Viaţă de câine

Recent, a fost inaugurat un nou centru canin modern, care poate găzdui 800 de câini, fiind investite în el aproape 8 miliarde de lei vechi. Este un fapt îmbucurător că se acordă atâta atenţie maidanezilor, ca să mai beneficiem şi noi de linişte şi chiar să fim scutiţi de unele imagini şocante şi chiar... urât mirositoare.
Am fost surprins, aflând că de data aceasta maidanezilor le sunt oferite toate condiţiile astfel încât să nu mai ducă o viaţă de câine. Astfel, noul centru are în componenţa sa sală de tratament, farmacie, spaţiu de sterilizare şi alte locuri prevăzute de legislaţia europeană.
Ce a surprins însă, a fost nemulţumirea, nu a câinilor, ci a reprezentanţilor asociaţiilor de protecţia animalelor, care au constatat cu indignare, la faţa locului, că patrupedele nu au aer suficient şi că vor fi nevoite să-şi facă nevoile în condiţii improprii...
Măi să fie, mi-am zis, te pomeni că dacă nu au condiţii proprii, câinii se vor constipa sau vor turba, hai să fim serioşi şi să nu exagerăm şi cu pretenţiile astea ale Uniunii Europene, că nu am atins noi încă acel stadiu de a ne permite asemenea lux! Că ştim bine cum am fost acceptaţi şi în această Uniune, pe uşa din dos. Te pomeni că or fi vrând să le montăm în aceste spaţii şi instalaţii pentru aer condiţionat sau wc-uri turceşti, în care apa să curgă continuu sau să fie declanşată printr-un sistem digital electronic.
Edilul municipiului nostru, Florin Cârciumaru, era bucuros că s-a reuşit un lucru bun, ca dintr-o îngrăditură aflată în paragină, să se realizeze asemenea centru canin, care se numără la ora actuală printre cele mai moderne centre canine din ţară. În proiect mai este prevăzut un ţarc pentru plimbarea maidanezilor, căci trebuie să facă şi ei mişcare, astfel încât să nu li se anchilozeze oasele sau să dea în alte alea.

Aşa cum observa cineva, la acestea se mai adaugă întreţinerea câinilor, care va costa foarte mult, iar aceasta va fi asigurată de alţi angajaţi, care trebuie să fie plătiţi.
Cu toate acestea, cei de la protecţia animalelor s-au declarat nemulţumiţi, susţinând că spaţiul oferit patrupedelor este inadecvat. Adică într-o cuşcă să fie adăpostiţi şase câini. La fel şi sistemele de colectare a dejecţiilor lasă de dorit, apoi sistemele de spălare...
Mai târziu, se va pune problema creării condiţiilor conform legislaţiei europene: frizerie pentru câini, grădiniţe sau hoteluri, restaurante, croitorii de lux, bucătari experţi în preparate culinare, medici de... cuşcă (familie), de ce nu şi maternităţi speciale şi multe altele.

Şi brusc, mi-am reamintit acele imagini terifiante, ca un film de lung metraj, cu acei oameni amărâţi care mănâncă din containere, dorm pe sub poduri sau prin sălile de aşteptare din gară, fără nici un Dumnezeu, hăituiţi de poliţiştii comunitari, exact ca nişte câini comunitari. Asta au devenit ei, nişte câini, dacă asta mai poate fi numită viaţă de câine...
În plin secolul 21, la începutul mileniului III, nu-mi vine să cred că semeni de-ai noştri mai duc o aşa viaţă câinoasă, fără apă de spălat, fără alimentele de bază cele mai elementare, atât de necesare organismului, fără îmbrăcăminte şi încălţăminte curate, fără un aşternut curat unde să pună capul şi mai ales fără un acoperiş deasupra capului, fără îngrijire medicală şi multe altele. Sunt atâtea probleme de sănătate, indiferent de vârstă, încât cei fără posibilităţi financiare sunt nevoiţi să apeleze la inimile şi generozitatea celor cu bani mulţi, de a le întinde o mână de ajutor, chiar dacă este umilitor.

Nu am văzut în schimb acest lucru în lumea canină, să se apeleze la astfel de donaţii, banii fiind asiguraţi prin diferite proiecte europene. Cred că pe undeva s-a produs un decalaj nedrept, banii pentru protecţia câinilor fiind accesaţi mai repede, pe când pentru protecţia amărăştenilor nu se mai face nimeni în vorbă. E de-a dreptul ridicol, să vezi un câine ţanţoş, pus în drepturi de legislaţia europeană, trecând arogant pe lângă un cerşetor jegos, flămând şi fără de nici un Dumnezeu, care visează la ziua de mâine, să aibă parte de hrană mai multă, de căldură şi mai ales de atenţia celor din jur, parcă invidiindu-l pe domnul câine. De data aceasta a venit rândul lor să fie hăituiţi de poliţiştii comunitari, exact cum se proceda cu maidanezii înainte, mai având doar să-i euthanasieze...

Probabil că cei ce se îngrijesc de protecţia câinilor au şi ei parte de un oscior, chiar dacă se va pune pe seama lor că au dat în mintea câinilor. Şi totuşi, revenim la celelalte „animale” în două picioare, căci până aici s-au coborât cei de la marginea societăţii, care seamănă la chip şi suflet cu noi, însă întind mâna spre noi, înfioraţi la gândul că vor tremura iar de frig, de foame şi de teamă în noaptea ce va să vină. Şi asta zi de zi, noapte de noapte.
Mi-a rămas adânc întipărit în minte un tablou cumplit, surprins într-o iarnă aspră, în timpul unei razii prin gară, când poliţistul comunitar a tras de picioare un tânăr vagabond, întins pe sub caloriferul din sala de aşteptare, buimac, trezit brusc din somn, în timp ce într-o mână mai strângea coltucul de pâine intermediară păstrat pentru a doua zi...
Încercam să-mi imaginez de ce copilărie a avut parte acest tânăr şi ce viaţă îl aştepta de acum încolo. Ce face societatea pentru această „pleavă” a ei? Ce visuri măreţe pot avea aceste fiinţe oropsite, respinse de societate? Or fi având şi ei vreun Dumnezeu?
Încă mai convieţuim împreună pe această planetă. Încă mai iubim animalele. Încă...

E. Terente

   20:36

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5