Visul unui basarabean: „Eu pot să fiu ambasadorul de legătură între fraţii noştri...”

Trebuie să recunosc că nu-ţi este dat, în fiecare zi, să auzi prin preajma ta dulcele grai moldovenesc al fraţilor basarabeni, aşa cum s-a întâmplat într-o zi de primăvară, către prânz, chiar în biroul poetului şi prietenului meu Ion Sanda, care la acea vreme mai era „ministru” al culturii din Gorj, când un alt mare poet, Vasile Căpăţână, din Chişinău, poposise aici cu o spinare de cărţi care mai de care mai interesante, vrând să le introducă prin librării şi biblioteci, pentru fraţii lui de aici. Chiar i-a oferit lui Ion Sanda două volume: „Eterna iubire” – antologie, versuri de dragoste, ale poeţilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei (1900 – 2000), Editura Biodava & Cronica Română”, Bucureşti, 1999, cu dedicaţia: „Fratelui Ion Sanda! O eternă iubire, cu iubire, prin iubire, spre marea iubire, cu urări de bine şi noroc! Cu drag, editor-autor Vasile Căpăţână, 18.07.2003” şi volumul „Vasile Căpăţână – treptele cunoaşterii”, semnat de Anatol Ciocanu, Editura „Orion”, 2003, cu următoarea dedicaţie: „Dragului Ion Sanda! Din suflet, vă ofer aceste trepte mai triste şi mai vesele, cu urări de sănătate, prosperitate şi noroc la toată lumea. Cu frăţie, Vasile Căpăţână, 18.07.2003, Târgu-Jiu”.
Apoi, dintr-o pornire lăuntrică, după ce a prezentat cele patru volume ale poetului Ion Vatamanu, a recitat un poem de suflet al acestui poet: „Eu o frunză,/tu o frunză;/Două frunze împreună,/când se adună,/ştii ce fac?/Un copac!/Ţie ţi-e drag,/mie mi-e drag./Un copac/cu alt copac/împreună,/când se adună,/ştii ce fac?...”
Glasul lui se revărsa prin încăpere, ca o boare de primăvară, ca un foc lăuntric, tainic şi scormonitor, înfiorându-ne inima şi se revărsa spre ferestrele larg deschise, spre stradă, spre oraş, peste capetele trecătorilor, ca nişte păsări neobosite, mesageri ai fraţilor basarabeni, ducând mai departe cântecul străbun...
„...Ţie ţi-e drag,/mie mi-e drag;/Eu un bulgăr,/tu un bulgăr,/iar doi bulgări de ţărână,/împreună, când se adună,/ştii ce sunt?/Un pământ./Ţie ţi-e drag,/mie mi-e drag!/Frunza cântă pe copac,/iar copacul de meleag./Şi noi doi în umbra lui,/îi cântăm pământului./Ţie ţi-e drag,/mie mi-e drag,/mie mi-e drag, ţie ţi-e drag...”
„E o splendoare!”, exclamă fratele Vasile Căpăţână. E o filozofie: „Frunza şi Omul”...
Şi după ce a încălzit atmosfera cu aceste versuri dumnezeieşti, fratele Vasile Căpăţână îşi mărturiseşte şi dorul ce-l mâna până aici, în cetatea noastră – oraşul lui Brâncuşi.

„La aceste legături visez de mai mult timp”

„Vreau să organizăm aici, în judeţul Gorj Zilele Republicii Moldova. Fie că e săptămâna... Eu zic „zilele”. Cât va dura, nu ştiu... După posibilităţile materiale... Credeţi că am putea sărbători evenimentul aici? Ar putea să fie un colectiv de muzică populară profesionist. E primul judeţ în ţară care face treaba asta. Că nu se mai face nicăieri. Acum s-a pierdut totul. Şi zic: dacă am putea noi să reluăm chestia asta... ar fi ceva nemaipomenit! Apoi muzica uşoară, ansambluri, scriitori de frunte, însoţiţi de cântăreţi de muzică folk. Mă gândesc la un vernisaj de pictură: diverşi autori... Să nu fie unul şi să fie monoton. Tot ceea ce este floarea de acolo. Deci, eu vă spun că îi cunosc pe toţi. Eu pot să fiu ambasadorul acela de legătură între dumneavoastră şi ei. Putem să mai invităm pe primarul de la Chişinău sau şeful Direcţiei de cultură de la Chişinău. În ceea ce priveşte fixarea datei, cel mai bine ar fi sfârşitul lunii octombrie, când încă nu e prea frig, nu sunt probleme. M-am gândit la Cinematografia Basarabeană, şi aici am putea să luăm un festival sau filmele lui Emil Loteanu, însoţiţi de actorii care au jucat. Poate să fie şi şi o trupă de teatru... Şi zic că s-ar putea apoi şi reciproca. Ce este de aici mai frumos, plecat la Chişinău. Sunt extraordinari! Deci, nişte legături din acestea la care eu visez de mult, dar nu se realizează. Şi zic: uite, acum apare ocazia... Am vorbit şi cu Adrian Păunescu. Păunescu zice: „Bă Vasile, ai o idee extraordinară!...” Zic: filmele lui Loteanu... date la un post de televiziune, doamne! Un maestru, a plecat. De acum nu mai are concurenţă! Nu mai concurează nici cu Sergiu Nicolaescu, cu nimeni... Deci, el cu eternitatea de acuma! Şi eu vedeam asta undeva, pe 4-5 octombrie, zi de vineri şi sâmbătă. Păi facem nişte seri trăsnet...”
Abia târziu, când am coborât în stradă, mai eram încă sub efectul acelui descântec tainic, încât, privindu-i în ochi pe cei din jur, îmi venea aşa, să le şoptesc, complice, făcându-i părtaşi la această bucurie lăuntrică: „Eu o frunză,/tu o frunză,/două frunze împreună,/când se adună,/ştii ce fac?...”
Fişa personală: Vasile Căpăţână, născut la 6 mai 1946, în comuna Cemoleanca, judeţul Edineţ, Republica Moldova. Este pe rând profesor, parapsiholog de clasă internaţional, bionergetician, regizor şi scriitor, autor de manuale, editor, preşedintele Centrului de sănătate „Biodava” din România.
1968 – devine absolvent al Universităţii de stat din Chişinău, al Facultăţilor de limbi străine şi cea de artă teatrală;
1970-2000 – montează peste 25 de spectacole în teatrele din Republica Moldova şi România;
1980 – eminent al culturii din Republica Moldova;
1990-1992 – absolvă mai multe şcoli de parapsihologie, conduse de maeştrii Albert Ignatenko, Victor Candaba, dr. Alexander Fries din Austria ş.a.
1988-1992 – ceează propria metodă de învăţare a limbilor moderne în 50 de ore;
1991-1995 – deputat al Consiliului municipal Chişinău, preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, cultură şi culte;
1991 – deschide la Chişinău Centrul de Sănătate CaVeTe, cu tratament prin bioenergie şi psihosugestie;
În 1992 - se stabileşte la Bucureşti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Basarabia, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat următoarele volume de versuri: „Mărul vieţii”, 1989, Editura „Literatura artistică” din Chişinău; „Icoana Ta” şi „Triunghiul iubirii”, Editura „Biodava”, Bucureşti, 1993;
1993 – deschide prima şcoală de bioterapie şi psihosugestie din România; devine preşedintele Fundaţiei Române de cultură, bioterapie şi psihosugestie „Biodava”;
1993-2000 – participă activ la conferinţele internaţionale din România, Ungaria, Moldova, cu referate pe diverse teme în domeniul bioterapiei şi psihosugestiei.
Este căsătorit cu Domnica şi are patru copii: Cornelia (n.1972), Sandu (n.1979), Theodor (n.1988) şi Ştefan (n.1990).
Cum îl vedea scriitorul Marin Sorescu pe fratele său basarabean Vasile Căpăţână, când s-au cunoscut la Bucureşti: „În ce-l priveşte pe Vasile Căpăţână, un tânăr voinic ca bradul, cu privire de hipnotizator, lucrând pe ogorul bioenergetic în care şi-a descoperit virtuţi – suntem atenţi la haloul cuvintelor sale şi la energia cu care sunt investite”. (Marin Sorescu, Bucureşti, 1993)
* N.A. Din păcate, toate aceste proiecte au rămas doar pe hârtie, ca bune intenţii, însă ele, dorinţele noastre, au continuat să ardă mocnit, ca nişte torţe în piepturile noastre, de nestins, trăgând nădejde ca odată şi odată aceste planuri să fie şi realizate, încât să nu mai existe nicio graniţă între cei de-o limbă şi un neam. Ştim cu ce lipsuri şi greutăţi financiare s-a confruntat şi încă se mai confruntă Cultura noastră, şi nu numai. Ci întreg poporul, pragul dintre cei săraci şi cei bogaţi devenind tot mai mare, încât greu mai poate trece peste el până şi soarele. Oricum, Cultura nu va pieri niciodată, atâta timp cât iubirea noastră, a celor mulţi, va înteţi flacăra ei, transmiţând-o mai departe din generaţie în generaţie. Căci ea este ca şi aerul pe care îl respirăm...
Ea este căpătâiul nostru, şi hrana spirituală, şi lumina, şi borna statorniciei, şi hrisovul propriei noastre identităţi.

Rose Tall

   07:13

Da o nota acestui articol

Nota:~ 4 din 6 voturi.

1 2 3 4 5