Regina mileurilor decorative trăieşte în Târgu-Jiu

Chiar dacă a lucrat în sistemul sanitar până la pensionare, Cristina Paştea şi-a făcut o pasiune din lucrul cu igliţa, din mâinile dânsei ieşind cele mai frumoase mileuri decorative. Încă din tinereţe a simţit o atracţie cu totul aparte pentru cusut şi brodat, fiind fascinată de frumuseţea costumelor populare confecţionate de bunica sa. Este convinsă că a moştenit acest har de la dânsa, dându-ne exemplu chiar pe sora dânsei, care nu a fost atrasă de această îndeletnicire, însă nu se pricepe nici măcar să împungă cu acul: „Nu m-a mirat faptul că sora mea nu ştie să pună nici măcar un nasture. De 54 de ani lucrez mileuri lasetă. Nu toate femeile ştiu să lucreze astfel de mileuri. Au fost câteva decenii când aceste mileuri aveau mare căutare, fiind la modă, împodobind vitrinele sufrageriilor, etajerele bibliotecilor sau chiar mesele cu acele minunate feţe de masă care smulgeau cuvinte de admiraţie din partea musafirilor, în timp ce le mângâiau, nevenindu-le să creadă. Astăzi nu mai au aşa căutare, decât din partea celor care au avut aşa ceva în casă, pe vremea părinţilor şi a copilăriei, sau a celor care ştiu să le preţuiască, fascinaţi de diversitatea modelelor şi mai ales a lucrului”.

Martor al miracolului trăit

Femeile care nu au ezitat să se oprească dinaintea standurilor cu mileurile expuse, cu ocazia organizării Târgului meşterilor populari, cunoscătoare în astfel de broderii, au admirat bijuteriile ieşite din mâinile Cristinei Paştea, lăudându-le şi schimbând impresii sau cerând unele relaţii despre materiale sau tehnica executării lor.
„Şi noi am avut în casă mileuri făcute de mama, însă o cunosc pe doamna Cristina de mai mulţi ani. De un singur lucru mi-a părut rău şi i-am spus şi dânsei, că cu atâtea festivaluri, târguri şi concursuri, nu i-a dat nimănui prin gând să organizeze măcar un bal, prin care să i se acorde doamnei titlul de „Regină a mileurilor”. Chiar dacă nu s-a întâmplat acest lucru, dânsa poate fi socotită aşa, deoarece are „reţeta” dânsei specială, iar mileurile îşi păstrează mereu prospeţimea florilor, nu se strâng la spălat şi rămân aerisite, la fel de albe, încântându-ţi ochii cu modelele create din imaginaţie, asemeni uni rond de flori îngrijit în faţa casei de cel mai iscusit grădinar. Florile meşteşugit fixate, dau buna dispoziţie în casă, de aer curat şi veselie, parcă te relaxează, încântând ochiul şi dându-ţi acea senzaţie de martor al miracolului trăit”, ne iniţiază în aceste taine o mare admiratoare şi prietenă a doamnei Cristina.

Intrarea în basm

Standurile cu mileuri au fost vizitate şi de Sanaullah, tânărul ambasador al Republicii Islamice Pakistan la Bucureşti (foto), care a schimbat câteva cuvinte cu soţii Paştea, mângâind cu tandreţe florile prinse pe şnururile împletite cu atâta meşteşug, încât nu s-a putut abţine să nu le compare cu nişte „vise frumoase ţesute în culori”.
Aşa cum am aflat chiar de la doamna Cristina, acum mileurile sunt căutate mai mult de străini. Cea mai mare faţă de masă pe care a făcut-o are doi metri şi 20 de centimetri. Dacă ar pune cap la cap toate lasetele, ar acoperi cu ele Piaţa Victoriei din centrul oraşului. Este greu, dar e şi frumos. Trebuie să ai răbdare, dacă vrei să realizezi ce ţi-ai propus.
La cei 74 de ani, Cristina Paştea nu-şi doreşte prea multe: „Să ne dea bunul Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi să nu-mi slăbească lumina ochilor. Mileurile au fost ca un medicament pentru mine. Numai că trebuie să şti să ţi-l administrezi. Aşa am descoperit cum poate fi controlată acea energie a trupului şi a minţii. Energia curge întotdeauna către obiectul îndrăgit. Eu am descoperit acest obict al iubirii. Energia este la fel ca o apă curgătoare, care se îndreaptă întotdeauna către nivelul mării. Oriunde există iubire, pasiune şi farmec, energia va căuta acel „nivel al iubirii”, curgând către el. Este acea energizare incredibilă pe care ţi-o oferă lucrul, credinţa şi muzica bună. Puneţi nişte muzică şi lucraţi. Sau mai bine spus vă lăsaţi condus de acel lucru care vă captează atenţia şi vă iniţiază degetele şi imaginaţia în arta perfecţiunii...”
Parcă îmi vine tot mai greu să mă despart de această familie minunată, chiar şi atunci când le-am vizitat micul apartament, un adevărat castel, în care la loc de cinste erau expuse cele mai frumoase mileuri din lume. Apoi, brusc, m-a tulburat acel tablou cu o tânără frumoasă, plină de viaţă, alergând pe o pajişte smălţuită cu flori, cu părul fluturând în vânt, nu mai reţin exact ce s-a întâmplat, simţind cum mi se taie respiraţia, descoperind miraculoasele mileuri fixate pe umerii ei, pe braţele săltate deasupra capului, înfiorate de adierea vântului, încât am avut senzaţia că aveam în faţa mea un fluture vrăjit, atras de florile acelea brodate...
Am făcut o uşoară reverenţă... Da, aveam dinaintea mea chiar pe frumoasa regină a mileurilor...

Ion Şoldea

   16:17

Da o nota acestui articol

Nota:~ 4.5 din 17 voturi.

1 2 3 4 5