Scrisori din linia întâi

Acum zece ani de zile, prietenul meu de la Sadu, I.D. Sicore, a publicat un interesant medalion al unui erou gorjean dat uitării demult, sub titlul: Anonimii unui popor. Poetul-ţăran Ion Gheorghe Belu – Muşeteşti, în revista Puls nr.7, iunie 1999, periodic social-cultural independent, fondat la Bumbeşti-Jiu. Cu această ocazie, erau prezentate şi două poezii din creaţiile soldatului-rapsod Ion Gheorghe Belu din Muşeteştii Gorjului, scrise în 26 şi 28 martie 1943, adică doar cu câteva zile înainte de a fi risipit tragic de un obuz în tranşeele frontului din Caucaz.
„De aceea, ne gândim – scria I.D. Sicore la subsolul acelui medalion – că într-un număr viitor al periodicului Puls, colegul nostru, scriitorul Ion Şoldea, ne va face plăcerea şi surpriza unui medalion, fiind singurul ce deţine în copie toată corespondenţa de pe front a acestui băiat de ţară, eroul anonim al acestui încercat popor, care parcă-şi prevedea un iminent sfârşit, dar probabil nu aşa de crud”.
Nu am mai onorat această invitaţie, din cauza fostului redactor şef care, pe pagina următoare, la rubrica „Restituiri”, publica un material foarte interesant despre „Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti”, chiar cu acest titlu, semnat de un dascăl din partea locului, Al. D. Tatomirescu, trecut de mai mulţi ani în lumea celor drepţi, care mi-a încredinţat personal manuscrisul la una din şedinţele Cenaclului literar „Ion Minulescu” din Sadu.
Materialul nu numai că a fost ciopârţit de acel redactor şef doar cu numele, nepriceput într-ale presei şi autouns în funcţie, dar a mai făcut şi o gafă monumentală neinspirată, referitor la pierderea unui manuscris al monografiei acestor locuri, scrisă de acelaşi dascăl, făcând nişte afirmaţii fără acoperire, dovedindu-şi incompetenţa...
Încredinţăm tiparului câteva fragmente din scrisorile lui Ion Gheorghe Belu. (Ion Şoldea)

Dragă Marie,
Azi, în prima zi de Paşti, având repaus şi ajungându-mă dorul de acolo de unde am văzut prima dată lumina zilei, m-am gândit ca să îţi scriu. Eu sunt sănătos, dar de dvs. nu ştiu nimic. Marie, te rog să nu fi supărată pe mine că nu ţi-am scris până acum decât o singură c.p. (carte poştală – n.n.), căci nu am ştiut unde o să ne aşezăm, căci am plecat din Rgt. Dar c.p. ai primit-o sau nu. Marie, altceva tu ce ai mai lucrat pe aci, cred că eşti şi tu destul de amărâtă, căci nici anul acesta nu suntem împreună de Paşti, dar eu nu ştiu nimica, dacă aşa vrea Dumnezeu, dar ia-ţi curajul că după cum se aude şi dacă o vrea Dumnezeu, de 8 mai, adică, când împlinesc o lună de zile de cătănie, vin acasă. Altceva ce mai aveţi pe acolo, ce face tata şi muma, sunt sănătoşi sau nu, tata cum stă cu societatea, e ceva rost, ca să ştiu să vin acasă sau nu, să mă duc la Bucureşti. Tu răspunde-mi neapărat, întreabă-l pe tata, să vezi ce spune. Cine s-a mai concentrat şi cine s-a mai desconcentrat pe acolo, cine a mai avut soarta mea, că de 5 ani să nu fac sf. Paşti acasă, numai prin lume şi mai ales prin armată. Marie, dacă cumva vine Buşan pe acasă sau ai pe cine îi scrie, te rog spune-i să-mi trimită ale 3oo lei, căci am terminat banii, chiar azi în ziua de Paşti, m-am îndatorat la un camarad 200 lei, ca să facem şi noi obiceiul strămoşesc. Nemaiavând ce scrie, vă zic la revedere, al dvs. fiu şi soţ care vă doreşte din suflet. Muma, o rog să nu fie supărată pe mine, barim azi în ziua de Paşti.
2o.II.1941
Ion Belu

Marie,
Prin prezenta îţi fac cunoscut că sunt bine, ceea ce vă doresc şi dvs. Marie, ţi-am mai trimis o scrisoare pe un soldat din Crasna şi nu ştiu dacă ai primit-o. Altceva ce mai aveţi pe acolo? Cum merge porumbul, e ceva de el sau nu? Cu şoprul ce aţi făcut, a vevit ţiglă la Bumbeşti sau nu, dar oameni pentru lucru aţi găsit sau nu? Dacă a venit ţigla, să o luaţi şi cu 10 lei de ar fi, să faceţi un lucru bun. De bani fă cum ai putea. Mai vinde din ceva, numai să termini şoprul, tata ce face, dar muma? Îi rog şi pe ei să-şi mai dea interesul. De mine nu se ştie când ne-om mai vedea, până acuma sunt tot pe loc. Marie, tu ce faci cu sănătatea? Mai poţi muncii sau nu. Altceva, de Ion Florea şi frate-miu Dumitru ce mai şti de ei, dar Porceanu a plecat, dar Pătru al Torichii a bătrână, cu copiii sunt bine sau nu? Ce face Tudosâca şi Lenuţa, multă sănătate la toţi de pe acolo. Ce fac mânzaţii, s-au mai îmbunat sau nu, dar purceii? Nemaiavând timp de scris, vă zic la revedere, al dvs. soţ şi fiu, frate, care vă doreşte.
Caransebeş, 21 sept. 1941
Ionel Belu

Dragi părinţi,
Am avut o bucurie nespusă când am auzit că a sosit în casă un ostaş fără nume (fiul lui – n.n.). Aş vrea să ştiu cum aveţi de gând să-i puneţi numele.
Dragă tată, v-am mai scris şi vă mai scriu ca să fixaţi ziua când o să-l botezaţi, ca să ştiu şi eu să-mi cer de aici, de la domnii comandanţi, câteva zile învoire, ca să fiu şi eu de botezul lui fiu-miu, dar răspunde-mi imediat, nu mai aşteptaţi nimic, că eu nu vă mai scriu, dar să ştiţi ziua precis, vedeţi cum aranjaţi pe acolo. Ce face Sâcă? A făcut 17 vedre de vin, avem de pileală când oi veni pe acasă, o rog şi pe ea să-mi mai scrie. Maria, tu cum te simţi, mai bine sau rău? Dar moştenitorul de tron ce face? Ţigla a mai venit sau nu, mai aşteptaţi, poate vine. Nu mai am timp, vă zic la revedere.
Caransebeş, 16 oct. 1941
Al dvs., Ion Belu

Dragii mei,
Aflaţi din partea mea că sunt bine, ceea ce vă doresc şi dvs. la toţi după acia. Marie, vei şti că am primit scrisoarea care ai trimis-o pe Matei Ghidarcea, şi cele 2 pachete, adică 1 cu nişte carne, una bucată de trandafir şi 6 ouă şi o bucată de pâine, şi spunea Matei că din pâine a mai mâncat el pe drum, căci nu a avut şi am mai primit 500 lei, îmi pare foarte bine, Marie, că te-ai gândit ca să-mi trimiţi, căci rămăsesem într-o pană de bani de nu ştiam ce să mai fac.
Văd că muma şi tata sunt bine, dar Traian al meu ce face? Are o oaie mică şi se duce cu ea la vară. Spune-i să se roage el lui Dumnezeu, că el nu are niciun păcat, ca să vin cât de curând acasă, ca să-i fac un căruţ frumos. Marie, şi ce zici că a avut Traian de a fost bolnav? De ce nu aţi avut grijă de el de a răcit? Când primeşti această c.p. spune-i lui Traian să-mi scrie el o scrisoare cu mâna lui, o aştept cu nerăbdare...
Caransebeş, 19 febr. 1942
I. Gh. Belu

Dragii mei,
Veţi şti că eu am plecat în Rusia. Nu mai am nicio dorinţă, decât vă sfătuiesc să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru mine. Marie, nu am primit nici pachet, nici bani, numai c.p. am primit-o. Am văzut ce ai scris. Nu ştiu ce o face cu ele. Altceva, tu să fii cuminte şi măcar că nu ne mai vedem niciodată, să-ţi aduci aminte de mine. Traian, iubitul meu, ce face? Să-i aduci aminte de mine.
Eu nu am timp, trenul pleacă. Dumnezeu să vă aibă în grijă. Tată şi mumă, vă doresc din suflet.
Filiaşi, 6.XI.1942
Al dvs. fiu şi soţ,
Ion Belu

Dragă Marie,
Cine nu ştie ce-i doru
Plece mâine cu vaporu,
Că în vârful vaporulu
Este marea dorului...
Marie, uite, îţi trimit aicea, în plicul ăsta, 3 fotografii ale mele, să le pui bine, să le faci rame şi să le păstrezi ca ochii din cap, amintire din partea aceluia care te iubeşte din suflet. Să nu le dai uitării, numai dacă ţi-a fost drag de mine...
22 oct. 1942
Te iubesc.
I. Gh. Belu

Dragă nevastă,
şi dragi părinţi, eu sunt bine, ceea ce vă doresc şi dvs. V-am trimis până acum 4 c.p. şi 1 scrisoare. Aş dori să ştiu dacă aţi primit vreuna din aceste c.p. Vă rog ca îndată ce primiţi această c.p. să-i răspundeţi de tot ce aveţi pe acolo. Aflaţi că eu nu am mai ajuns unde trebuia să mergem, sunt tot pe drum. Vă scriu acuma din oraşul Cherci (port la Marea Neagră), mergând înainte. Tata este acasă? Dar muma ce face, cum se îngăduie cu micul nostru Traian? Marie, tu ce mai zici, cum ţi se pare viaţa fără mine, nu ştiu cum ţi-o fi inima ta, căci eu sunt tot cu gândul la voi. Ce face Traian, poate să vorbească? Aştept de la tine cât de curând o scrisoare, dar să scri cu cerneală, căci altfel se şterge şi nu înţeleg nimic, şi caută să-mi scri cât mai des. Al tău soţ care te doreşte.
30 noiemb. 1942
Ion

Nene Gheorghe şi Marie,
Mai întâi, îmi daţi voie şi mă scuzaţi că nu vă cunosc, a vă comunica că scumpul nostru camarad Ion (+) a plecat dintre noi pe ziua de 3 mai. Dumnezeu a vrut să-l ia acum, în floarea tinereţii, lovit de un proiectil. Dumneavoastră întăriţi-vă inimile, faceţi ce trebuie după obiceiul nostru creştinesc şi ajutaţi pe cel rămas în urma lui, micuţ şi fără mângâierea de la tăticul lui…
17 mai 1943
Serg. Constantin Moroşanu

   04:23

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5