Home · Special


Amintirea lui Mihai Viteazul în Munţii Gorjului

1. După bătălia de la Mirăslău (18 septembrie 1600), în care s-a dovedit că generalul Basta acţiona, alături de nobilimea maghiară, în deplină înţelegere cu comisarii habsburgi ai lui Rudolf al II-lea şi solidar cu nemulţumirile stărilor privilegiate din Transilvania, Mihai Viteazul trece Mureşul însoţit de oastea împuţinată considerabil şi de credincioşii săi luptători, coborând spre Sibiu, apoi spre Făgăraş, unde îl aştepta familia. De aici, prin Braşov, coboară în Ţara Românească.
La 20 septembrie 1600, generalul Basta, victorios la Mirăslău, intră în Alba Iulia, dezlănţuind un adevărat genocid împotriva italienilor şi grecilor toleraţi de fostul principe al Transilvaniei.
În Moldova, cu ajutor polonez, este, la 27 septembrie, înscăunat Ieremia Movilă. Oastea polonă, în fruntea căreia se afla însuşi regele Jan Zamoyski, trece în Ţara Românească, înscăunându-l pe Simion Moghilă, acceptat imediat şi de Înalta Poartă, datorită mai vechilor relaţii de înţelegere cu regatul polonez. Văzându-se părăsit de o parte din boierii credincioşi, ba chiar de credincioşii săi căpitani, fraţii Buzeşti (Preda, Preda şi Stroe), care, în numele unor calcule strict boiereşti, trecuseră de partea noului domn, Mihai va pierde bătălia decisivă cu polonii, la Bucov, pe Teleajen, la 20 octombrie 1600, după ce zadarnic încercase să-i oprească pe aceştia la Năieni şi Ceptura.
Fiind nevoit să se retragă din faţa oştirii poloneze bine echipate, care număra 16.000 de luptători şi căreia i se adăuga şi oştirea moldovenească, Mihai încearcă o nouă rezistenţă la Curtea de Argeş, unde sorţii îi sunt împotrivă (25 noiembrie 1600). Era ultima rezistenţă organizată de el. Voievodul îşi forţa, de fapt, norocul, uitând că în tabăra inamică se aflau acum boierii Buzeşti (care îl vor înlătura pe Simion Moghilă în vara lui 1601, aşteptându-l pe Mihai, după victoria de la Gorăslău, să-şi reia tronul)...

 Citeste tot articolul |    23:47

Iosif Keber, un iscusit pedagog în materie de frumos

„Iosif Keber (născut la 30 iulie 1897, la Târgu-Jiu, s-a stins din viaţă, lucrând la şevalet, la 19 aprilie 1989, fiind înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sişeşti), Târgu-Jiu – n.r.), pictor cu o viaţă creatoare şi modestie pilduitoare, consacrat totdeauna binelui şi frumosului public, trăind de foarte mulţi ani în fervoarea spiritual-umanistă a Gorjului, ai cărui locuitori şi natură le-a iubit totdeauna, Iosif Keber dăruieşte publicului o operă sinceră şi durabilă, pe care se cuvine s-o includem cu convingere în patrimoniul culturii româneşti”. (Dr. Grigore SMEU)
* Prezentăm, în cele ce urmează, câteva fragmente din amintirile sale răscolite într-un tainic amurg al vieţii, fascinaţi de „lumina care muşcă din umbră”, în vara lui 1986...

 Citeste tot articolul |    02:53

Un „elogiu al bârfelii” – de Tudor Teodorescu - Branişte

Tot mai puţini sunt cei care îşi mai reamintesc despre tristeţile vieţii uneia din cele mai oneste şi mai luminoase personalităţi ale ziaristicii româneşti: Tudor Teodorescu-Branişte, căruia în pragul vârstei de cincizeci de ani, mai precis în anul 1947, i s-a luat dreptul de a mai publica, odată cu interzicerea „Jurnalului de dimineaţă”, cotidianul de largă răspândire şi de înaltă ţinută. Democratul convins, cel de numele căruia se leagă câteva din marile înfruntări duse în numele libertăţii, al drepturilor tuturor oamenilor, s-a văzut atunci, în 1947, azvârlit în cea mai neagră mizerie care i-a agravat boala şi i-a creat o stare de deprimare morală. S-a salvat moral din această condiţie înjositoare scriind romane ca: „Primăvara apele vin mari” sau cel apărut postum la Editura Mihai Eminescu „Pavilionul de vânătoare”.

 Citeste tot articolul |    14:08

O istorie vie în cartea de aur a neamului

Cercetam chipul fiecărui veteran în parte, mâhnit, constatând cu regret numărul lor tot mai mic, împuţinaţi într-o luptă nevăzută, oarbă, mai obosiţi ca oricând, ca după un marş lung, ca nişte soli ai păcii victorioşi, încrezători în ziua de mâine, convinşi că strădania şi sacrificiile lor nu au fost zadarnice. Brusc, s-a declanşat în memorie un film, proiectând pe ecranul imaginar al retinei mai multe secvenţe din acei ani de coşmar, succedate cu repeziciune, de data aceasta eroii din faţa noastră luând chipurile de atunci, întinerite, zbătându-se între voinţă şi neputinţă, între speranţă şi dezamăgire, între revoltă şi supunere, între înţelegere şi confuzie, între viaţă şi moarte. Explozii orbitoare, huruitul şenilelor muşcând pământul fără milă, şuieratul gloanţelor şi lătratul mitralierelor încinse, chipurile schimonosite ale celor morţi, privind ca nişte spectatori nedumeriţi, cu răsuflarea oprită, acel spectacol al morţii, pe ale căror vestoane înfloriseră maci roşii, din rănile adânci, înfioraţi parcă de văicăreala celor răniţi, schilodiţi de schije, implorându-l pe Dumnezeu Atotputernicul să nu-şi ia mâna de pe ei...

 Citeste tot articolul |    07:12

Ei sunt rădăcinile noastre

Aşa cum mărturisea generalul de brigadă (r.) prof. Constantin Ispas, în cuvântul său de deschidere a manifestărilor dedicate Zilei Veteranilor de Război, joi 29 aprilie a.c., la Clubul veteranilor, la împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea Filialei judeţene „Tudor Vladimirescu” Gorj, „veteranii de război sunt reprezentanţii în viaţă ai generaţiilor sacrificate şi distruse de războaiele nedrepte, o infimă parte a tezaurului uman al oştirii române întoarsă din cele patru zări de luptă pentru integritatea, demnitatea şi veşnicia României. Vă preţuim onestitatea şi tenacitatea cu care, după anii de calvar ai războaielor, v-aţi integrat în frontul civil al reconstrucţiei ţării... Tu invalid de război, ai luptat în încleştarea dreaptă a vitejiei, având în tine voinţa nestrămutată de a învinge sau de a muri; şi de multe ori ai învins, pentru că a muri nu puteai; căci în sufletul tău era acum puterea tuturor strămoşilor, era voinţa de a birui a României eterne...”

 Citeste tot articolul |    06:38

Onoare şi jertfă

Aşa este intitulată revista veteranilor de război din judeţul Gorj, publicaţie de educaţie istorică şi patriotică, aflată la numărul 24, cu 32 de pagini, număr dedicat zilei veteranilor de război, editată de Consiliul Judeţean Gorj, Centrul judeţean pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale şi Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, Filiala Gorj. De altfel, ea a fost distribuită, prin bunăvoinţa generalului Dragnea Badea Marin, preşedintele ANVR, la toate filialele din ţară. Cu un conţinut la fel de interesant, aşa cum ne-am obişnuit, ea apare prin strădania inimosului colectiv de redacţie coordonat de Generalul de brigadă (r.) Constantin Ispas, dimpreună cu general (r.) Ion Găman, col.(r.) Constantin Runcanu şi slt.(r.) Constantin Prepeliţă.

   06:36

Veteranul veteranilor de război

La 2 februarie 2010, a fost sărbătorit plutonierul adjunct şef (r.) Grigore Horhoianu (n. 1907, de loc din Bălăneşti), la împlinirea frumoasei vârste de 102 ani. Acesta a participat pe front cu Regimentul 1 AA. La aniversare nu a mai fost prezent şi fratele său Pompiliu Horhoianu, în vârstă de 100 de ani, care a decedat în ianuarie 2010.
În prezent, bravul erou luptă pe un nou front comun al vieţii, mai senin ca oricând şi cu nădejde în bunul Dumnezeu, de data aceasta inamic fiindu-i chiar bătrâneţea, convins că odată şi odată tot îl va birui. Este hotărât să reziste în tranşeea vieţii până la ultimul cartuş...

   06:35

Întâmplări hazlii cu... Ion Cănăvoiu

Ion Cănăvoiu (n. 8 septembrie 1939 – d. 22 octombrie 1992) a lăsat în urma sa câteva cărţi de valoare, atât de apreciate de confraţii săi, atât pe plan local cât şi naţional, printre care amintim: „Soare cu dinţi” (fabule), Editura Spicon Târgu-Jiu, 1991; „Poezii” (postum), Târgovişte, 1993; „Cobra regală” (epigrame, postum), Editura CCVCTP Gorj, 1994; „Sonetele vinului” (poeme postume), Editura PUNCT, ş.a.

Totodată, Ion Cănăvoiu a fost şi iniţiatorul editării unei publicaţii de satiră şi umor, intitulată HAZ-ul, revistă pe care, aşa cum se menţiona şi în caseta redacţională, el era director, finanţator, editor, redactor şi chiar difuzor, instalându-şi taraba, o mică măsuţă, chiar în holul de la intrarea în sala de spectacole a fostului cinematograf 23 August, de la intersecţia Căii Eroilor cu str. Victoriei, azi sediul Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” Târgu-Jiu.

 Citeste tot articolul |    22:35

Uniunea Naţională „Vatra Românească”, la împlinirea a 20 de ani de la înfiinţare

Momentul aniversar al împlinirii a 20 de ani de la naşterea Uniunii Naţionale „Vatra Românească” (8 februarie 1990), a fost sărbătorit la Târgu-Mureş, în perioada 12-13 martie.
Ziua de 13 martie a însemnat, în primul rând, şedinţa de lucru a Consiliului Naţional de Coordonare al Uniunii Naţionale „Vatra Românească”, desfăşurată cu începere de la ora 11, la Hotelul „Voiajor”, cu participarea Comitetului Naţional Director, a reprezentanţilor filialelor judeţene ale Vetrei Româneşti şi a membrilor fondatori. Din partea Filialei Gorj a Uniunii Naţionale „Vatra Românească”, a participat Mirel Meche – preşedinte interimar şi Gabriel Bâgu – vicepreşedinte în Comitetului Naţional Director.
Pe ordinea de zi a lucrărilor prezidate de domnul ing. Florin Oproiescu, preşedintele executiv al Uniunii Naţionale „Vatra Românească”, au fost înscrise şase puncte supuse dezbaterilor, dintre care le evidenţiem pe cele legate de stabilirea unei poziţii a Uniunii Naţionale „Vatra Românească” faţă de modul de abordare a festivităţilor şi manifestărilor din perioada 15-20 martie, faţă de proiectul de lege privind reîmpărţirea administrativ-teritorială a României, monitorizarea de către Uniunea Naţională „Vatra Românească” a acţiunilor antiromâneşti din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna, desfăşurate de UDMR şi PCM, contrar Constituţiei, în vederea autonomizării unui „ţinut secuiesc” şi altele.

 Citeste tot articolul |    10:02

Autori gorjeni care au suferit persecuţii politice în regimul comunist

Schimbarea sistemului politic din România în anul 1944 a impus modificarea legislaţiei ţării după sistemul adoptat în URSS, iar această perioadă de stalinizare a durat aproape două decenii.
Aşa cum consemna Costin Scorpan în Istoria României (după care am reprodus), au fost date: „Legi privind urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării sau crime de război” (Legea nr. 312/21.04.1945, Legea nr. 455/1945 şi Legea nr. 291/1947); „Legi pentru purificarea administraţiei” (Legea nr. 486/octombrie 1944, Legea nr. 217/1945); „Legi pentru controlul economiei”, adoptate la 15 iulie 1947, cea mai împovărătoare fiind „Legea regimului circulaţiei produselor agricole” (legea cotelor obligatorii).

 Citeste tot articolul |    06:01

Obârşie din vremuri de demult

Motto:
„Aici (la Târgu-Jiu) amintirile istorice sunt vii, strânse  cu pricepută grijă şi păstrate cu sfinţenie.
Nicăieri n-am  găsit atâta iubire de ţară, atât respect pentru trecutul neamului nostru, ca-n oraşul acesta liniştit, unde toate parcă te îndeamnă la gânduri frumoase şi fapte bune”.
(Al. Vlahuţă,
„România pitorească”)

Târgu-Jiul de azi, prins în hora marilor transformări cu întreaga ţară, de aproape trei decenii, a îmbrăcat haina nouă a civilizaţiei secolului al XX-lea, trăind o tinereţe necunoscută până mai ieri, una robustă, curajoasă, bărbătească. Şi această tinereţe a oraşului e cu atât mai trainică cu cât are rădăcini adânc înfipte în depărtările istoriei, clădindu-se pe temelii solide, atestate de hrisoave străvechi, obiecte din piatră, os sau piele, care vorbesc de existenţa şi permanenţa vieţii pe aceste meleaguri, din timpuri imemoriale, de la începuturile orânduirii primitive şi mai departe.

 Citeste tot articolul |    09:59

Psihologia unui popor privat de libertate

Ideea mi-a fost sugerată de un articol semnat de dr. Rodolfo Vigliano din Italia, medic militar de marină, intitulat „Psihologia militarului rănit”, care se subsumează, strict formal, unui domeniu mai restrâns al psihologiei, anume psihologia militară.
Problemele psihologice ale omului (poporului) privat de libertate, sunt convins, nu au făcut până acum obiectul unor cercetări şi observaţii sistematice ale psihologilor români – sau, cel puţin după ştiinţa mea, nu au fost publicate dintr-o multitudine de motive. Pentru a nu se crea unele confuzii, amintim din capul locului de o serie de corelaţii şi/sau similitudini între aspectele psihologice ale evenimentului traumatic trăit de popor, îngenuncheat şi sufocat de biruri, furat pe faţă ca la drumul mare, batjocorit şi sărăcit, trăind la limita supravieţuirii, îngrozit de ziua de mâine şi mai ales de viitorul sumbru al copiilor, un popor umilit, care şi-a pierdut libertatea şi identitatea, trăind de azi pe mâine în acest mare ghetou care se cheamă România, şi cele ale puşcăriaşului de drept, aruncat după gratii, care, poate, are condiţii de trai mult mai bune (cazare, masă, căldură, haine, baie, club, bibliotecă, un acoperiş deasupra capului, dreptul la muncă, program de somn etc.), toate gratuite, decât omul de rând, vitregit de soartă.

 Citeste tot articolul |    08:17

Războiul psihoenergetic

Toată lumea a fost surprinsă de noile dezvăluiri pe marginea fenomenului de domeniul paranormalului la care s-a recurs privind atacurile energetice din partea celor care râvnesc la putere. Într-o seară, pe un program naţional tv, ne-a iniţiat în aceste secrete generalul Emil Străinu, cel care a scris şi câteva cărţi pe această temă, încât am simţit cum îmi fuge pământul de sub picioare. Adică în campania electorală din toamna trecută nu s-a mers pe votul nostru de încredere, ci pur şi simplu am fost prostiţi, manipulaţi. A fost o adevărată mascaradă şi nu ştiam de ce ne-am simţit rău, având ameţeli, senzaţie de vomă, temperatură şi alte slăbeşeli de credeam că murim. Nu-mi vine să cred că suntem atât de naivi şi uşor de manipulat după bunul plac al fiecăruia. Exact cum ne-a făcut cunoscut generalul Străinu simptomele acestei „boli”, necunoscută încă de medicii români (pentru eliberarea reţetelor) şi neprezentată de manualele de specialitate. Aşa cum ne-a spus generalul Străinu, acest atac energetic poate să fie atât de puternic, în unele situaţii, încât să te trezeşti cu coloana vertebrală ruptă din senin sau chiar doborât la pământ de parcă te-ar fi măturat un tsunami nevăzut.

 Citeste tot articolul |    08:15

„Scriitori, vă ordon! Treceţi Prutul!”

Prima întâlnire cu fratele Vasile Căpăţână a avut loc în vara anului 2003, la Târgu-Jiu, la sediul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Gorj, când Ion Sanda mai era „ministru” al Culturii gorjene; despre care am povestit în nr. 20 din 22-28 octombrie 2009 al publicaţiei noastre, sub titlul: Visul unui basarabean: „Eu pot să fiu ambasadorul de legătură între fraţii noştri...” Dorinţa lui era să organizeze „Zilele Culturii Basarabiei în România”, începând chiar cu judeţul Gorj, exact ceea ce doream cu nerăbdare, iniţierea unor asemenea manifestări culturale de-o parte şi alta a Prutului, să aprindem acea torţă a redeşteptării neamului nostru, să ne cunoaştem mai bine, să punem pe hârtie trăirile noastre şi să sădim mai departe Limba Română, această carte sfântă a neamului, transmiţând-o mai departe tinerelor generaţii. Ca la rândul nostru, să întoarcem aceste manifestări sub genericul „Zilele Culturii României în Basarabia”. Se şi fixase data, la sfârşitul lunii octombrie 2003, punându-se la punct un program interesant, care îmi produceau fiori de emoţie, molipsit de entuziasmul fratelui Vasile Căpăţână. Era un proiect la care el visa de mai mult timp, dar era greu să-l pună în aplicare şi să-i dea viaţă, fiind nevoie să bată pe la atâtea uşi, pentru a obţine aprobările de rigoare, nişte formalităţi birocratice cum numai în România au prins rădăcini, ca în cele din urmă să ne trezim mai săraci decât am fost, nedispunând de finanţele necesare „înfrăţirii” culturale a României Mari, care să fi fost doar începutul unui măreţ proiect.

 Citeste tot articolul |    23:46

Negustorimea târgujiană în anii 1930–1948 (urmare din numărul trecut)

Restituiri

...Blendea Tudorică, magazin în strada Victoriei, colţ cu Eroilor, renumit în aparate de radio, biciclete, piese şi accesorii pentru biciclete, aparate electrice. Miloşescu Nicu, în vestita librărie din strada Tudor Vladimirescu, executa lucrări de tipografie şi legătorie şi oferea tot soiul de cărţi de beletristică şi tehnică, limbi străine etc. Schmidt Emil, în librăria din strada Unirii, colţ cu strada Popa Şapcă, oferea rechizite şi manuale şcolare, diverse alte cărţi şi jucării.

 Citeste tot articolul |    10:58

Negustorimea târgujiană în anii 1930-1948

Publicăm, în cele ce urmează, un manuscris mai vechi, semnat de regretatul şi cunoscutul doctor în ştiinţe medicale Constantin Lupescu, plecat de ceva vreme în Marea Călătorie spre alte tărâmuri cereşti; şi încredinţat unui bun prieten al său, jurnalist la publicaţia de suflet a gorjenilor, în care acest colaborator fidel a fost găzduit de-a lungul vremii cu aceeaşi cinste, prietenie şi preţuire, ca un mesager al dulcelui Târg de altădată.
Din păcate, şi „girantul” său a trecut, la scurtă vreme, după o grea suferinţă, în lumea umbrelor, lăsând într-o mapă mai multe materiale, care au aşteptat să vadă lumina tiparului cândva, fiind date uitării cu timpul...

 Citeste tot articolul |    05:30

„Purtătorii de torţe”

Motto: „Curajul este începutul biruinţei”
(Plutarh)

Croind modele şi mituri, Olympia a consemnat pentru umanitate etapa decisivă istorică, în care spiritul uman modelat întru glorie, adevăr şi moralitate, a devenit centrul „lumii elene”.
Unitatea etnică, apartenenţa comună, prin cultură şi mişcare într-un spaţiu ce se întindea de la ţărmurile Mediteranei până în îndepărtatul Caucaz şi până la coloanele lui Heracles, a păstrat „flacăra spirituală” multe secole, afirmându-se în acest spaţiu „ideea înaltă” prin care oamenii au convieţuit paşnic, respectându-se reciproc.
Jocurile Olimpice au fost „expresia admiraţiei colective” faţă de eroul-om, ce atingea şi depăşea limite de neînchipuit. Alăturarea eroului olimpic zeilor configura o relaţie existenţială unică, acoperind în timp milenii.

 Citeste tot articolul |    06:21

Visul unui basarabean: „Eu pot să fiu ambasadorul de legătură între fraţii noştri...”

Trebuie să recunosc că nu-ţi este dat, în fiecare zi, să auzi prin preajma ta dulcele grai moldovenesc al fraţilor basarabeni, aşa cum s-a întâmplat într-o zi de primăvară, către prânz, chiar în biroul poetului şi prietenului meu Ion Sanda, care la acea vreme mai era „ministru” al culturii din Gorj, când un alt mare poet, Vasile Căpăţână, din Chişinău, poposise aici cu o spinare de cărţi care mai de care mai interesante, vrând să le introducă prin librării şi biblioteci, pentru fraţii lui de aici. Chiar i-a oferit lui Ion Sanda două volume: „Eterna iubire” – antologie, versuri de dragoste, ale poeţilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei (1900 – 2000), Editura Biodava & Cronica Română”, Bucureşti, 1999, cu dedicaţia: „Fratelui Ion Sanda! O eternă iubire, cu iubire, prin iubire, spre marea iubire, cu urări de bine şi noroc! Cu drag, editor-autor Vasile Căpăţână, 18.07.2003” şi volumul „Vasile Căpăţână – treptele cunoaşterii”, semnat de Anatol Ciocanu, Editura „Orion”, 2003, cu următoarea dedicaţie: „Dragului Ion Sanda! Din suflet, vă ofer aceste trepte mai triste şi mai vesele, cu urări de sănătate, prosperitate şi noroc la toată lumea. Cu frăţie, Vasile Căpăţână, 18.07.2003, Târgu-Jiu”.

 Citeste tot articolul |    07:13

Îngerul digital

Noua ordine mondială va fi sprijinită de organizaţii puternice, între care cele mai importante sunt „CFR”, Comisia Trilaterală şi Bilderberg. Acestea funcţionează pe sistemul sincronizării, având ca scop printre multe altele tulburarea gândirii umane prin generalizarea microcipurilor la toate popoarele.
Cel care a pus bazele acestor organizaţii, la începutul secolului al -XX-lea, este David Rockefeler, apoi familia acestuia va dona pământul unde urma să se construiască mai târziu clădirea Naţiunilor Unite.  Familia Rothschild este deasemeni reprezentativă pentru progresul planurilor masonice aflându-se  de altfel în spatele holocaustului alături organizaţiile amintite. Secolul al-XX-lea aducea astfel peste o sută cincizeci milioane de morţi, departe însă de îndeplinirea primului obiectiv al organizaţiei Bilderberg.

 Citeste tot articolul |    05:37

„Există soluţii pentru a trăi pe aceste meleaguri”

S-au născut şi au copilărit în comuna Muşeteşti, satul Larga, dar faima şi renumele fraţilor Voinea - trei băieţi şi două fete - sunt incontestabile de multă vreme, în tot judeţul şi nu numai. Fie că şi-au ales să facă o carieră în industrie, stomatologie, farmacie sau învăţământ fiecare dintre ei au lut-o de la zero şi-au ajuns foarte sus. Vă invit să cunoaştem azi povestea fascinantă a lui Ion Voinea, o personalitate bine conturată, un exemplu de onestitate, dăruire şi tenacitate, autoportret pe care l-a creionat cu migală întreaga viaţă.

 Citeste tot articolul |    04:17

<< Primul < Inapoi [1 / 2] Inainte > Ultimul >>