„Corupţia - un fenomen care nu poate fi eradicat?”

„Stimaţi colegi,
În ciuda proceselor de democratizare şi transparenţă, în viaţa social-politică a ţărilor aflate în tranziţie, se înmulţesc tot mai mult actele de corupţie. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă generaţie şi poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice, sociale şi politice a unei ţări.
Corupţia reprezintă expresia unor manifestări de dereglare economică, normativă şi morală. Din punct de vedere sociologic, fenomenul corupţiei include ansamblul de activităţi imorale sau ilicite, realizate de diverse grupuri, organizaţii, indivizi cu funcţii de conducere, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale, sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de constrângere (şantaj, înşelăciune, mită, etc). Se creează relaţii de complicitate, tăinuire şi acoperire reciprocă, în scopul satisfacerii unor interese materiale şi morale, publice sau private.

Fenomenul este tot atât de vechi ca şi puterea. Elementele de continuitate vizează menţinerea unor disfuncţii instituţionale şi politice preluate din vechiul sistem, precum şi a unor factori de risc ce potenţează actele de corupţie în diferite sfere ale vieţii economice. Având în vedere amploarea şi complexitatea fenomenului de corupţie în societatea românească, este imperios necesară analiza diferitelor criterii de estimare şi evaluare a acestui fenomen, din perspectivă juridică dar şi sociologică, în vederea identificării dimensiunii reale de manifestare a corupţiei la diferite nivele. Corupţia, de obicei, se acutizează în perioade de criză generalizată, de slăbire a autorităţii legilor şi instituţiilor statului. Proliferarea ei adânceşte inechităţile, polarizează bogăţiile şi accentuează paralizia instituţiilor, legalităţii şi moralităţii. Corupţia tinde să devină o structură organizată, personalizată şi specializată până la cele mai înalte niveluri de decizie ale politicului, legislativului, justiţiei şi administraţiei.

După 1989, în România se constată apariţia unor noi forme ale corupţiei, prin deteriorarea patrimoniului public, bancrute frauduloase, transferuri ilegale de bunuri şi capital, falsuri în documente financiar - contabile, trafic de influenţă, scoaterea din ţară a unor importante bunuri aparţinând patrimoniului cultural, ş.a.m.d. Iată câteva dintre principalele cauze care afectează societatea românească sub toate aspectele ei: fiscalitate sufocantă, inflaţie excesivă, instabilitatea sistemului bancar, instabilitatea legislativă, precaritatea pieţelor de capital, tolerarea corupţiei etc. Corupţia poate fi sistematizată în: corupţie economică, ce include acţiuni ilicite comise de diverşi agenţi economici; corupţie profesională, ce include acte şi fapte imorale şi ilegale comise de funcţionarii publici; corupţia politică, include comportamente care deviază (moral şi ilegal) de la îndatoririle oficiale ale unui rol public sau politic, sau care încalcă normele juridice, privind exercitarea anumitor forme şi tipuri de influenţă, în scopuri personale. Tot în cadrul corupţiei politice pot fi incluse şi activităţile de finanţare ilegală, directă sau indirectă, a campaniilor electorale a unor partide, politizarea funcţiilor administrative, promovarea pe bază de criterii politice şi de partid a anumitor funcţionari în posturi cheie, etc.

Clasa politică poate fi cel mai propice mediu de dezvoltare a corupţiei şi de manipulare a maselor. Mulţimea neinformată, constituie mina de aur a politicienilor corupţi din România. Politicianul îşi ia în faţa mulţimii neştiutoare dar credule, angajamente pe care nu se gândeşte niciodată să le aducă la îndeplinire şi foloseşte aşteptările acestora în interes personal. "Lupta împotriva corupţiei" este lait-motivul salvator al agendei electorale, pe care de fiecare dată politicienii îl afişează în campaniile electorale. Ne convingem, pe zi ce trece, că toate resursele de atac împotriva corupţiei par să se fi epuizat, fără ca măcar să se acţioneze pentru eradicarea acesteia. În prezent, corupţia constituie principala piedică în calea unui proces reformator, capabil să garanteze dezvoltarea societăţii şi nu regresul acesteia”.

   22:20

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5