VORBE ÎNTOARSE

Declaraţiile miniştrilor Şeitan şi Vlădescu referitore la acordarea deferenţiată a alocaţiilor pentru copii, respectiv impozitarea pensiilor, au iscat discuţii aprinse în ultimele zile. N-aş fi scris aceste rânduri dacă premierul Boc nu i-ar fi băgat în propria ,,bucătărie internă”, făcându-i cu ou şi cu oţet pe cei doi. Mai mult, după muştruluire, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le-a miroasit. Nu mă alătur analiştilor mai mult sau mai puţin politici care i-au trecut prin maşina de tocat a vorbelor goale, ci glăsuiesc de la micimea mea de cetăţean de rând al ţării, care atunci când aud o ,,şopârliţă” aruncată pe piaţă, o trec prin legile scrise şi nescrise ale ţării, începând cu Constituţia şi sfârşind cu buna morală, fără a uita de implicaţiile economice, indiferent de cerinţa politicului.  Chiar dacă cele două ştiri au fost lansate pentru,,testarea gradului de suportabilitate a populaţiei” sau pentru o clară necesitate a guvernului de a face rost de bani, situaţia conduce la o singură concluzie: noi, cetăţenii  suntem supuşi zilnic consecinţelor lipsei de colaborare, punerii de acord,  transparenţei  şi a seriozităţii profesionale, la toate instituţiile statului centrale sau locale. Dacă nu ştie şeful ce spune subalternul, înseamnă că nu avem disciplină.  Şi mai presus de aceasta nu avem strategii de dezvoltare  pe termen mediu şi lung, cum nu avem nici bugete multianuale. Şi asta pentru că studiile specialiştilor, ale tehnocraţilor, care lucrează după metode profesioniste sunt acoperite de amatorismul politic care lucrează pompieristic, apăsat de povara cifrelor impuse de factori externi , precum FNI sau Banca Mondială, cifre ce nu ţin seama de realitatea românească, ci de propriul lor interes. În lipsa studiilor fundamentate pe cercetare ştiinţifică, se lucrează după ureche. Şi de aici până la ,,vorbeşte şi nea Ion că şi el e om”, nu mai e decât un pas. A propos, pe lângă Academia Română, şi nu numai, fiinţează o serie de instituţii de cercetare ale căror studii ar trebui să fie mai mult băgate în seama. Revenind la alocaţii, un lucru e clar. Aşa cum nu se poate  umbla la ,,pensiile şi salariile nesimţite” pentru că sunt  ,,drepturi deja câştigate, tot aşa nu se poate, legic şi moral, să se diminueze ,,astronomica” sună de 42 le lei a alocaţiei pentru copii, care şi pentru copiii bogaţilor şi pentru cei ai săracilor, e nesemnificativă, chiar dacă privim situaţia din unghiuri diferite. Da, dacă s-ar fi lansat ideea unei alocaţii complementare pentru copiii ai căror părinţi nu au venituri sau le au sub o anumită sumă calculată după sistemul de indicatori ai nivelului de trai şi ai sărăciei, atunci am fi salutat iniţiativa. Dar asta ar fi condus la  o cheltuială în plus pentru guvern, lucru imposibil de acceptat pentru un guvern de dreapta care strânge şi nu risipeşte precum cei din stânga. Şi tot aceiaşi indicatori ar fi putut sta la baza eventualei impozitări a pensiilor peste un anumit prag, Dar, oare poate acelaşi guvern de dreapta să ia  măsuri de redistribuire a veniturilor, luând de la bogaţi şi dând la săraci? Bineînţeles că nu.
Realitatea e însă alta, şi aici trebuie acţionat cu măsuri urgente şi clare. A scăzut dramatic masa contribuabililor la venitul bugetului, mai exact numărul angajaţilor este mult mai mic decât al pensionarilor, ca să ne rezumăm doar la aceste două categorii sociale. Indiferent ce măsuri vom lua , altele decât cele a păstrării locurilor de muncă, a înfiinţării de noi locuri de muncă şi a eradicării muncii la negru, inclusiv cea parţială, statul se va sufoca în următorii ani. Tocmai de aceea trebuie să ne îngrijoreze faptul că şi la noi în Gorj va creşte numărul şomerilor. Se ştie că mineritul şi energia sunt marii agenţi economici ai judeţului. Altceva, cu excepţia sectoarelor bugetare, nu mai avem în Gorj. Nu exisă alternativă, nu avem condiţii pentru a face agricultură sau alte activităţi nonagricole. Totul este legat de cărbune. Cum apariţia Electrei e condiţionată de restructurarea unităţilor componente, iminenta disponibilizare a unui însemnat număr de angajaţi din aceste sectoare, a dus la nelinişte, stres şi disperare. Se va face şi acum o restructurare, fără a fi create alternative, aşa cum s-au făcut toate cele din ultimii 20 de ani? Se pare că da. Ar trebui să fie luate mai în serios avertizările  senatorului Ion Ruşet, care au arătat clar consecinţele disponibilizărilor. Şi dumnealui este o voce autorizată, având în  vedere că, la audienţele pe care le ţine săptămânal la cabinetele din colegiu, nouă din zece cetăţeni solicită un loc de muncă. Şi nu rareori se întâmplă ca în cabinet să intre o familie compusă din patru, cinci sau şase membrii, toţi fără nici un venit. Aceste vorbe adevărate nu mai por fi date la întors ca cele din începutul editorialului

Gheorghe Băleanu

   05:39

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5