Vinovaţi suntem toţi!

Vorba că munca e brăţară de aur s-a dus de mult de pe  meleagurile noastre. Ne-o dovedeşte locul fruntaş pe ţară la numărul de şomeri. În Gorj  nu se mai deschid firme, nu se mai dezvoltă activităţi, proiectele europene ajung cu greu la cei care ar trebui să le obţină. De pus ceva în loc nu pune nimeni. Reconversia  forţei de muncă pare o chestiune depăşită. Pentru ce să le mai schimbi oamenilor orientarea profesională dacă tot nu se găsesc locuri de muncă? Mai bune par anunţurile de la AJOFM prin care anunţă locuri de muncă prin străinătate. Poate ar fi bine ca şomerii să facă şi ceva cursuri de limbi străine. Internetul e plin de oferte pentru locuri de muncă, iar când dă câte o tânără telefon se trezeşte că i se oferă un loc ....pe video chat!
Vinovaţi putem găsi întotdeauna pentru toate câte ni se întâmplă, dar cred că suntem vinovaţi cu toţii pentru ceea ce trăim...Se pare că am intrat în ciclicii 45 de ani de speranţe deşarte şi răbdat sau în postul lui „lasă că merge şi aşa!”
În fiecare zi mă gândesc că vom ajunge, unii dintre noi, vinovaţi că nu vrem să emigrăm...şi să-i lăsăm pe „ei” să fure ce-a mai rămas.
De guvernanţii noştri nu vreau să mai vorbesc. Ei ar trebui să explice care sunt cauzele ce împiedică România să iasă din criză. Există nişte cauze care au generat declinul economic, care a dus la scăderea dramatică a numărului de locuri de muncă. În România, există, în acest moment, în jur de 25 de salariaţi la 100 de persoane, în timp ce media europeană este de 40 la 100. Apoi, politica salarială practicată la noi arată diferenţe de standard ca de la cer la pământ,  majoritatea salariaţilor din mediul privat având venituri la limita subzistenţei.
România de mâine, privită prin ochii celor de azi, îmi apare ca un ogor nearat şi lăsat în paragină, din lipsă de fonduri, chiar dacă avem „titlu de proprietate” pe el. Dar aceasta este doar o părere…nu există loc pe care omul să nu-l poată „sfinţi” , dar este nevoie de noi toţi şi de voinţă pentru a  nu lăsa soarta noastră, a tuturor, la voia întâmplării.
Probabil că mulţi vor zâmbi ironic, în colţul gurii, când vor citi. Hai să fim serioşi, de ce ne-am face atâtea probleme, că de foame n-a murit încă nimeni în România! Aşa e, în plus că au dat  şi urzicile, mai prinzi un peşte, că acuşi trece şi prohibiţia, trece timpul de nu-ţi vine să crezi...şi ne trezim iar în braţe cu pomenile electorale.

Mihaela Oarfă

   06:50

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 5 voturi.

1 2 3 4 5