Controlul imaginaţiei şi gândirea pozitivă

Ce ştim despre imaginaţie şi mai ales cum o controlăm? Iată o întrebare la care cei mai mulţi cititori, deşi îşi folosesc din plin imaginaţia, nu prea ştiu mare lucru despre ea, fiindcă nu le-a dat prin gând vreodată să se gândească şi la acest lucru; iar cei mai mulţi, surprinşi de afirmaţia noastră, că imaginaţia mai poate fi şi controlată, probabil îşi vor râde în pumn de afirmaţiile cercetătorilor în domeniu, convinşi că aceştia au cam luat-o razna, exagerând cu asemenea poveşti. Şi totuşi, ca şi în cazul de faţă, cei mai mulţi vor continua lectura unor astfel de referate de specialitate din partea unor cercetători de prestigiu, convinşi că ei nu se joacă cu astfel de afirmaţii numai de dragul de a-i manipula în acest fel, făcându-i să citească până la capăt, ba chiar stârnindu-le imaginaţia şi interesul, gândindu-se, cu oarecare regret şi reţinere, că nu au acordat atenţie acestui fenomen produs ocazional, care, aşa cum reiese din cercetări, poate fi controlat foarte uşor, având un efect benefic asupra organismului atâta timp cât putem gândi pozitiv. Şi iată cum, încetul cu încetul, este stârnit interesul omului de rând, neavizat, care, de la început, descoperă un sâmbure de adevăr în aceste cercetări, interesat să afle cât mai multe, căutând să se documenteze în acest domeniu, ba chiar molipsindu-i şi pe cei din jur cu această „atmosferă” incendiară, dovedindu-se că, asemeni „exploratorilor”, acest „continent” este mai puţin cunoscut, chiar dacă ei au trecut pe lângă el, fără să-l fi bănuit măcar.
Abia acum, după o scurtă iniţiere în domeniu, ei vor fi întru totul de acord că majoritatea oamenilor îşi folosesc imaginaţia pentru a descoperi doar acele lucruri şi evenimente care îi fac să se simtă prost. De ce o femeie să aştepte până ce soţul ei va fi surprins că are o aventură extraconjugală? Imaginaţia femeii, ca şi a bărbatului de altfel, este diabolică, zărindu-l cu ochii minţii distrându-se cu altă persoană. Iată un mecanism foarte eficient pentru a ne face viaţa amară, cu fel de fel de scene de gelozie presărate la tot pasul, chiar dacă soţul a rămas peste program la o şedinţă sau pentru finalizarea unei lucrări urgente. El nici nu bănuieşte că soţia îi verifică agenda telefonului mobil, că zi de zi îi miroase hainele şi caută urme de ruj sau fire de păr pe ele. În schimb o vede plânsă, făcându-i unele reproşuri nedrepte sau îl îndepărtează de lângă ea cu răceală sau chiar ajung să doarmă în camere separate. Şi exemplele ar fi multe.
De ce să ne lăsăm măcinaţi de asemenea imagini negative, încât să devenim chiar noi propriile victime ale acestora? De ce să nu le evităm, construind în locul lor imagini pozitive, când avem la îndemână această posibilitate?
Psihoterapeutul ne sfătuieşte să încercăm altceva înainte de a ne lăsa pradă gândurilor negre. Tehnica de modificare a acestui comportament este evitarea sursei care a generat această stare şi reorientarea de la bază. Dar pentru asemenea experiment trebuie să cunoaştem bine tehnicile recomandate şi să facem diferenţierea exactă între a gândi negativ şi a gândi pozitiv. Dacă ar fi să îi întrebăm pe cei din jur ce doresc, cei mai mulţi ne vor spune că doresc ceea ce nu au şi nu ceea ce au deja. Ei tind să ignore ceea ce merge bine şi să observe numai ceea ce merge prost, ba chiar invidiindu-i pe cei cărora le merge bine.
De ce gândim negativ? Odată ce am admis ideea că noi nu gândim clar iar gândirea negativă este o parte a psihicului nostru, putem alege alte „lentile” prin care să ne observăm şi să vizualizăm posibilităţile noastre reale. Pentru aceasta trebuie să identificăm „glasul” gândirii negative, demers numit drept „conştientizare cognitivă”. Procesul de transformare a gândurilor negative în gânduri pozitive se numeşte restructurare cognitivă.
Iată câteva tipuri de distorsionări cognitive care afectează mai frecvent persoanele anxioase: * tendinţa de a generaliza o respingere asupra tuturor situaţiilor de viaşă; * concentrarea asupra laturii negative, cu tendinţa de a le întuneca şi pe celelalte; * perfecţionistul îşi fixează standarde şi exigenţe neraţionale; * refuzul faptului pozitiv, convinşi că şi în lucrurile bune există o parte rea; * fenomenul „albul devine negru”, când folosim fapte neutre sau chiar pozitive pentru a trage concluzii negative; * tendinţa de a exagera un eveniment negativ, generator de anxietate şi de a minimaliza unul pozitiv; * crearea de fantasme sau ficţiuni, lăsând emoţiile să se substituie adevărului despre evenimente; * ambiţia şi expresia fermă „trebuie” ne determină să acţionăm împotriva voinţei noastre. „Gândirea tiranică”, de exemplu, nu face decât să producă culpabilitate; * eroarea de generalizare, când recunoşti că eşti rău sub toate aspectele, după ce ai greşit; * recunoşti „este greşeala mea”, asumându-ţi responsabilitatea pentru un eveniment negativ care nu-ţi aparţine, etc.
Cum să gândim pozitiv? Doi specialişti americani renumiţi, Handley şi Pauline Neff, ne propun câteva tehnici simple de autocontrol pentru a elimina gândirea negativă: * utilizarea tehnicii punctelor albastre plasate în diverse locuri, în casă sau la birou, pentru a vă aminti de distorsiunile cognitive. În orice clipă vei zări un astfel de punct albastru, întreabă-te cum gândeşti. Este o metodă simplă, comportamentalistă, bazată pe condiţionare; * de câte ori îţi vin gânduri negative, poţi să recurgi la metoda opririi bruşte, spunându-ţi direct, în gând: „Opreşte-te!”
Înlocuiţi astfel gândurile negative cu gânduri realiste, bazate pe cunoaşterea corectă a situaţiei: identificarea distorsiunii cognitive şi apoi planificarea modului cum vei înfrunta realitatea.
Se poate controla situaţia relaxându-vă şi reprogramând inconştientul. Da, nu vă miraţi, inconştientul poate fi reprogramat exact ca un aparat electronic, cum ar fi, de exemplu, termostatul electronic al centralei termice de apartament.
Sunt persoane care se tem din fiece, chiar şi atunci când părăsesc casa, ca şi cum ar păşi într-un univers necunoscut, din care pândesc tot felul de capcane, nemaiavând acea stare de siguranţă pe care au avut-o în casă, ca într-o fortăreaţă. Brusc, simţi cum te părăseşte acea siguranţă, simţind că ai un atac de panică, ce poate creşte sau scădea în intensitate, în funcţie de starea „termostatului” organismului şi a inconştientului, în momentul în care preiau aceste „impulsuri” negative.
Se recomandă, de regulă, ca în starea de relaxare pe care ţi-o impui calm, să spui: „Când părăsesc casa, corpul meu este perfect relaxat. Sunt bine dispus şi mă bucur de această plimbare”. Timp în care te vezi pe tine, transformat radical, mergând relaxat, fără griji, cu o figură zâmbitoare şi bine dispus.

Institutor Inelia TENTEA

   03:01

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 8 voturi.

1 2 3 4 5