Alexandra Filip, o gorjeancă Studentă şi asistent universitar la Bremen

Am prezentat, până acum, îmbucurător de multe interviuri cu tineri gorjeni de succes cu rezultate excepţionale. Printre calităţile comune tuturor se numără modestia, pasiunea şi munca. Pentru aprofundarea studiilor, toţi au părăsit judeţul Gorj, iar unii dintre ei chiar şi munca. După ce aţi făcut cunoştinţă cu Cătălin Chimerel, absolvent al Universităţii Iacobs din Bremen, astăzi vă supunem atenţiei o tânără gorjeancă, Alexandra Filip, studenă a aceleiaşi universităţi .Tot fizica este marea pasiune a Alexandrei, pasiune care i-a influenţat decisiv viaţa.

R: Alexandra, cui se datorează succesul tău?
Nimic din realizările mele nu ar fi fost  posibil fără ajutorul şi sprijinul unor persoane foarte dragi mie. În primul rând, părinţii mei care au fost alături de mine mereu, m-au sprijinit şi m-au ajutat cu tot ce le-a stat în putinţă. Le port un respect deosebit şi vreau şi prin intermediul acesta să le mulţumesc pentru tot ce au făcut pentru mine. Apoi, fratele meu – el a avut grijă de mine încă de când eram mică şi m-a protejat mereu. Este persoana care îmi poartă foarte mult de grijă chiar şi acum când sunt departe de casă. Îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Sper să nu îl dezamăgesc niciodată.

R: Dar pe plan academic?
Nimic din ce am realizat nu ar fi fost posibil dacă domnul profesor Ciocan Alexandru de la Şcoala Generală nr.1 din Motru nu ar fi fost alături de mine şi nu m-ar fi îndrumat. Dânsul a fost mentorul meu, m-a ajutat să înţeleg fizica şi să o îndrăgesc, dar poate cel mai important m-a învăţat (despre) viaţă, mi-a împărtăşit experienţa dânsului şi m-a ajutat să iau deciziile cele mai bune în momentele cele mai importante. Este cu adevărat una din persoanele cărora le datorez un respect imens. Formarea mea ca elev i se datorează într-o mare măsură domnului profesor, de aceea îi port o recunoştiinţă deosebită şi îi mulţumesc pentru pasiunea cu care m-a pregătit şi susţinut.

R. Povesteşte-ne despre rezultatele tale la olimpiada de fizică.
Uitarea şi-a pus amprenta pe anii de gimnaziu, dar nu o să uit niciodată clasa a VI-a, primul an în care am participat la olimpiada de fizică şi am reuşit să obţin premiul 1 la faza judeţeană. Atunci când m-am prezentat prima oară la pregătirile organizate de domnul profesor Ciocan nu mă gândeam la ce va urma. Totul a venit pe parcurs, când cu fiecare premiu obţinut am început să mă pregătesc din ce în ce mai mult şi să fac din asta o pasiune. A urmat clasa a VII-a, când am participat prima oară la faza naţională – o experienţă nouă în urma căreia am înţeles că a munci din greu şi a pune suflet în ceea ce faci este poate tot ce ai nevoie ca să reuşeşti pe plan academic. După perioade lungi de pregătiri, bucuria de a urca pe scenă şi a ţi se înmâna o diplomă  pare infinită.

R: Cum ai ajuns, totuşi, la Liceul de Informatică din Bucureşti?
Timpul şi-a urmat cursul normal iar anul următor a reprezentat răsplătirea eforturilor depuse până atunci. M-am clasat pe locul 7 la faza naţională şi am primit o bursă integrală pentru a studia la Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti. Acel rezultat a fost înconjurat de multă bucurie dar, cum era de aşteptat şi de multe întrebări şi decizii.
Din prima clipă am considerat această bursă o oportunitate unică, un drum care mi se deschide o dată în viaţă şi pe care trebuie să îl aleg. Domnul profesor Ciocan a fost mai mult decât încântat la aflarea veştii şi a fost, cred, singura persoană care, fără a sta pe gânduri m-a sfătuit să merg la Bucureşti şi m-a încurajat să nu ratez această ocazie. Părinţii mei, deşi s-au bucurat mult pentru succesul obţinut, au considerat că cel mai potrivit pentru mine este să rămân acasă şi să continui liceul acolo, pentru ca mai apoi să merg la facultate într-un alt oraş. Părerile erau împărţite, dar eu am fost cea care trebuia să iau decizia finală. Încetul cu încetul, după ce am „completat” multe liste cu argumente pro şi contra plecării, după ce am evaluat fiecare posibilitate, am decis că o să accept bursa. Nu a fost deloc uşor să fac această alegere, eram conştientă de ce va urma: o să fiu departe de familie, într-un oraş nou şi necunoscut mie până atunci, o să trebuiască să mă descurc singură, dar chiar şi aşa am avut credinţa că totul o să fie bine. Părinţii au încercat să se împace cu ideea, mi-au fost alături şi m-au susţinut.

R: Cum a fost acomodarea într-un liceu privat?
Primele zile, după ce am ajuns la Bucureşti şi am început anul şcolar, au fost începutul unei etape noi din viaţa mea.
Totul era complet nou, un oraş nou, colegi noi, profesori noi, iar eu eram, până la urmă, doar o fată de 14 ani cu multe vise măreţe. Am locuit, aproape pe tot parcursul liceului, într-un apartament vis-a-vis de liceu, alături de 3 colege cu care am împărtăşit totul, şi de o studentă – o persoană foate dragă mie, de care toate ne-am apropiat foarte mult şi care ne-a purtat mereu de grijă: Esma. Liceul Internaţional de Informatică este un liceu care şi-a deschis porţile în anul 1994 şi care pe parcursul anilor şi-a câştigat reputaţia de liceu de elită datorită numeroaselor rezultate la olimpiade naţionale şi internaţionale obţinute încă din primii ani de existenţă. Am făcut parte din clasa de olimpici a generaţiei mele, o clasă adunând 15 elevi olimpici la diverse materii, majoritatea venind din provincie. Acest lucru m-a ajutat mult, deoarece nu eram singura care încercă să îşi facă un drum nou într-un oraş nou la o vârstă fragedă, ci din contră toţi ne confruntam cu aceleaşi idealuri şi greutăţi. Am continuat a mă pregăti pentru olimpiada de fizică alături de domnul profesor Octavian Radu. Am continuat să particip la olimpiade naţionale şi concursuri de fizică la care am obţinut premii şi menţiuni, până în clasa a XII-a, când am ales din nou un alt drum.

R: Despre ce este vorba?
Am luat decizia de a aplica la facultăţi în străinăte, iar procesul acesta s-a dovedit unul lung şi obositor care nu mi-a permis să am timpul necesar pentru pregătirea olimpiadei din clasa a XII-a. Majoritatea colegilor mei au început în clasa a XI-a să îşi pregătească aplicaţiile pentru universităţi în străinătate. În acea perioadă nu ştiam foarte multe detalii despre ce implică aplicaţia, de bursele oferite sau de oportunităţile şi deschiderile pe care le ai dacă eşti acceptat.

R: Lămureşte-ne, te rog, ce înseamnă aceste „aplicaţii”.
A aplica la o facultate în străinătate este un proces lung, obositor şi de cele mai multe ori costisitor. Pe scurt, trebuie să susţii nişte examene (examen de limba engleză – Toefl, SAT), apoi să îţi pregăteşti aplicaţia propriu-zisă (scrisori de recomandare, eseu) după ce în prealabil ai decis facultăţile la care vrei să aplici. De cele mai multe ori este foarte greu să gaseşti timp pentru liceu, pentru olimpiadă şi pentru aplicaţiile în străinatate. De aceea, de obicei acest proces începe foarte devreme. Pentru mine, care am decis târziu că vreau să aplic, a fost o cursă contra-cronometru. Cu toate acestea, prietenii mi-au uşurat munca oferindu-mi toate informaţiile necesare pe care ei le-au dobândit după o căutare continuă şi mult timp acordat acestui capitol.  Examenele pe care trebuie să le susţii nu se oferă decât în anumite perioade ale anului iau eu am avut „norocul” să reuşesc să prind ultima sesiune de examene. Aveam o singură şansă să iau scoruri bune pentru ca să pot să aplic în continuare, iar acea şansă s-a împlinit. M-am pregătit pentru examene şi pentru aplicaţii în vara care a urmat după clasa a XI-a şi în primul semestru al clasei a XII-a. Am aplicat la 4 facultăţi: 3 în Statele Unite ale Americii şi una în Germania - Jacobs University Bremen. Am primit bursă la o facultate în SUA – Colgate University şi la cea din Germania – Jacobs University Bremen. Decizia de a alege a fost din nou una dificilă.

R: Până la urmă... ai ales Germania. Eşti mulţumită?
Părinţii m-au sfatuit să merg în Germania, tot ce şi-au dorit a fost să fiu cât mai aproape de casă chiar dacă nu rămân la o facultate în ţară. Unii prieteni, colegi, profesori m-au sfătuit să merg în America. Simţeam că toul depinde de decizia pe care urma să o iau şi că într-un fel decizia pe care a trebuit să o iau în cazul liceului se repetă, însă la un nivel mai înalt. Am decis să merg în Germania pe specializarea de „Electrical and Computer Engineering”, şi pot să spun cu inima împăcată că nu regret decizia luată.
Jacobs University Bremen este o facultate internaţională cu predare în limba engleză, în care sunt reuniţi studenţi de pe toate continentele.

R: Cum este viaţa la universitate?
Locuim în campusul facultăţii, un campus mic dar foarte primitor în care, pot să zic, ni se oferă tot ce am putea avea nevoie. Căminele sunt foarte bine integrate în fotografia de ansamblu a campusului. Toate sălile sau amfiteatrele unde se organizează cursurile sunt foarte aproape de unde locuim. Campusul este foarte liniştit şi organizat corespunzător. 
Acum sunt studentă în anul 2 şi îmi aduc aminte de zilele când a început facultatea, când am călcat prima oară pe un alt tărâm necunoscut mie. Înainte de a începe cursurile, am avut o săptămână de orientare organizată special pentru studenţii de anul 1, o oportunitate să ne cunoaştem între noi, să ne adaptăm mai repede la viaţa în campus şi să împrumutăm puţin din experienţa studenţilor mai mari. A fost o experienţă nouă pentru mine, care m-a ajutat să mă acomodez mai uşor.

R: Ce imagine au studenţii români acolo?
Românii sunt percepuţi ca buni matematicieni, fizicieni sau informaticieni. Puţini studiază ,,humanitas”. În plus, ei se acomodează foarte repede cu învăţământul de aici şi rezultatele lor sunt excepţionale.

R: Înţeleg că sunt diferenţe faţă de România...
Desigur, încă de atunci am simţit că totul este foarte diferit de România. Nu ştiu dacă de vină e organizarea pe care o întâlneşti la orice pas, corectitudinea, liniştea şi curăţenia, sau poate doar ploaia care este recurentă în clima de aici, deoarece Bremen este un oraş situat în Nordul Germaniei, foarte aproape de Marea Nordului.
Nu ştiu cum a trecut atât de repede timpul şi am ajuns deja în anul 2, dar ştiu că am muncit mult în acest an şi jumătate, de când sunt aici. Am acumulat mult pe plan academic, mi-am făcut mulţi prieteni şi am reuşit să mă acomodez într-un mediu nou. Este ca şi cum campusul este a treia casă pentru mine. Poate pentru mine depărtarea de casă nu a fost o foarte mare problemă, ţinând cont că am plecat încă de mică de acasă în Bucureşti, dar asta nu înseamnă că nu se întâmplă să îmi fie dor de părinţi sau de prietenii de acasă.

R: Totuşi ai reuşit să te acomodezi. Ai făcut anumite sacrificii?
Ţin minte şi acum, cum, înainte de a ajunge în campus, fiind încă în România, eram foarte curioasă să aflu detalii despre viaţa de student aici şi luând legătura cu un student mai mare de aici mi-a rezumat în câteva cuvinte viaţa unui student la Jacobs: „Nu poţi să ai decât 2 din cele 3 lucruri importante pe care cineva şi le-ar dori: rezultate bune, somn şi viaţă socială”. Atunci nu am ştiut dacă glumeşte sau doar vrea să mă sperie, dar acum, când am în spate un an şi jumătate aici, pot spune că, dacă vrei şi îţi calculezi bine timpul, poţi să le ai pe toate 3. Nu este uşor, dar până la urmă, merită sacrificiul. Totul în această viaţă, este până la urmă doar un examen pe care trebuie să îl trecem şi care de fiecare dată ne îmbogăţeşte cunoştiinţele. Este foarte important să îţi doreşti să îl treci, să faci totul pentru a te pregăti pentrul el, dar să nu exagerezi niciodată, să îţi cunoşti limitele şi să ai grijă de sănătatea ta.

R: După câte ştiu, în occident, studenţii pot accesa mai uşor un loc de muncă potrivit încă din timpul facultăţii. Ai avut şi tu o asemenea şansă?
Da, din această toamnă am reuşit să obţin o slujbă în campus. Sunt asistenta unui profesor pentru un curs pe care la rândul meu l-am luat în anul 1, iar rolul meu este să predau tutoriale studenţilor de anul 1, să îi ajut să înţeleagă mai bine materia şi să treacă mai uşor peste diferenţele simţitoare dintre anii de liceu şi cei de facultate. Încă de anul trecut, când eu eram cea care mergeam la tutoriale, am fost impresionată de asistenţii de atunci care făceau tot posibilul ca noi să înţelegem totul. Am sperat că o să am şi eu ocazia să îi ajut pe alţii şi îi multumesc lui Dumnezeu  pentru că mi-a oferit-o.

R: Planuri de viitor?
Legat de planurile de viitor, nu pot zice că ştiu ce o să fac după ce termin facultatea. Îmi doresc să urmez un master, dar timpul va decide în ce domeniu şi unde. Momentan, încă mă bucur de viaţa de student şi încerc să dau tot ce e mai bun pentru a mă descurca cât mai bine la facultate.

R: După terminarea studiilor, te vei întoarce în România?
Nu ştiu ce o să fie. Nu pot să zic nici da, nici nu. Să vedem ce îmi rezervă viitorul.

R: Consideri că România îţi poate oferi oportunităţile pe care le ai în Germania, de exemplu?
În România depinde foare mult de „contacte”, de relaţii altfel spus, pe când în Germania relaţiile instituţionale sunt mult mai puternice, valoarea fiind singura posibilitate de a intra în vizorul potenţialilor angajatori încă de pe băncile facultăţii.

R: Un gând pentru gorjeni?
Niciodată să nu încetaţi să credeţi în idealurile voastre! Oriunde veţi fi în lume să nu uitaţi că sunteţi români. Munca voastră e întotdeauna preţuită la adevărata valoare.

Andrei Răzvan Băleanu

   11:59

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 25 voturi.

1 2 3 4 5