Ei sunt rădăcinile noastre

Aşa cum mărturisea generalul de brigadă (r.) prof. Constantin Ispas, în cuvântul său de deschidere a manifestărilor dedicate Zilei Veteranilor de Război, joi 29 aprilie a.c., la Clubul veteranilor, la împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea Filialei judeţene „Tudor Vladimirescu” Gorj, „veteranii de război sunt reprezentanţii în viaţă ai generaţiilor sacrificate şi distruse de războaiele nedrepte, o infimă parte a tezaurului uman al oştirii române întoarsă din cele patru zări de luptă pentru integritatea, demnitatea şi veşnicia României. Vă preţuim onestitatea şi tenacitatea cu care, după anii de calvar ai războaielor, v-aţi integrat în frontul civil al reconstrucţiei ţării... Tu invalid de război, ai luptat în încleştarea dreaptă a vitejiei, având în tine voinţa nestrămutată de a învinge sau de a muri; şi de multe ori ai învins, pentru că a muri nu puteai; căci în sufletul tău era acum puterea tuturor strămoşilor, era voinţa de a birui a României eterne...”
Cuvinte de recunoştinţă veşnică, electrizante, care au făcut ca glasul bravului general să şovăie în calea emoţiei şi momentului solemn, dar mai ales a lacrimilor care îi străluceau în ochi ca nişte medalii de nepreţuit aşezate pe pluşul pleoapelor, mai strălucitoare şi mai preţioase decât toate comorile din lume...
Au fost de toţi 20.330 de oameni, la încheierea războiului, din care 11.725 veterani de război şi 8.575 văduve de veterani de război.  Azi mai sunt în viaţă 772 veterani de război şi 3.071 văduve de veterani de război. Din totalul de mai sus, 939 veterani au fost prizonieri de război, care au suportat înfiorătoarele torturi morale şi fizice ale captivităţii. Azi mai sunt în viaţă doar 82 de veterani. Tot din rândul veteranilor fac parte şi invalizii de război, care s-au întors la casele lor doar 846, acoperindu-şi cioturile şi rănile cicatrizate greu, bucurându-se că mai sunt în viaţă, reîntorşi din acel iad blestemat, ca să se bucure din nou de viaţă, alături de cei dragi, în locurile atât de dragi, plătite atât de scump. Azi mai sunt în viaţă doar 63 invalizi. Să nu le uităm nici pe văduvele de război, pentru suferinţele îndurate în aşteptarea, cu ochii secătuiţi de lacrimile durerii şi disperării, a întoarcerii soţului drag, plecat să-şi facă datoria faţă de ţară, temându-se de acea veste a pierderii celui drag, de la o zi la alta, căzut eroic pe câmpul de onoare. Au fost 996 de văduve de război care au păstrat viu chipul soţului în minte şi suflet, crescându-şi copiii, rămaşi orfani de război, în demnitate, dragoste şi respect faţă de societate şi patrie. Azi mai sunt în viaţă doar 71 de văduve de război...
Ei nu au făcut decât să ne lase drept moştenire acea poruncă de sânge şi neam şi glie şi ram, de a ne apăra Ţara până la sacrificiul suprem, datoria sfântă a fiecărei generaţii, înflăcărate de această cauză nobilă a apărării fiinţei naţionale...

   06:38

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5