Vin gunoierii!
Parcă sunt o trupă specială, ce mai, un adevărat commandou al nopţii. Apar în cartier încremeniţi pe treptele din spate ale maşinii, gata de atac. În timp ce girofarele îşi rostogolesc luminile pe deasupra capetelor, de parcă ar fi o farfurie zburătoare. Este un echipaj anonim care în fiecare seară ne ridică gunoiul lăsând containerele goale. Chiar mătură şi pe jos. Oameni simpli, care fac parte totuşi din marele angrenaj al Cetăţii. Despre ei se scrie mai puţin sau chiar deloc.. Cine se mai gândeşte şi la ei? Încercaţi să vă imaginaţi fiecare rotiţă, fiecare cu rostul ei. Un angrenaj perfect, bine întreţinut, când viaţa merge înainte fără poticneli, fără rateuri. Încercaţi să vă imaginaţi ce s-ar întâmpla când o astfel de rotiţă ar plezni, rupându-i-se axul sau chiar zimţii.
Reîntorcându-ne la gunoierii noştri, trebuie să-i preţuim aşa cum se cuvine. Trebuie să recunoaştem că şi munca lor este indispensabilă societăţii. O meserie ca oricare alta, poate nu îndeajuns de bine plătită şi nici condiţiile de lucru pe atât de bune. Tehnica în domeniu încă nu a făcut cine ştie ce progrese. Mai vezi pe ici, pe colea câte un tomberon cu roţile uzate, strâmb pe alocuri, rulând somnambul pe străzile pustii.
Trebuie să ne gândim că e o muncă de noapte mai grea, în timp ce noi dormim fără griji, visând poate la acea farfurie zburătoare care bântuie prin cartier. Trebuie să-i preţuim pe aceşti gospodari de noapte, grăbiţi, care apar şi dispar ca nişte năluci. Avem nevoie de ei şi trebuie să ne gândim că, fără ei, la un moment dat, marele angrenaj s-ar poticni, scrâşnind din toate încheieturile, în timp ce mirosurile pestilenţiale ne-ar invada ferestrele şi plămânii.
Gata. Nici n-am apucat să închei această tabletă, că maşina pleacă mai departe, fornăind ca un dinozaur somnoros ce-şi mai dezmorţeşte oasele, în timp ce ei stau pe treptele metalice, sobri, ca şi când ar da onorul cartierului pe jumătate adormit...
Ionel MOÅžU
13:57