Abia revenit la Pandurii, Orac trage primul semnal: „Ne ducem în divizia B dacă nu jucăm!”

Umilinţa trăită la meciul cu Astra încă mai face „valuri” printre cei de la Pandurii. Deşi a revenit în lotul Pandurilor de foarte puţin timp, mijlocaşul Daniel Orac îşi permite să ia „taurul de coarne” şi chiar să încerce să le dea o lecţie de morală colegilor de echipă. Jucătorul „exilat” de Cârţu şi adus înapoi de Ciobotariu nu ezită să-şi atace o parte dintre colegi, despre care spune că şi-au luat-o în cap datorită libertăţii care le-a fost acordată.

Reporter: Ai redebutat la Pandurii cu ocazia meciului cu Astra, însă un meci care va rămâne unul de tristă amintire...
Daniel Orac: A fost un redebut foarte prost, nu mă aşteptam sincer, dar asta este. Am pierdut, cred eu, cum nu am mai pierdut de mult într-o asemena manieră. Fiecare are explicaţia lui. Dar la cum văd eu lucrurile a fost o lipsă totală de angajament precum şi o lipsă de respect faţă de staff-ul tehnic. Când am auzit cum striga lumea din tribune, mi-a fost foarte, foarte ruşine. Câteodată poţi, câteodată nu poţi, de data asta nu am putut. Nu ştiu dacă a fost indolenţă sau dacă a fost neputinţă, să spunem că a fost un accident pentru că a fost primul meci. Din punctul meu de vedere puteam să jucăm şi 100 de ani şi nu băteam pe Astra. De fapt nu băteam nici o altă echipă la cum am jucat.

Rep.: S-a spus că a fost cel mai prost joc pentru Pandurii, eşti de acord cu acest lucru?
D.O.: Câţi ani am fost aici la Pandurii, niciodată nu s-a jucat la acasă, la Târgu Jiu atât de fără vlagă, fără răutate, ca acum. Acasă, noi dacă nu avem răutate, nu putem câştiga. Am pierdut 17 puncte pe teren propriu în acest sezon. Înainte nu conta cu ce echipă jucam, din minutul 1 până în minutul 90 îmi aduc aminte că luptam pentru victorie şi speram până în ultima secundă să dăm gol sau să învingem.

Rep.: S-a schimbat acum ceva în vestiar faţă de anul trecut?
D.O.: Când am revenit la Pandurii am găsit o atmosferă foarte bună, dar, de ce să n-o spunem, poate la unii le e prea bine şi li s-a urcat la cap. Chiar dacă acum se vor lua de mine, asta e părerea mea şi eu aşa văd lucrurile. Antrenorii nu au nici o vină pentru acest rezultat, deşi totul se sparge în capul lor. Deci principalii vinovaţi noi suntem. Ar trebui să dăm dovadă de foarte mare respect pentru antrenori şi nu numai pentru ei, pentru presă, pentru conducătorii care ne plătesc şi pentru oamenii din oraş. În alte timpuri unii jucători îşi băgau capul în pământ, acum vorba antrenorului, ne-am luat costume toţi. Şi în loc să venim cu salopeta am venit cu costume la meci. Trebuie să remediem greşelile şi să câştigăm la Vaslui.

Rep.: Crezi că jucătorii ştiu doar „de bici”, aşa se vorbeşte prin tribune?
D.O.: Nu ştiu ce se vorbeşte, dar lumea din tribună a simţit imediat ce se întâmplă. Când fiecare şi-a văzut de treabă şi şi-a dat viaţa pe teren, lumea era cu noi chiar dacă pierdeam, iar acum, când s-a văzut că nu alergăm şi nu jucăm, au început să ne huiduie. Şi, din punctul meu de vedere, cel mai dureros lucru a fost că i-au aplaudat pe adversari. E cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unui fotbalist.

Rep.: Ce crezi că ar fi de făcut?
D.O.: Sper să ne vedem fiecare de treaba lui, să vedem ce calităţi aveam şi ce trebuie să facem, să nu mai comentăm, să respectăm deciziile antrenorului şi să facem ce făceam anul trecut. Am văzut la televizor anul trecut, când echipa era pe primul loc, o altă atitudine şi o altă desfăşurare a jocului.

Rep.: Se spune de asemenea, că antrenorul este prea apropiat de jucători şi de aceea s-a ajuns aici...
D.O.: Ciobi ne-a dat libertate şi tot ce am vrut noi. Acum dacă jucătorul nu ştie să respecte un antrenor cum e Ciobi şi de la prea bine i se urcă la cap şi trece în partea cealaltă, e problema lui. Fiecare jucător în parte ar trebuie să se uite întâi la el şi să-şi dea seama că Ciobi e un antrenor care e foarte bun, cel puţin pentru mine personal aşa cred că este. Îţi dă orice ai putea să ceri de la un antrenor şi tu numai acolo în teren poţi să-i arăţi respectul ce i se cuvine. Şi nu poţi să-l arăţi decât dacă îţi dai viaţa pe teren. Dacă noi dădeam totul pe teren şi pierdeam cred că nu ne-ar fi zis nimeni nimic.

Rep.: S-a schimbat ceva din relaţia voastră cu antrenorul după acest meci?
D.O.: Nu s-a schimbat nimic. Ciobi este foarte supărat, are toate motivele din lumea asta să fie supărat dar sperăm să-i facem o bucurie acum la Vaslui, ceea ce nu-i imposibil. A câştigat Ceahlăul la Steaua, de ce n-am câştiga şi noi la Vaslui? I-am bătut acasă în tur, de ce nu am putea bate şi acolo?

„Dacă e aşa cum se aude că unii dintre jucători stau în discoteci, să le fie ruşine, pentru că îşi bat joc şi de munca noastră. Nu numai de a lor. Şi din cauza unora suntem toţi catalogaţi la fel. Poate unii avem familii şi stăm liniştiţi acasă, dar din cauza a doi-trei jucători suportăm toţi consecinţele. Ce duşmani să-mi fac după ce am spus, păi ce, noi ne ţinem duşmănie unul la altul? Suntem toţi în aceeaşi oală, dacă ne merge bine, ne va merge la toţi, iar dacă ne va merge rău, ne merge la toţi la fel. Nu mai luăm bani şi ne ducem în divizia B dacă nu jucăm.”
Daniel Orac, Pandurii Tg-Jiu

Rep.: Prin ceea ce ai spus acum ai deranjat câţiva dintre colegi, la fel cum ai deranjat şi la antrenamente, fiind primul la alergare.
D.O.: Nu cred, ce duşmani să-mi fac, păi ce, noi ne ţinem duşmănie unul la altul? Cum nu suntem toţi în aceeaşi oală, dacă ne merge bine, ne va merge la toţi, iar dacă ne va merge rău, ne merge rău la toţi. Nu mai luăm bani şi ne ducem în divizia B dacă nu jucăm! Dar, totuşi nu vreau să cred că ar fi aşa, fiecare se pregăteşte cum poate, unii au jucat, sunt mai obosiţi pentru că a fost terenul mai prost şi nu pot alerga mai tare decât cei care nu au jucat. Nu îmi cert colegii, lor dacă am ceva de spus le spun în faţă, aşa cum fac cu toată lumea. Nu e nici o problemă şi duşmani oricum nu am, de ce să-mi fac? Că lucrurile acestea le ştiu şi ei... Eu zic că fiecare îşi doreşte să joace şi nu se poate bucura nimeni că nu joacă. Eu unul îmi doream să joc şi nu se pune problema să mă gândesc că ar exista colegi care să se bucure că nu joacă indiferent cum e terenul. Eu zic să lăsăm figurile şi fiţele, că nu am jucat niciunul la Real Madrid, jucăm toţi la Pandurii deocamdată. Şi când ne cheamă cineva, să vorbim, ar fi bine să răspundem prezent. Lucrurile astea ţin de caracter sau de bun simţ. Puteau să vină şi de la Barcelona, dar când vorbeşti cu un om eşti egal cu el, indiferent că tu ai altă meserie. Fiecare cu meseria lui, dar suntem egali, indiferent că unul câştigă un milion de euro şi altul 100.

Rep.: Crezi că este vorba şi de o ruptură la nivelul vestiarului între sârbi şi ceilalţi jucători?
D.O.: Nu, eu nu simt nici un fel de ruptură, dar nu e aceeaşi echipă unită pe care o ştiam, acum parcă nu ne mai uităm fiecare la el să vedem ce avem de făcut şi ce trebuie să facem. Şi asta e foarte grav! Ştie toată lumea care e situaţia, dar nu se vorbeşte şi mereu spunem că a fost un accident. Iar noi, oricum nu putem face nimic ca sârbii să nu mai stea împreună şi la antrenamente şi în afara lor.

   04:42

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5