„Zgomotul şi furia”

Afară cu câinii !

Au apărut din ce în ce mai multe reclamaţii cu privire la câinii de apartament în judeţul Gorj. Motivul? «Scandalul» pe care îl fac prietenii noştri lătrători..
Se pare că foarte mulţi oameni sunt frustraţi că nu pot să stea liniştiţi în casele lor, datorită lătratului excesiv...dar mă întreb, cât de mult şi de tare latră un câine pe zi?
Şi mai vreau să ştiu ceva. În condiţiile în care când deschid geamul aud tot felul de zgomote, de la ţipete, plânsete,dialoguri purtate la un volum ridicat, la muzică dată la maxim în plină stradă, ar trebui să depun şi eu o plângere, cum că nu pot să mă oxigenez cum trebuie din cauza sunetelor stradale? Şi cum rămâne cu înjurăturile care răsună din apartamente şi de pe străzi, pe care nu le aud numai eu, ci şi copii mici care astfel îşi formează o educaţie greşită?
Dacă tot vrem linişte şi ordine, trebuie să analizăm mai întâi cât de liniştiţi şi ordonaţi suntem noi înşine şi în ce măsură ne respectăm vecinii, înainte să acuzăm şi să alungăm ...alte vieţuitoare.

Aprobări peste aprobări....

Sunt atâţia stăpâni care ar trebui, în ultimă instanţă, să îşi arunce câinii în stradă, pentru că vecinii nu au semnat o aprobare? Multe dintre animalele respective nu fac zgomot sau mizerie. Nu este corect să existe restricţii în privinţa asta şi, pe de altă parte,să lăsăm gunoaiele să se adune pe scările blocului şi să tolerăm alte tipuri de comportamente deranjante.Şi nu este uman să recurgem la tot felul de acţiuni pentru că nu suportăm animalele dintr-un motiv sau altul.
Atâta timp cât nu ne este pusă viaţa în pericol şi cât stăpânii căţeilor respectă nişte reguli de bun simţ, nu este relevantă o asemenea condiţionare-aprobare din partea vecinilor.
Dacă vom avea nevoie de asta să ţinem un animal în casă, atunci avem nevoie de aprobare şi pentru televizor, combină, ciocan şi orice altceva ce produce zgomot. Vom ajunge să cerem aprobare şi pentru a da cu aspiratorul, pentru a face duş (sunetul apei poate fi ...deranjant) sau pentru a sforăi.

Suntem câini sau suntem ...oameni?

Vina este a noastră! Problema e că nu ştim să comunicăm şi mai mult, nu ştim să convieţuim în comunităţi restrânse.
Există câteva legi nescrise ale traiului în comun, şi acelea spun că trebuie să ne respectăm unii pe alţii, să nu ne deranjăm, să respectăm orele de odihnă, şi să păstrăm curăţenia.Cel puţin ele aşa se creionează în mintea mea. La mine în bloc sunt încălcate mai toate. Şi nu datorită existenţei animalelor, ci datorită existenţei... oamenilor. În primul rând, vecinii mei se ceartă. Şi o fac la nişte ore absurde din seară. Trântesc, urlă, se înjură... În al doilea rând, de fiecare dată când cobor scara constat că alţi vecini  s-au hotărât iar să îşi "uite" gunoiul la uşă. Mirosul emanat din plasele «viu»colorate şi cu un conţinut la fel de viu, îmi amintesc constant de această mică scăpare a colocatarilor mei.
De ce nimeni nu vede aceste probleme?
Am ajuns să urâm animalele pentru acţiunile oamenilor, pentru că e mai uşor să îi acuzăm pe cei care în fond nu au nici o vină şi nici raţiune să se apere.
Reala problemă este că blamăm în loc să soluţionăm şi arătăm cu degetul când ar trebui să privim în oglindă. Poate am observa că noi lătrăm mai tare decât câinii...

Alexandra Mihu

   21:26

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5