La pas prin Târg... (44)

Gunoaie abandonate

Nu trebuie să mai mire pe nimeni asemenea gesturi, ne-am obişnuit cu ele, însă tot mai puţini sunt cei care i-au poziţie faţă de lipsa celor şapte ani de acasă care fac din acest frumos municipiu o adevărată ladă de gunoi. Este curată nesimţire, să nu te abaţi din drumul tău până la primul container din spatele blocului, încât să abandonezi plasa cu gunoi exact pe gardul viu din faţa blocului! Ea a fost surprinsă cu puţin înainte de a-şi face apariţia câinii maidanezi care să-i împrăştie conţinutul pe jos...

Acordeonist la... botul zebrei

Mai rar îţi este dat să surprinzi câte un acordeonist cântând dimineaţa pe stradă de unul singur, chiar gratuit, fără să pretindă vreun ban de la trecători. După aceea trecătorii se dumiresc că el participă la un festival de folclor în oraşul nostru şi nu face altceva decât să exerseze în drum spre Casa de cultură, neputând să facă acest lucru la hotel. Mai sunt şi alţii care cântă pe stradă, dar nu au pic de talent aşa cum are acest tânăr, care ţine cu orice preţ să devină un nume consacrat...

Faliment cu iz... de afaceri

Se mai întâmplă şi astfel de lucruri. Dacă sunt publicaţii care, din cauza crizei, au fost nevoite să închidă taraba, de ce să nu se întâmple acest lucru şi cu unele societăţi de difuzare, singurul motiv fiind acela că „nu s-ar vinde ziarele”. Dar asta să o creadă ei sau să i-o spună lui mutu, căci în spate se vehiculează altă stare de lucruri cu... iz penal. Ce să facă, bieţii oameni, în timp ce unii se zbat să câştige un ban pe căi cinstite, alţii se specializează în hoţie, îngroziţi, în final, de clinchetul cătuşelor...

Aspirator pentru străzi

Şi municipiul nostru este în pas cu... noile cuceriri ale tehnicii moderne care, în cele din urmă, o să lase fără pâine măturătoarele de rând, care nu văd cu ochi buni aceste aspiratoare. Dar ele nu înţeleg un lucru, de ce acest utilaj dubios trebuie să fie deservit de trei oameni, unul care ţine furtunul, cel de-al doilea care conduce aspiratorul, în timp ce al treilea se ţine de aspirator, probabil având la îndemână vreun buton. Nu cumva tehnica cea nouă este mult mai costisitoare decât cea veche?

Un handicap ciudat

La prima vedere, eşti de-a dreptul înduioşat de această apariţie ciudată, mai ales că biata femeie te asigură că abia a ieşit din spital şi nu are bani nici de pâine. Dar când auzi această placă de mai bine de o lună de zile îţi dai seama că la mijloc trebuie să fie ceva dubios, cusut cu aţă albă, mirosind a şarlatanie. Cineva chiar se întreba dacă această bătrână cu... handicap sever figurează în evidenţa Direcţiei pentru Protecţie Socială sau n-ar fi exclus ca femeia să aibă acest program doar dimineaţa...

Pasiunea la rang de artă

Toată lumea îl cunoaşte pe târgujianul Gheorghe Adam, omul care a bătut ţara în lung şi în lat pe bicicletă. Dar de câţiva ani buni el mai are o pasiune de suflet, aceea de a realiza fotografii, chiar colaborând cu unele publicaţii locale în calitate de foto-reporter. Fie iarnă, fie vară, omul nu se sfieşte să poarte la piept, la şapcă sau chiar pe cadrul bicicletei sale tricolorul cel sfânt. În imaginea alăturată, nea Adam a fost surprins la o şedinţă a Consiliului Local imortalizând câteva... „măsuri” adoptate de consilieri.

Ceasuri... parabolice

... sau cum naiba le-o mai fi zicând! De la un timp, aceste ceasuri au luat o altă înfăţişare ciudată, cadranele lor fiind acoperite cu staniol. De ce? Se încearcă un nou experiment? Să fie în folosul obştei? Unii cetăţeni susţin că ar fi fost modificate astfel special pentru nevăzători, dar nici ei nu mai cred în astfel de poveşti. Sau vor fi conservate, urmând să fie declarate drept piese de muzeu şi expuse acolo ca atare. Cei mai mulţi însă, sunt curioşi dacă ele mai funcţionează şi acum...

Îmblânzitorul de dinozauri

Mihăiţă l-a văzut mai întâi pe Dino, micul dinozaur ştrengar, la televizor, apoi în carne şi oase în parcul din municipiul nostru. El fiind convins că şi Dino îl cunoaşte tot de la televizor, când îi vedea pe cei mici stând cuminţi, cu sufletul la gură, urmărindu-i noile aventuri. Băieţelul chiar îşi doreşte să joace într-un film cu Dino, dacă se va găsi un regizor interesat de aşa ceva şi mai ales să obţină un Oscar. Rămâne să aştepte oferta. Până atunci, între cei doi s-a legat o prietenie foarte frumoasă...

Fântânile arteziene, un pericol

Semnalul este tras chiar de părinţii copiilor care vin în centru să se recreeze, să se bucure de vremea frumoasă, de flori, de porumbei, într-un cuvânt să se simtă bine. Despre ce este vorba? Fântâna din imagine a atras, într-o zi, un puşti mai mult decât bunicul lui se aşteptase. Bordura este mai joasă de o jumătate de metru, permiţând copilului să se întindă pe burtă pentru a vedea adâncul fântânii, care este sub un metru şi ceva. Imaginaţi-vă ce spaimă a tras bătrânul la gândul căderii copilului...

Fetiţa cu coroniţă

Se numeşte Monica sau, aşa cum o alintă vecinii, Moni-Monicuţa. Nu este nici o crăiasă din poveşti, cu toate că este la fel de frumoasă, nici anotimpul Primăvara, aşa cum îşi face apariţia an de an, cu braţele şi cosiţele pline cu flori, şi nici altceva, decât o frumoasă domnişoară şi silitoare elevă, căci despre aşa ceva este vorba, răsplătită cu premiu şi coroniţă, acum, la sfârşit de an, odată cu intrarea în vacanţa cea mare, atât de binemeritată, când şcoala poate să mai aştepte, până îşi mai revin dascălii din... greve.

Ionel Moşu

   05:27

Da o nota acestui articol

Nota:~ 3.5 din 3 voturi.

1 2 3 4 5