Când poştaşul sună de trei ori... sau calvarul pensionarilor uitaţi

Începutul acestei luni a adus o bucurie nespusă pensionarilor, la aflarea veştii că vor primi pensiile mai devreme, de Crăciun, faţă de data normală când acestea erau distribuite. De bucurie, cei mai mulţi chiar au renunţat, aşa cum îşi propuseseră, să facă un împrumut la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Târgu-Jiu, pentru a nu mai ajunge datori şi pe acolo. Chiar şi-au făcut socotelile cu ce să mai cumpere de sărbători acum, mai devreme, până când nu se scumpesc, drămuind fiecare bănuţ, punând şi de-o parte, ca să iasă din iarnă.
Dar au trecut şi cele două zile, de 10 şi 11 decembrie, adică de joi şi vineri, lungindu-li-se gâtul în aşteptarea poştaşului, de parcă acesta ar fi fost Moş Crăciun. Nu a fost să fie. Au mai urmat două zile de nelinişte, cele de 12 şi 13 decembrie, adică sâmbătă şi duminică, două zile moarte, când poştaşul e liber.

Dar alt zvon le-a amărât şi mai mult această aşteptare disperată, când s-a auzit că nu ar fi bani de pensii, că guvernul care mai e, un guvern fantomă, trebuie să facă iar un împrumut de 1,5 milioane de euro pentru salarii şi pensii. Numai în pielea unui pensionar să nu fi, în această perioadă grea, de frig, fără bani, decât cu strictul necesar pentru pâine şi un iaurt sau o jumătate de kil de cartofi, disperat la gândul că nu vor primi la timp pensia. A urmat ziua de luni, o altă zi moartă, când răbdarea oricărui pensionar e pusă la încercare, atingând limita, când sunt puşi la bătaie ultimii bănuţi, încât ceilalţi, cu stare mai bună, se miră cum aceştia supravieţuiesc cu atât de puţin.

Adevărul este că aici este o artă a supravieţuirii, un manual încă nescris, o adevărată şcoală, faţă de poveştile acelea de pe „Animal Planet”, unde un tânăr zăpăcit înfulecă cu poftă râme, viermişori şi alte specialităţi naturale, ecologice, vrând să ne iniţieze în arta supravieţuirii prin toate pustietăţile continentelor. Credeţi că dacă ar veni şi în România ar mai supravieţui?

În sfârşit, a sosit şi ziua mult aşteptată. Ca şi cum un condamnat care îşi aşteaptă salvarea sau executarea. Sună, nu sună... Ceasuri de fior şi nelinişte. Ba nu, cineva a sunat la intrare. E chiar poştaşul. Pensionarului parcă îi mai vine inima la loc. Parcă e altă viaţă. Dar nimeni nu ştie că acest moment este de fapt începutul altui calvar...
T. Diţescu

   05:32

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5