea de a trăi în limitele normalităţii şi ale unui cadru firesc, atunci când se ştie foarte bine că doar într-un asemenea context dreptul de a visa este garantat. Doar acolo poţi visa însuşi visul autodevenirii tale, ceva mai mult decât suma tuturor visurilor, dar numai în acest fel, orice vis, mărunt ori grandios, devine posibil, mai ales că înţelepţii lumii acesteia ne spun cu fervoare că partea conţine în sine întregul. Şi visul tău, tinere al acestei vremi tulburate de criză, oricare ar fi el, poate şi trebuie să fie însoţit de o tablă de valori autentică, validată de viaţă! Uşor debusolat, poate că în forul lăuntric al fiinţei tale, te trezeşti siderat şi te cutremuri că actuala criză este la origine o criză economico-financiară, iar în acest domeniu al realităţii, de cele mai multe ori, constaţi cu surprindere că în jurul tău nu funcţionează corespunzător mecanismele vieţii de zi cu zi.
Da, oameni buni, criza economică actuală este marea provocare a zilelor noastre, obstacolul care generează frustrări şi drame cotidiene care se pierd în anonimat! În astfel de condiţii, oricât ar încerca omul să-şi rezolve problemele prin forţe proprii, de fiecare dată va ajunge la acelaşi rezultat caracterizat ca eşec, atâta vreme cât “viermele” crizei morale îi roade sufletul, iar fără o renaştere moral-spirituală bazată pe o resuscitare a vieţii tinerilor şi o trezire la realitate, chiar dacă omul tot încearcă şi se străduieşte să ajungă la liman, de fiecare dată, efortul pare fără rezultat! După ce pătrunde “Mitul lui Sisif”, cum ar spune Albert Camus, după ce surprinde vectorii unei existenţe tragice, după atâtea nereuşite puse pe seama destinului, omul ar trebui să ajungă la măsura adevăratei înţelepciuni, înţelepciunea tinereţii înaintea instanţei morale şi a codului bunelor maniere, mai ales că „nimic nu dispune totuşi sufletul atât de mult spre iubirea de înţelepciune ca necazul“ (Sf. Ioan Hrisostom). În multe privinţe şi cu atâtea conotaţii deosebite, criza morală mi se pare cel mai mare necaz al momentului, care ne propune „exerciţii“ de învăţare şi de înţelepciune, iar unul din aceste exerciţii este chiar această criză economică, a cărei depăşire presupune o schimbare în mai bine a fiinţei noastre.
Într-o realitate economică bântuită de fantome politicianiste şi de interese obscure, lucrurile stau un pic diferit, în sensul că, dacă ţi se spune că te simţi rău, e foarte posibil să ajungi chiar să îţi fie rău. Ca urmare, diferenţa este mai profundă, pentru că nu există un doctor competent care să-ţi spună, cât de gravă este starea sănătăţii tale. Din păcate, în economie, o bună parte din starea lucrurilor este dată de percepţia parveniţilor fără scrupule şi fără sentimente profunde, iar într-o astfel de situaţie, să nu te mai surprindă faptul că percepţia poate genera o stare precară. Dacă toţi credem că suntem în criză, e posibil să ne comportăm ca atare şi să declanşăm instantaneu frisonul crizei! Dar, odată declanşată, ea va genera un anume mecanism pe care îl vom urma cu obstinaţie, chiar dacă vom încerca să acţionăm în aşa fel încât să dispară ceea ce percepem noi că ar fi semnele decăderii, în speranţa că vom înlătura şi efectele negative, accentuat distructive asupra tabloului vieţii. Pe undeva, cred că e ca şi cum am începe să bem vin ca să ne treacă durerea de cap, doar pentru a creea iluzia că, dacă ne simţim a fi într-o stare de bine, nu poate să ne mai doară capul. Dacă fenomenul crizei ar fi exclusiv unul de percepţie, atunci ar trebui lucrat doar la percepţia fiecăruia dintre noi! În schimb, dacă observăm cu surprindere că el se transferă din sfera percepţiei în sfera existenţei, şi brusc, nu mai sunt bani, oamenii sunt daţi afară, iar transferul odată făcut, profeţia capătă o altă realitate, pe care n-o poate avea nicidecum lumea trezită dintr-un echilibru precar!

Prof. Vasile GOGONEA

   11:23

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5