SC „România” SRL la un pas de... faliment

„Nu avem ţară de vânzare...” Acest slogan a rămas de domeniul trecutului, de pe vremea regimului de tristă amintire, când noţiunea de patriotism era mai clară, mai bine înţeleasă, mai fierbinte şi plină de patriotism. Acum a devenit un paravan de acoperire pentru toţi hoţii şi mafioţii. Au venit afacerişti de toate naţiile şi culorile, cumpărând pe nimica toată câte o halcă din trupul acestei ţărişoare sfârtecată de colţii lor de la un capăt la celălalt. Banul contează. Se vinde orice. Chiar şi „vânzătorii” se vând pe te miri ce. Sunt vânzători de rasă, cu conturi şi vile prin străinătăţuri. Copiii lor se şcolesc prin renumitele colegii din străinătate, pe valută forte, că la noi învăţământul e la pământ, pentru proşti, cu aşa miniştri pe post de gropari. Se unifică şcolile, se reduc posturile dascălilor, se alege praful. Cui îi pasă de copiii noştri care sunt nevoiţi să mărşăluiască zeci de kilometri, zi de zi, pe zloată, pe frig, prin noroaie sau troiene, expuşi îmbolnăvirii sau chiar să fie sfâşiaţi de lupii hămesiţi, hărţuiţi de foame şi oboseală, cucăind în bănci, cu ciorapii uzi, până şi cornul cu laptele nu li se mai acordă, dându-se vina pe criză. Cei mai mulţi copii pentru asta mergeau la şcoală, să mănânce un corn cu lapte, că de învăţat nici profesorii nu mai au chef, obsedaţi şi făcându-şi griji că li se vor reduce posturile sau li se va mai tăia din salarii.
Ţara noastră e plină de negustori puşi pe căpătuială, dornici să facă bani din orice. Chiar şi cei străini de ţară, au prins coajă la noi. Au venit cu pantalonii în fund, de gălbejiţi ce erau. Şi acum s-au înciocălat, le priesc afacerile în România. Norocul nostru că nu pot să-şi ducă acasă acareturile obţinute pe nimica toată, că altfel s-ar întâlni într-un punct anume graniţele ruşilor, bulgarilor, ungurilor, sârbilor, România dispărând de pe hartă. Ce coşmar cumplit...
Aceşti bogătani, cu ceafa groasă, îi tratează pe români de parcă ei, străinii, s-ar afla în ţara lor. Românii sunt buni numai de muncă, să slugărească pe la aceştia, pe salarii de mizerie, fără niciun Dumnezeu.
Şi au mai făcut şi „aleşii noştri” împrumuturi la FMI şi pe la alte bănci europene, de nici dracu’ nu ne mai scapă de ele. Asta a ajuns ţărişoara noastră, un mare SRL. O firmă în prag de faliment, dusă de râpă de nişte neisprăviţi. Au înregistrat datorii de sute de miliarde de euro. Până va veni ziua scadenţei, când acestui SRL i se va cere intrarea în insolvenţă, fiind numit în acelaşi timp un lichidator judiciar, tot străin, bineînţeles. Ce vom face în atare situaţie? Vom avea aceeaşi soartă cu cea a micilor întreprinzători, care au fost aduşi în sapă de lemn, sufocaţi de biruri peste biruri, ajunşi în stradă cu gustul amar al falimentului. Pentru că pe casă, pe prăvălie, pe maşină şi alte bunuri s-a pus sechestru pentru recuperarea prejudiciului. Nouă ce o să ne ia pentru nesăbuinţa lui Lăcustă Vodă şi a lui Popeye Marinarul? Totul. Ne pot cere să părăsim până şi ţara, plecând încotro om vedea cu ochii. Unde să plecăm? În Congo sau în Siberia? La Polul Nord sau în Pustiul Sahara? Nici una, nici alta. Poate vor accepta să ne închirieze propriile noastre case şi pământuri, propria noastră ţară, la preţuri exorbitante, făcându-ne şi mai datori decât eram înainte. Sclavi în propria noastră ţară, care, de data asta, ni se va părea mai vitregă ca oricând.
Pentru o clipă, din instinct, tresărind înspăimântat, deschid ochii cât cepele. Doamne, ce vis urât am avut! Şi totuşi e adevărat. Nu am visat. Aş fi vrut să fie vis şi nimic să nu fie adevărat. Realitatea zguduitoare porneşte chiar de sub fereastra mea. Deschid geamul la perete şi strig cât mă ţin bojocii: „România, trezeşte-teeeeee!...”

Ion Şoldea

   06:58

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5