Telefonul cititorului

Medici puşi pe căpătuială

Laurenţiu I., pensionar, Târgu-Jiu: Mergând pe la câteva cabinete individuale ale unor medici de specialitate, pentru consultaţie şi prescriere tratament, am constat un aspect tare neplăcut. Şi am să vă dau un exemplu. Un astfel de medic, căruia parcă îmi vine să-i dau şi numele, nu-i contest pregătirea, însă dă dovadă de mârlănie, de parcă totul i s-ar cuveni numai lui. Am pus pe biroul asistentei o bancnotă de 50 lei, convins că aceasta îmi va elibera o chitanţă, dar nu a fost să fie, pentru că medicul a şi înhăţat bancnota cu o mână, în timp ce cu cealaltă a scos din buzunarul pantalonilor o motoşină zdravănă cu bancnote de 50, îndoite în două, ca şi cum ar fi fost banii lui. Poate că în celălalt buzunar avea motoşina cu bancnote de 100 lei. Conform regulamentului lor de funcţionare, la prima oră asistenta a eliberat doar 20 de bonuri de ordine, acesta fiind baremul, cum că medicii nu ar putea să consulte pe zi mai mulţi, urmând să-ţi faci programare din timp. Şi m-am gândit ca tot omul că la cei 20 de inşi cu bonuri de ordine dacă am adăuga şi pe cei programaţi la anumite ore, plus cei din sala de aşteptare, fără bon de ordine, înseamnă că medicul tot face un efort, dar nu pentru pacienţi, cum pare la prima vedere, ci pentru el! Câţi or fi declaraţi oare în scripte, dacă au  registru dublu, declarând mai puţini decât cei înscrişi, nu se cheamă cumva evaziune sau, mai pe româneşte spus, furt? Cine-i controlează? Cine se autosesizează? Nimeni, atâta timp cât actuala guvernare, prin haosul legislativ impus, a dat dezlegare la hoţie în toată regula...

Poluare în toată regula

Petre B., agricultor, comuna Căpreni: Nu ştiu de cât timp, în satul nostru se petrece un fenomen foarte ciudat, pe care l-am constatat abia zilele trecute. Satul nostru se numea înainte Gâgâi, după care a luat numele de Cornetu. Însă pârâiaşul care îl străbate de la un capăt la altul se numeşte tot Gâgâi. Ei bine, într-o zi am zărit câţiva peştişori morţi pe apă, iar în altă zi am constatat că răsadurile de legume şi zarzavaturi, pe care le pusesem în grădina de pe malul apei, udate cu apă din gârlă, s-au uscat. Ca să realizez în cele din urmă că apa era sărată, din care au băut şi vitele noastre, aflate la păscut prin preajmă, având un comportament ciudat, fiindu-le mereu sete. Mai târziu, am aflat şi ce s-a întâmplat, de la un muncitor (cam prostănac), care lucrează la un parc de sonde, aflat pe firul apei în sus, cam la 3 km, unde sunt deversate cantităţi mari de saramură folosită la sonde, pe care, aşa cum spunea şi muncitorul acela, normal trebuia să o transporte în altă zonă a judeţului, în alt punct de lucru, pentru depozitare. Însă au vrut să scutească nişte cheltuieli în plus. Poate se vor autosesiza şi cei de la Protecţia Mediului, să vadă ce se întâmplă acolo, că de când cu sondele astea, cu forajele şi coloanele de transport gaze şi petrol, ne-au distrus şi terenurile agricole...

Redactorul de serviciu

   23:31

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5