Ţara cu doi preşedinţi

Românii au urmărit cu sufletul la gură cursa celor doi preşedinţi, susţinuţi de pe margine de echipele galeriilor. Când Geoană s-a distanţat vizibil, trăgând tare, să ajungă la linia de sosire, zărindu-şi partenerul în oglinda retrovizoare, gâfâind, gata să-şi dea sufletul, cu dinţii încleştaţi, invidiindu-l pe cel din faţă, cu alura lui de balerin. Se disting ovaţiile mulţimii, încurajându-şi jucătorii, în extaz, dornici fiecare să învingă. Dar, stupoare, când zăresc tabelele de marcaj ale televiziunilor noastre dragi, cu care au minţit mereu poporul, dând aceleaşi rezultate, însă inversate, scoţându-i pe amândoi câştigători. De necrezut şi totuşi adevărat. Scor apropiat, chiar dacă distanţa între cei doi e la fel de mare. Tocmai acest lucru aprinde spiritele, încolţind bănuielile. Cei din tabăra lui Geoană fac apel la cetăţeni, să-i depisteze şi să-i demaşte pe cei ce vor urmări să fraudeze alegerile. Mesajul lui Băsescu a fost destul de clar, mai având nevoie de cinci milioane de voturi, pentru a-l învinge pe Geoană. El lasă să se înţeleagă că rezultatele vor fi în favoarea lui, recunoscând că la fel s-a întâmplat şi în anul 2004. Este prea plin de el, face deja declaraţii nefondate, anticipând victoria. E convins că şi-a făcut praf adversarii, ciuruindu-i. Geoană a fost cel dintâi care a mulţumit poporului pentru încrederea acordată, văzându-se deja preşedinte, declarând că de a doua zi vor începe să muncească. 

Exit-poll-urile sunt în favoarea lui Geoană, mai puţin unul, dar Băsescu îşi păstrează calmul, cu toate că faţa îl trădează, presărându-şi declaraţiile cu tot felul de răutăţi. Cei din tabăra lui Geoană petrec deja, dând cep şampaniilor şi muzica tare, fluturând drapelul ţării, convinşi că a doua zi Palatul Cotroceni va fi al lor. Dar şi cei din tabăra portocaliilor au ieşit în stradă, strigându-şi victoria şi scandând numele învingătorului portocaliu.
A fost poate cea mai lungă noapte din ultimii cinci ani. Noaptea preşedinţilor. Ca două săbii care nu vor încăpea niciodată într-o teacă. Poporul este pus la grea încercare, chiar derutat, simţind cum le fuge pământul de sub picioare şi voturile din urne. Chiar că nu mai înţeleg nimic. Cine cu cine şi care pe care? Tabelele de marcaj parcă s-au defectat, încurcând rezultatele competiţiei. De data aceasta, spre dimineaţă, începe să-şi facă apariţia, din ceaţă, alergătorul portocaliu. Nu se poate aşa ceva!, exclamă cei mai mulţi. Ba uite că se poate. Cifrele se rotesc ameţitoare dinaintea ochilor lor, punctându-l favorabil pe cel portocaliu. Alţii cred că s-a stricat maşina de vot, luând-o razna.

Comentatorii tv şi analiştii politici au uitat să mai facă pauze, turuind, în contradictoriu, ca nişte mori desferecate, roşind lavalierele şi cablurile din reţea, încât îţi este foarte uşor să realizezi cu cine simpatizează şi care sunt culorile lor preferate.   
Cei din popor realizează că ceva s-a întâmplat, însă nu pot să-şi dea seama ce anume, pe cine să mai creadă şi pe cine nu. Cine a câştigat şi cine a pierdut? Nu-şi explică cum din câştigător Geoană a fost învins, iar Băsescu din învins a ieşit învingător. Chiar gura unui păcătos din tabăra pesedeilor a mărturisit că portocalii „au avut un sistem mai bun ca al lor”. E o dilemă pe care, probabil, şi-o vor explica în următorii cinci ani. Dacă nu, vor mai lua un hap pentru încă cinci ani, convinşi că aşa trebuie să fie democraţia asta, de care au avut parte după ’89 încoace şi nu au ştiut ce să facă cu ea.

Abia târziu de tot, cei doi parteneri de competiţie şi-au amintit de Moş Nicolae care, de data asta, nu putea să-i facă pe amândoi fericiţi, drept care, ca să nu se supere niciunul, le-a lăsat galoşii goi, puţin derutat, neştiind care din ei va fi preşedinte.
Şi încă un lucru esenţial, scăpat din vedere de cei mai mulţi, încercaţi să vă imaginaţi cam ce au putut să viseze cei doi preşedinţi peste noapte, înainte de alegeri, trezindu-se brusc din somn, gâtuiţi de emoţie, încercând să realizeze, buimaci, frecându-se la ochi, dacă visul era realitate sau doar un coşmar. Traian Băsescu îl visase pe Geoană instalat la Cotroceni, bătând pumnii ca să-i facă în ciudă, în timp ce Geoană îl visase pe Băsescu învingător, ba îi mai da şi cu tifla din dosul porţilor de la Cotroceni, vrând să i le închidă în nas...
A fost cel mai urât vis din viaţa lui Geoană, să fie ales preşedinte, sărbătorind acest eveniment cu mare fast, iar după ce s-a culcat ca preşedinte, răpus de oboseală, să se trezească dimineaţa detronat.
Nici acum românii nu-şi explică cum de a fost posibil ca Geoană să fie preşedinte doar o noapte, iar Băsescu încă cinci ani...
Ion Şoldea

   22:57

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5