„Nu mai sunt lăsat să boxez!”

18 ani de box şi peste 35 de medalii la cele mai importante competiţii interne şi internaţionale! Sună „puţin”? Ei bine, acesta este doar o parte din palmaresul celui mai talentat pugilist pe care l-a dat vreo dată Gorjul, Petrişor Gănănău. Nevoit ani de-a rândul să se lupte cu condiţiile de mediocritate în care a fost trimisă „nobila artă” în Gorj, dar şi cu simpatiile şi antipatiile celor de la Federaţia Română de Box Amator, Gănănău pare să fi ajuns acum la final de drum. Destul de tentat să treacă la profesionişti, pugilistul gorjean mărturiseşte că s-a săturat să fie „vânat” de toată lumea fără ca cineva puternic să fie lângă el. Însă, înainte de a-şi încheia cariera în boxul amator, Petrişor Gănănău vrea să le dea „o palmă peste faţă” acelora care nu au ştiut să îl aprecieze cucerind tot cea ce înseamnă competiţiile de anvergură din România în acest an.

Reporter: Petrişor, cum mai merge viaţa ta din ring şi din afara lui?
Petrişor Gănănău: Pot să spun că bine, dacă e să mă refer doar la rezultate pentru că sunt proaspăt câştigător al Cupei României. Însă, în rest simt că îmi este din ce în ce mai greu. Câteodată am impresia că pur şi simplu nu mai sunt lăsat să boxez. Nu numai că m-am săturat de promisiuni, dar acum m-am săturat să fiu vânat! Ceteodată am impresia că totul este împotriva mea, că sunt omul cel mai ghinionist de pe lumea asta. După ce am obţinut acea medalie de la Europene, parcă toată lumea e împotriva mea. Dar aş vrea să le demonstrez acelora care mi-au zis că sunt un norocos, că de fapt totul se datorează muncii mele, că rezultatele nu au venit deloc întâmplător. Poate că cei de la Federaţie nu mă mai văd bine, dar ce vină am eu că am muncit să ajung aici? Până la urmă o să le arăt  că am valoare, chiar dacă nu am fost printre cei „favoriţi”. Şi când o să le demonstrez asta, câştigând totul în ring, o să primească toţi o palmă peste faţă aşa cum merită în aroganţa lor!
Rep.: Deci, să înţeleg că pentru tine este acum mai uşor în ring, decât în afara lui... 
P.G.: Oricât ar suna de ciudat, aşa este! Am bătut cam tot ce se putea bătea în România la categoria mea de greutate, 91 de kg. Da, am ajuns să mă simt cel mai bine în ring şi cel mai prost în afara lui... Cu câteva excepţii totuşi, pentru că au fost câţiva oameni care m-au sprijinit şi care au rămas alături de mine şi la bine şi la rău. Maestrul Geică se numără printre ei, el m-a ajutat să depăşesc de fiecare dată momentele dificile şi cu el mă pregătesc şi acum să demonstrez că însemn ceva în lumea boxului din România. Iar, în rest, mai sunt vreo câţiva oameni, care m-au ajutat când a fost nevoie, cum ar fi domnul Benegui. Dacă nu ar fi aceşti oameni, chiar nu ştiu ce aş face. Pentru că în fiecare zi aud câte ceva la adresa mea şi credeţi-mă că mă simt foarte prost când se întâmplă asta. Sunt o grămadă care vor să mă dea la o parte, dar eu le spun că le va fi foarte greu pentru că nu mă voi da la o parte decât atunci când o să vreau eu, adică atunci când o să renunţ după ce voi demonstra încă o dată că însemn ceva.
Rep.: Pari tot mai aproape de finalul carierei de boxer amator. Aşa este?
P.G.: Din punctul meu de vedere eu cred că am demonstrat multe în boxul amator, chiar dacă am doar 25 de ani. Dar, acum vreau să demonstrez pentru ultima oară că însemn ceva şi nu mă mai pot ignora. Acum urmează Campionatele Naţionale şi dacă e să mă retrag din boxul amator, măcar s-o fac în stilul meu şi în condiţiile mele. Vreau să câştig totul în acest an, inclusiv Campionatele Naţionale pentru că toată lumea să vadă că exist. După aceea nimeni nu mă mai va putea ignora. Şi atunci pot să mă şi las de amatori...
Rep.: După câte ştiu, în afară de antrenamente trebuie să mai mergi şi la serviciu, dar şi pe la facultate... Cum te descurci cu atâtea „planuri”?
P.G.: Încerc să le fac pe toate, dar recunosc că îmi este foarte greu. Trebuie să mă şi pregătesc, acum am intrat în cantomanent şi a trebuit să-mi iau concediu. Iar cu facultatea, pot să zic că am scăpat de un an, că am trecut deja în anul doi la Facultatea de Sport de la UCB. Cu banii mă descurc mai greu, dar nu am ce face...Trebuie să strâng din dinţi în condiţiile astea şi să merg mai departe. De multe ori am regretat că am rămas aici, dar ce să fac dacă sunt gorjean? Am preferat să rămân aici, deşi am avut o grămadă de oferte să plec la cluburi mult mai puternice. În curând voi lua însă, o hotărâre şi voi vedea încotro o s-o apuc. Probabil că voi trece la profesionişti în curând şi când se va întâmpla asta, totul se va schimba pentru mine. Da, este o alegere pe care nu mai pot s-o amân!

A consemnat Daniel Gîrdu

Petrişor Gănănău -palmares:

1999 – medaliat cu bronz la Campionatele Europene de Cadeţi
2000 – campion naţional şi locul 3 la Campionatele Europene de Cadeţi
2002 – locul 3 la Campionatele Mondiale de Juniori
2003 – loc 3 la Campionatele Europene de Juniori
2004 – loc 3 la Campionatele Mondiale de Tineret
2005 – medalie de argint la Jocurile Francofoniei din Nigeria şi locul 1 la Centura de Aur la seniori
2006 – locul 3 la Centura de Aur şi titlul de Campion Naţional al României
2007 – campion naţional al României
2008 – locul 3 la turneul preolimpic, vicecampion naţional de seniori, câştigător al Cupei României, locul 3 la Campionatele Europene de seniori de la Liverpool(singurul boxer român medaliat la această competiţie)
2009 – i se cordă titlul de Mare Maestru al Sportului (cea mai mare distincţie pentru un sportiv din România) şi câştigă din nou Cupa României.

   21:12

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5