„Verticalitatea domnului director e cam îndoielnică...”

„A ieşit pe post exact ca păduchele pe gulerul cămăşii, probabil recunoscător pentru postul călduţ ce-l ocupă prin grija partidului aflat  la guvernare ...”, ne scrie Iulian Vâlceanu din Târgu-Jiu, nemulţumit că mai sunt şi astfel de specimene care, ca şi în cazul de faţă, fac pe cocoşii, iar în spate ciugulesc recunoscători firimiturile din palma liderului de partid, fiind văzuţi, nu o dată, în fapt de seară, strecurându-se ca nişte căţei pe uşa respectivei formaţiuni politice, unde se simt cu adevărat în elementul lor. Deocamdată...

Şi textul continuă tot aşa, referindu-se la unul dintre acei directori de la serviciile deconcentrate, care s-a luat până şi de bărbăţia lui Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului judeţean: „Şi acum se aud zăngănind armele. E liniştea de dinaintea furtunii. Călinoiu vrea demisia unora dintre şefii de la serviciile deconcentrate, care au politizat excesiv aceste instituţii, implicându-se activ în campania prezidenţială, implicând forţat şi salariaţii acestor instituţii în această campanie murdară, simţind deasupra capetelor lor sabia atât de temută, ca pe o povară greu de îndurat, conştienţi că soarta le atârnă doar de un fir de păr.
Aceşti şefi care au slujit cu credinţă interesele partidului, lăsând de izbelişte unitatea de care răspunde fiecare, s-au pretat chiar să stea de pază la secţiile de votare, dotaţi cu liste, pentru a asigura victoria finală a partidului iubit, nu contează care, de pe urma căruia mănâncă o pâine la instituţia pe care o confundă cu propriul sereleu.
Clientela politică îşi spune cuvântul. Aduce conducători incompetenţi, umilindu-i pe cei profesionişti, punându-i în umbră sau chiar înlăturându-i din unitate, pentru a nu se mai împiedeca de ei.

Eu ştiu că omul cu bube în cap, aşa cum ar fi corect, ar trebui să stea în banca lui, văzându-şi de lungul nasului, şi să nu pozeze în om corect, ceea ce nu va reuşi niciodată, atâta timp cât firimiturile rămase pe la colţul gurii le trădează „apartenenţa” politică şi melodia preferată. Chiar dacă susţine sus şi tare că nu face decât politica instituţiei pe care o reprezintă, vai!, se vede cât de colo că el confundă politica instituţiei cu cea a partidului iubit, îndoctrinându-şi salariaţii cu blândeţea celui care nu uită să le amintească de faptul că la el se află şi pâinea şi cuţitul...

Mare nenorocire pe capul nostru, al românilor de rând, de când politicul a pătruns în toate sistemele, creând acest haos, încât să te temi că doctorul X e de la partidul cutare, fiind în stare să te abandoneze pe masa de operaţie cu abdomenul deschis, că magistratul cutare e colorat, că inspectorul şcolar sau rectorul universităţii au cutare culoare şi se răzbună pe copii, sau cutare primar îţi respinge orice petiţie, chiar dacă nu ai nicio culoare politică şi nu-i cânţi în strună. Toţi aceşti şefi de ocazie să nu uite un singur lucru: aceste funcţii sunt vremelnice, iar dacă nu şi-au respectat colegii, după detronare vor suporta consecinţele”. 

Iulian Vâlceanu

   05:04

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5