Constituţia, o frumoasă carte cu poveşti

Nu trebuie să mai mire pe nimeni faptul că numărul celor care lucrează la negru creşte cu fiecare zi ce trece, pe fondul crizei economice, chiar dacă amenzile contravenţionale aplicate de inspectorii ITM Gorj s-au dublat, conform Legii 331/2009, de la 1.500-2.000 lei, pentru o persoană depistată la muncă fără contract individual de muncă, la 3.000-4.000 lei. Pe de-o parte, angajatorii motivează în fel şi chip că au şi ei probleme, că afacerile merg prost şi, în cele din urmă, vor fi nevoiţi să închidă tarabele. Că o fac pentru oameni, care sunt amărâţi şi se roagă de ei, cu lacrimi în ochi, spunând că au patru guri de hrănit şi le este groază să meargă acasă cu mâna goală, neavând ce le pune pe masă.

Degeaba îşi motivează inspectorii de muncă măsurile luate, că nu doresc altceva decât să reducă gradul de pericol social al unor asemenea fapte, astfel încât lucrătorii să poată beneficia de drepturile conferite de sistemul de asigurări sociale şi de sănătate. Este o intenţie frumoasă, însă totul rămâne la acest stadiu. Nu este nici scuză pentru inspectorii ITM şi nici altceva nu pot să facă, decât să se conformeze legilor în vigoare. Pentru că sunt alte minţi luminate, mai sus, care nu văd această stare de lucruri aşa cum este ea în realitate, şi nici nu încearcă să găsească unele soluţii pentru încurajarea angajatorilor, prin unele scutiri la taxe şi impozite sau alte soluţii la fel de atractive.

Căci haosul din ţară, care bântuie de mai mult timp, semănând teama faţă de ziua de mâine, promovarea incompetenţei în funcţiile de conducere, la care se mai adaugă disponibilizările colective în număr cât mai mare, restrângerea activităţii sau chiar închiderea unor unităţi declarate în stadiu de faliment, toate provocate de climatul economic cu care se confruntă ţara, a lăsat pe mulţi oameni fără obiectul muncii, cei mai mulţi fiind întreţinători de familii, al căror rând îl îngroaşă chiar copiii lor, tineri absolvenţi, care visau încă de pe băncile şcolii, încrezători şi optimişti, să facă ceva în viaţă, realizându-se într-un fel. Ca brusc, trezindu-se din acel vis frumos, să se izbească de această realitate crudă şi nedreaptă, pe post de... şomer.

Ca să nu fim înţeleşi greşit, nu suntem adepţii „muncii la negru”, dar nici să stăm indiferenţi şi să nu facem nimic pentru aceşti oameni ajunşi la disperare. Puneţi-vă în situaţia lor, credeţi că de lene sau de drag acceptă ei să muncească la negru, pentru nişte venituri de mizerie, expunându-se unor riscuri şi sacrificii, cu statut de slugă la patron, unde lucrează zi lumină? Foamea îi scoate din casă, nevoile şi mai ales privirile triste ale copilaşilor lipsiţi de atâtea bucurii, mai ales de o copilărie fericită.
Chiar şi celor angajaţi cu forme legale, care beneficiază de prevederile contractului individual de muncă, cărora statul le pune cu ţârâita câţiva lei la salariul minim pe economie, prelungindu-le agonia de a supravieţui în aceste condiţii vitrege, demonstrează nivelul de trai atins.

Pentru ei, toate drepturile consfinţite de Constituţie (dreptul la muncă nu poate fi îngrădit; dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat; statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic; munca forţată este interzisă; statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, etc.), nu sunt altceva decât o frumoasă carte de poveşti, din care şomerii le citesc copiilor, seară de seară, înainte de culcare, ca să uite de foame şi să aibă un vis frumos... 
E. Terente

   05:20

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5