Negustorimea târgujiană în anii 1930-1948

Publicăm, în cele ce urmează, un manuscris mai vechi, semnat de regretatul şi cunoscutul doctor în ştiinţe medicale Constantin Lupescu, plecat de ceva vreme în Marea Călătorie spre alte tărâmuri cereşti; şi încredinţat unui bun prieten al său, jurnalist la publicaţia de suflet a gorjenilor, în care acest colaborator fidel a fost găzduit de-a lungul vremii cu aceeaşi cinste, prietenie şi preţuire, ca un mesager al dulcelui Târg de altădată.
Din păcate, şi „girantul” său a trecut, la scurtă vreme, după o grea suferinţă, în lumea umbrelor, lăsând într-o mapă mai multe materiale, care au aşteptat să vadă lumina tiparului cândva, fiind date uitării cu timpul...

Târgu-Jiul s-a bucurat de un comerţ înfloritor în perioada 1930 – 1948, comerţ care asigura aprovizionarea orăşenilor şi a populaţiei satelor învecinate, cu produse alimentare, bunuri de larg consum, combustibili, materiale de construcţii etc.
Pe lângă produsele oferite populaţiei de negustori, meseriaşii de diverse branşe vindeau şi ei în ateliere, magazine proprii sau în pieţe şi bâlciuri, o gamă largă de produse, foarte utile şi căutate.
Negustorii sau comercianţii, cum li s-a zis mai spre zilele noastre, proveneau ori din familii de negustori, continuând activitatea părinţilor, ori, în majoritatea cazurilor, din tineri de la sate între 14 şi 16 ani, care din motive familiale (copii mulţi, pământ puţin), părăseau satul natal şi se îndreptau spre oraşele apropiate, visând să ajungă, prin ucenicie, la patronii din acele vremuri, să cunoască tainele unei meserii aducătoare de venituri.
Majoritatea negustorilor din Târgu-Jiu proveneau din familii de ţărani cu pământ puţin, fiii de negustori preferând să devină doctori, ingineri, farmacişti sau contabili cu pregătire superioară, academică.
Fiii de ţărani, dornici să devină negustori, trebuiau să fie sănătoşi, bine şi armonic dezvoltaţi, şi să fi absolvit cel puţin cursul primar în satul natal, cu obligaţia din partea patronului, care îl primea ucenic, de a-l înscrie la şcoala de ucenici din Târgu-Jiu, pentru completarea studiilor până la şapte clase.
Reuşita, succesele şi prosperitatea negustorilor din Târgu-Jiu (fiindcă mai apăreau şi în acele timpuri concordate şi falimente) se bazau în toate cazurile pe: profesionalism, însuşit în perioada de ucenicie, şi apoi ca „băiat de prăvălie” (remunerat sau chiar asociat cu patronul); muncă de dimineaţa până seara, plus sărbătorile, în care clienţii dispuneau de timp liber să plece la cumpărături; cinste şi corectitudine faţă de clienţi, nemaiamintind de respectul deosebit datorat clienţilor, indiferent dacă aceştia cumpărau sau numai se informau; câştigarea încrederii din partea producătorilor, pentru a primi mărfuri pe credit, urmând să le achite corect, periodic, în ritmul vânzărilor; modestie în aplicarea beneficiului (azi numit adaos comercial), care, în acele vremuri de concurenţă „la leu”, rar depăşeau 5% din valoarea mărfii vândute şi care era suficient pentru întreţinerea familiei negustorului, localului, impozite, taxe, investiţii (local, magazii), dar numai în condiţiile unei activităţi comerciale susţinute, prin prezenţa zilnică la dispoziţia clienţilor (fără afişe în geam, de felul: „Vin imediat”, „Închis pentru curăţenie” sau „Recepţie marfă”); folosirea creditelor bancare numai în cazuri strict excepţionale şi pe perioade cât mai scurte; vânzări pe credit pentru anumite categorii: negustorii de la sate, salariaţii din oraş şi din mediul rural, în special învăţătorii, preoţii şi agricultorii serioşi.
Greu era până când un negustor reuşea să câştige încrederea furnizorilor şi a clienţilor săi, după care totul trebuia să meargă spre satisfacţia tuturor clienţilor şi, bineînţeles, şi a respectivului negustor, împreună cu colaboratorii săi, care, în scurt timp, deveneau şi ei patroni şi primeau tineri ucenici.
În cele ce urmează, vom trece în revistă numele unor apreciaţi negustori târgujieni, cu scuze pentru eventualele – nedorite – omisiuni!
Bogdan Gheorghe vindea pâine în strada Victoriei, la sediul brutăriei şi în oraş, cu căruţa, zilnic, pe bază de abonament. De asemenea, în aşezările limitrofe oraşului: Stoian Gheorghe, Stoica Ion, Sidonis Dumitru, Albulescu Vasile. Stoian Ilie, renumit pentru pateuri şi plăcintă, pe care le vindea din „gura cuptorului”, în strada Victoriei. Banu Ion vindea en-gross şi en datail (cu kilogramul sau la bucată), produse alimentare şi manufactură. Nicolaescu Gheorghiţă: produse alimentare şi băuturi în strada Victoriei, colţ cu Unirii. Goşa Dumitru: în strada Victoriei, produse alimentare, coloniale. Grigore Lupescu vindea în strada Tudor Vladimirescu articole de fierărie (pluguri, coase, seceri indigene), tablă de acoperit, ustensile şi bricege, cuţite, pielărie etc. Dumitru Alemănuţ: în strada Tudor Vladimirescu – produse alimentare. Fraţii Nicolae şi Grigore Călinoiu aveau bodegă – primul în strada Tudor Vladimirescu, al doilea în strada Victoriei. Mihail Kevorkian: în strada Victoriei – cafea, dulciuri şi fructe exotice. Fraţii Nostovici Gheorghe şi Petrică vindeau, în strada Victoriei, toată gama de mezeluri. Bencovici Dezidoriu: mezeluri, în strada Victoriei. Nistor Sichitiu: produse alimentare şi diverse băuturi, din care pelinul de mai, în strada Victoriei. Opriţescu Gheorghe avea în strada Tudor Vladimirescu magazin de fierărie brută şi lucrată. Maniţescu Gheorghe – idem, plus hotel în strada Victoriei, colţ cu Tudor Vladimirescu. Velican Aurică, magazin în strada Victoriei, cu fierărie şi produse alimentare, unelte, scule. Gelepu Vasile, magazin în strada Victoriei, cu fierărie brută şi lucrată, precum şi materiale de construcţii, chimicale, vopseluri, uleiuri, unelte diverse. Fraţii Alecu şi Anghel Cernăzeanu făceau comerţ în strada Victoriei şi Unirii cu manufactură şi produse alimentare. Diaconescu Grigore avea bodegă în strada Victoriei, cu produse alimentare şi băuturi de calitate superioară. Paliţă Savu oferea, în boxa din piaţa oraşului, toate sortimentele de peşte proaspăt şi conservat. Popescu Constantin: magazin în strada Victoriei, colţ cu Unirii, cu manufactură, stofe, ţesături de mătase, încălţăminte, parfumuri, cosmetice. Roşca Dumitru şi Ion furnizau populaţiei, în străzile Unirii şi Tudor Vladimirescu, produse de pielărie şi încălţăminte. Ion Voiciloiu şi Nicolae Dragotă, magazin în strada Victoriei, toată gama de stofe şi ţesături din bumbac, cânepă, in şi mătase, pălării, tricotaje, lenjerie, confecţii pentru nou-născuţi, galanterie şi parfumerie, toată gama de produse de încălţăminte pentru bărbaţi, damă şi copii pentru toate sezoanele anului, produse livrate de uzinele „Dermata” Cluj, în exclusivitate. De asemenea, şoşoni bărbaţi şi cizmuliţe damă import, din Norvegia şi Letonia, purtând vestitele mărci de fabrică „Tretorn”, „Wimpasing” şi „Riga”. Pălării „Borsalino” import Italia. Bogdan Constantin: magazin în strada Victoriei, colţ cu Unirii, de manufactură, galanterie şi mercerie. Voiciloiu Vasile şi (spaţiu gol, fiind omis numele – n.n.) în strada Victoriei, cu manufactură, galanterie, încălţăminte „Carmen”; se mai ocupa şi cu exploatări forestiere (lemne de construcţii şi de foc). Wexler Carol făcea comerţ, în strada Victoriei, cu covoare ţesute mecanic, insecticide Fly-Tox şi maşini de cusut „Singer”, în exclusivitate. Dobrotescu Ilie oferea, în strada Victoriei, stofe, diverse ţesături, furnituri croitorie şi mercerie. Popescu Ion-Trianon, cu magazin bine asortat, în strada Victoriei, cu stofe şi diverse ţesături, galanterie, parfumerie, furnituri croitorie, toate de bun gust şi de calitate excepţională. Dudău Gheorghe făcea comerţ, în strada Victoriei, cu stofe, ţesături de tot felul, furnituri croitorie, mercerie. Dobriţescu Constantin, magazin specializat, în strada Victoriei, cu biciclete mărci renumite „Nauman”, „Gorike”, materiale electrice, arme de vânătoare şi tir, muniţie pentru vânâtori, brichete, anvelope şi camere de biciclete. (va urma)

Dr. Constantin Lupescu

   05:30

Da o nota acestui articol

Nota:~ 3 din 2 voturi.

1 2 3 4 5