Pe uliţa năpădită de iedera amintirilor (13)

Revenim cu ultima parte însemnărilor de suflet ale lui Ionel T. Becherete, fratele dr. Adrian Becherete, născut în comuna Vădeni – Gorj şi stabilit de mai mulţi ani în judeţul Hunedoara. Oricât de departe ar fi de casa părintească, el nu uită să revină din când în când în aceste locuri atât de dragi, chiar şi cu gândul, reînviind frumoşii ani ai copilăriei.
Aşa cum mărturiseam şi în numerele trecute, iată că, după atâţia ani, întocmai ca vinul vechi, însemnările lui te răscolesc şi acum cu parfumul de odinioară al vechilor aşezări, cu case şi mai ales cu oameni, dar şi cu întâmplări de neuitat, în aceste locuri atât de dragi, năpădite, aşa cum subliniam şi în primul episod, de iedera amintirilor... (Ion Şoldea).
• Sătenii satelor, cam de peste tot, îşi au pentru orientare, anumite puncte cu denumiri care permiteau orientarea cu uşurinţă a oamenilor spre împrejurimile acelea. Expl. „La Doabra”, „La părul rotat”, „La plop”, la...
„La plop” este locul care stabileşte hotarul între actualul Târgu-Jiu (fost Vădeni) cu satul Iezureni. Acest plop are legendele lui şi după câte se vorbea de către oamenii din satele din împrejurimi, ar fi avut o vârstă apreciată cam la 300 de ani.
Cu doi ani în urmă, din tren nu s-a mai văzut acest punct de reper, ultima furtună l-a învins. O fi având şi el o istorie a sa de care nu prea ştim, ca pomul de la Livezeni, ori cel de la Novaci?!

• Şcoala de meserii de la Vădeni. Această şcoală a funcţionat în casele lui Pleniceanu. Din fosta magazie, a fost construit internatul şcolii ceva mai tîrziu. Înainte, elevii stăteau în sat, în gazdă, la săteni. Şcoala avea faimoase ateliere şi meşterii vremii erau adevăraţi artişti în fierărie, lăcătuşerie (şi artistică), rotărie, tâmplărie, sculptură şi ceramică.
Absolvenţii de aici se dovedeau „capacităţi” în orice parte a ţării ar fi mers, de la simplul muncitor calificat, până la directori generali de mari întreprinderi şi uzine.
Ca şcoală, se cunosc mult prea puţine lucruri ale vremii privind şcoala, mai ales că a urmat un declin trist, care i-a stricat faima. Azi, se pare că ar fi o crâşmă fostul loc de cultură. Ce vreau să mai spun, ar fi şi faptul că, înainte de a fi şcoală, aici fusese „casa boierului” sau „casa cocoanei”.
Se zice, povesteau bătrânii, că ar fi fost o legătură subterană, din beciul clădirii, până în „dealul viei”, mai precis o conductă pe care venea mustul când se storceau strugurii chiar acolo sus, în deal, într-o pivniţă de deal.
Nu cunosc o exactitate pronunţată de cineva. Cunosc însă faptul că ceva săpături s-au întreprins, pe vremea când şi tatăl meu funcţiona la acea şcoală de meserii, şi profesorul maistru (meşterul) Ionicioiu i-a spus că în partea stângă a scării pe unde aveau acces elevii (în partea de vest), spre Jiu, repet, în partea stângă a scării, spre Târgu-Jiu, a fost demontat un zid ce părea a masca ceva. S-a descoperit astfel o încăpere în mijlocul căreia s-au aflat cărbuni, câteva pietre mari şi oseminte omeneşti. Nu-mi reamintesc cam câte cranii erau acolo. Pereţii erau carbonizaţi şi negri de fum.
Acţiunea se petrecea prin 1933-34. Se crede că osemintele erau ale unor „pedepsiţi”. Nimeni nu a putut da vreun răspuns şi nu ştiu nici verdictul autorităţilor privind cazul.

• Mi-am adus aminte de scriitorul Petru Dumitriu care, odată, la radio, a pomenit două nume, numele profesorului său. Pr. Gâţă, şi al „poetului de la Jiu”. Eu îmi amintesc de acest om. Era de o statură medie, cărarea pe mijlocul capului împărţea un păr castaniu închis, lăsat pletos, dar nu exagerat. La gât atârna o cravată-papillon, peste o cămaşă albă, dar şifonată. Haine negre. Stătea pe un scaun cu spătar, la o masă potrivită, la intrarea pe podul Jiului, lângă poarta ce da spre digul Jiului.
Avea un caiet voluminos şi ceva de scris în mână. Ceva cărţi. Era liniştit, tăcut şi calm, tot timpul. Copiii (mai bine zis noi) îl luau în derâdere. Nu ştiam prea multe. Ştiu însă de la fratele meu că îl chema Constantinescu. Editorul şi tipograful N.D. Miloşescu îi editase o ediţie de poezi. Eram prea mic, să pot înţelege mai multe...

• Nu ştiu să se fi vorbit cu un mai mare interes despre aviaţie în Gorj, deşi erau şi au rămas urme despre aviaţie. Au fost două aerodromuri militare, care apoi s-au transformat, rămânând pentru aviaţia utilitară şi Crucea Roşie. Au fost două şcoli de pilotaj şi, în plus, vreau să spun că Gorjul a avut, pe lângă personalităţi marcante în cultură, ştiinţă, politică, şi în acest domeniu atât de important în viaţa ţării noastre. Aş vrea să amintesc pe pilotul Brăiloiu, pe Dumitru Greanu, mort în 1917, pe un avion Mieupoot, al cărui nume este înscris pe monumentul eroilor din Bucureşti, în grad de sergent major; pe cpt. av. Bellu Greanu, pe Verginica Duţescu, pe Tomulescu, Stamatescu şi alţii, dar mai cu seamă pe asul aviaţiei noastre Romeo Popescu.
Mi se pare că ar fi necesar ca acest nume să mai fie pomenit vreodată spre a fi cunoscută figura unui aviator vrednic de multă cinstire şi laudă, că prea repede a fost înscris în legile uitării.
Alăturat vă trimit un material modest redactat, dar cu încercarea de a cuprinde cât mai pe scurt, cât de cât, viaţa acestui aviator gorjean.
I.T. Becherete
Hunedoara 11 iunie 1991

- Nu am o fotografie a aviatorului, dar pot obţine una decupată dintr-o revistă.

* N.R. Toate aceste mici crâmpeie, aşternute de I.T. Becherete în goana condeiului, la acea vreme, pe când se bucura de apariţia întâiului (şi ultimul) almanah al unui ziar local, au prins viaţă mai târziu într-o lucrare de proporţii, 352 pagini, volum intitulat: Vădeni, satul eroinei Ecaterina Teodoroiu, Editura Corvin, Deva, 2003.
Sunt pagini tulburătoare din viaţa unui copil, fermecat de sacrificiul suprem al tinerei Cătălina, pentru o cauză nobilă şi dreaptă pe altarul cel sfânt al patriei, care se dovedeşte un bun cunoscător al locurilor şi al oamenilor, dar mai ales al vieţii lor. Această sete pentru izvoarele străbune a fost moştenită de la tatăl său, învăţătorul Toma Becherete, care şi el la rândul lui a scos la lumina tiparului Monografia satului Vădeni.
Alte cărţi semnate de I.T. Becherete: Rusalina şi alte povestiri (proză); Cu gând curat (poezii); Aviatori gorjeni; Aviatorul George Valentin Bibescu; Pagini din istoricul aviaţiei hunedorene; Aviatorul Romeo Popescu; Aviatoarea paraşutistă Smaranda Brăescu; Aeroclubul Petroşani – istoric.

   16:03

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5