Educaţia din viaţa şcolii!

Educaţia care se oglindeşte permanent în viaţa individului şi în comportamentul său cotidian, putem spune că îşi află motivaţia şi întreaga determinare cauzală în educaţia şcolară şi în achiziţia de modele comportamentale din perioada şcolarităţii, pentru că educaţia din viaţa şcolii prefigurează itinerarul întregului parcurs al vieţii omului, cu multitudinea de nuanţe şi de culori care se întrepătrund şi se intercondiţionează în orice tip de activitate. În linii mari, putem aprecia că Proiectul Legii Educaţiei Naţionale, pentru care Guvernul României şi-a asumat răspunderea, va aduce o serie de schimbări importante în sistemul de învăţământ preuniversitar, în cel superior, în învăţământul pentru minorităţi, în baza materială a educaţiei, în învăţământul particular, în statutul personalului didactic, în ceea ce priveşte recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi a calificărilor viitorilor absolvenţi. Fără a avea un calendar strict al derulării măsurilor preconizate, de la bun început apreciem faptul că învăţământul obligatoriu în România va fi de 11 clase, incluzând şi grupa mare, pregătitoare pentru şcoală şi clasele I-X, cu precizarea că obligaţia de a frecventa învăţământul de 11 clase la zi încetează la 18 ani, ceea ce înseamnă că tinerii care nu finalizează învăţământul obligatoriu până la această vârstă, îl pot termina la fără frecvenţă sau la frecvenţă redusă. Nu ştim cât va fi de reuşită iniţiativa de generalizare a învăţământului de 13 clase, deci, a liceului, dar educaţia din viaţa şcolii poate să fie impulsionată considerabil, dacă învăţământul de stat şi cel particular acreditat vor primi o finanţare de bază de la bugetul de stat, de la bugetele locale şi din alte surse provenite de la unii agenţi economici, câtă vreme se menţine idea că Educaţia va primi anual minimum 6% din produsul intern brut.
Stimaţi cititori, trebuie să acceptăm că de multe ori, dezvoltările teoretice aparţin unor decidenţi care sunt departe de realizarea cu profesionalism a educaţiei pentru acea viaţă care uneori pare desprinsă de viaţa şcolii, mai ales dacă această iniţiativă exprimă gândurile, speranţele, ca şi temerile legate de o experienţă pedagogică în curs de elaborare interminabilă şi de perpetuare a unui proiect care nu se mai termină. Vom încerca să demonstrăm, printre altele, că experienţa reformării educaţiei este un act paideutic exemplar, că între educaţie şi reforma educaţională sunt căi şi mijloace de comunicaţie şi întărire stimulativă, că la o reformă profundă se ajunge şi datorită bunei iniţieri şi reformări a condiţiei intelectuale a reformatorilor, că este important, nu numai să credem că e bine ceea ce se face la un moment dat, ci să credem în cunoştinţă de cauză, mai ales că Educaţia în România suferă de un număr reprezentativ de cercuri vicioase care îi micşorează performanţele şi îi bulversează reperele esenţiale.
Cu promisiunea că vom reveni asupra unor aspecte importante ale reformării sistemului educaţional românesc, în cele ce urmează, haideţi să vedem care sunt nivelurile învăţământului preuniversitar şi să le comentăm în linii mari! Aş începe cu educaţia timpurie, formată la nivelul ante-preşcolar (4 luni - 3 ani), respectiv nivelul preşcolar (3 - 6/7 ani), cuprinzând grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare, pregătitoare pentru şcoală, care presupune o infrastructură de ţi-e mai mare dragul! Bine, bine, oameni buni…de reformat, dar, cum vă hazardaţi în asemenea proiecte utopice, când la ora actuală lipsesc spaţiile corespunzătoare pentru atâţia copii de la grădiniţă, iar multe cadre didactice din preşcolar sunt nevoite să-şi desfăşoare activitatea în localuri mai mult decât improvizate? Cât priveşte învăţământul primar, cu clasele I-IV, se ştie foarte bine că sunt clase cu efectiv incomplet, mai ales în mediul rural, acele clase care îşi desfăşoară activitatea la simultan, când un cadru didactic are clasele I şi a III-a sau a II-a şi a IV-a, iar munca pe care o face bietul dascăl este prea puţin recompensată pentru efortul depus! În clasa I sunt înscrişi copiii care au urmat grupa mare, pregătitoare pentru şcoală, care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. La rândul său, învăţământ secundar cuprinde învăţământul secundar inferior (gimnaziul cu clasele V-VIII) şi învăţământul secundar superior (liceul cu clasele IX-XII/XIII), cu atâtea şi atâtea specialităţi şi criterii de clasificare şi de evaluare la trecerea de la un nivel la altul. Cerinţele şi condiţiile de funcţionare sunt mult mai dificile şi mai delicate pentru învăţământul profesional postobligatoriu organizat în filiera tehnologică, unde o direcţionare a eforturilor şi o diferenţiere a criteriilor devin mult mai complicate, când este vorba de cadrele didactice abilitate să-şi desfăşoare activitatea în acest sector în care implicarea agenţilor economici se doreşte una eficientă. Incertitudinea se accentuează atunci când vine vorba de învăţământul terţiar non-universitar numit şi învăţământ postliceal, unde piaţa muncii are un cuvânt greu de spus, poate mult mai greu de justificat în raport cu viaţa şi cu exigenţele sintagmei de educaţie desprinsă din viaţa şcolii!(va urma)

Prof. Vasile GOGONEA

   12:58

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5