Ruşinea naţiei...

Criza care ne-a bântuit ţara de la un capăt la altul după bunul plac, dovedind neputinţa actualei guvernări, a constituit în cele din urmă, pentru ei, un pretext pentru a declanşa... „codul sărăciei”, o adevărată molimă nimicitoare, în faţa căreia nici legile nu mai sunt valabile, nici Constituţia, nici altceva, privind drepturile acestui popor dobândite cu atâtea sacrificii ani şi ani de-a rândul. Mult aşteptata lovitură de bumerang, pornită de la cele două palate, împotriva propriului popor, aşa cum ne-am fi aşteptat, întârzie să se întoarcă spre cei ce ne-au condamnat la sărăcie şi foamete, fără să li se fi clintit vreun muşchi pe faţă, cu privirile aspre şi tăioase, asemeni unor călăi cu sufletele împietrite, încremeniţi pe podiumul eşafodului, condamnându-şi proprii părinţi, în aşteptarea semnului final al judecătorului suprem de la Cotroceni. Hohotele de râs isteric ale acestuia, izbindu-se de arcadele de piatră ale Cetăţii, cu reverberaţii metalice, îi înfioară pe cei ieşiţi în stradă, abia acum zărindu-i adevăratul chip, plin de satisfacţie, mulţumit că noua politică adoptată mişeleşte, pe la spate, în stilul lui Toma necredinciosul, de manipulare a maselor, „dezbină şi stăpâneşte”, i-a reuşit din plin.

Telecomanda se află în mâna celui ce se visează stăpânul acestei ţări, al doilea dintre domnitorii ei care s-a gândit să pună de o dictatură, perfecţionând-o pe a celui dintâi. E de-ajuns să apese pe butoane, încât marionetele actualei guvernări să-i dea ascultare orbeşte, deveniţi peste noapte adevăraţi „soldaţi universali”, robotizaţi la înalta curte cu un singur scop: genocidul, exterminarea propriului popor. L-a momit cu excursii gratuite, cu mese (pomeni) electorale, cu plase cu tot felul de pliante şi promisiuni strălucitoare, cu găleţi goale (care aduc ghinion), cu geci, cu şepci din carton, cu brichete şi pixuri şi alte nimicuri, cerşindu-le votul, care acum îi ies pe nas.

Dacă s-au dus depozitele bugetului din vistieria statului, cum la fel s-au dus şi împrumuturile de la FMI, fără să se ştie pe ce anume, aşa s-au dus şi depozitele încrederii poporului în cei de la guvernare, pentru că nimeni nu mai are încredere în ei nici cât negru sub unghie. Chiar şi soldaţii lor în uniforme portocalii, îngroziţi de această molimă a paranoiei, sunt pe cale să dezerteze, aflându-şi salvarea pe la alte formaţiuni politice. Ei recunosc că portocalii nu numai că vor avea soarta PNŢ-CD-ului, dar vor dispare definitiv de pe eşichierul politic...
Ei au practicat cea mai cumplită haiducie, nemaiîntâlnită pe această planetă: să-i jefuiască pe cei săraci, protejându-i în schimb pe cei bogaţi, cei corupţi, pentru care banul este singura lege valabilă. Se doreşte moartea pensionarilor, disponibilizarea bugetarilor, care nu le îmbrăţişează doctrina. Au ajuns chiar să vândă ţara...

Efectul acestei sinistre lovituri de bumerang se va vedea totuşi, cât de curând, când şleahta portocalie se va destrăma ca o zdreanţă călcată în picioare de cei „oropsiţi ai vieţii”, care nu vor mai suporta pe grumaz talpa asupritorilor. Căci ei au uitat înţeleptele cuvinte ale înaintaşilor: „Nu, nu e drept, şi nu trebuie să fie fericiţi acei care strică fericirea altora...” (Al. Vlahuţă); „Nu vă jucaţi cu viaţa şi viitorul unei naţiuni” (I.H. Rădulescu); „Un conducător trebuie să ţină minte trei lucruri: mai întâi că el conduce oameni, al doilea că îi conduce după legi, şi al treilea că nu conduce totdeauna” (Agathon); „Dacă ţara se află într-o stare nenorocită, datoria regelui este de a pune capăt suferinţei, iar dacă este fericită, să-i apere fericirea” (Isocrate); „Căpitanul destoinic se vede în timpul furtunii” (proverb); „Este tot atât de riscant să dai unui nebun un cuţit şi puterea unui om rău” (Iamblichos); „Guvernarea este arta de a fi cinstit” (Thomas Jefferson); „Eu susţin că mizeria unită cu nedreptatea şi cu birurile aprind revoltele într-un popor” (B. Şt. Delavrancea); „Un popor care a fost despuiat prin silnicie şi vicleşug de toate drepturile lui nu mai poate să fie înşelat” (I. Slavici); „Cine e mai aspru decât legile e un tiran” (Vauvenargues) şi multe altele.

Ei au făcut exact pe dos, adică „guvernarea actuală este arta de a fi necinstit” sau „ei au adus ţara în această stare nenorocită, interesul lor fiind de a ne jupui de vii...”. Ei vor fi ruşinea naţiei...

Ne simţim străini în propria ţară. Muritori de foame. Căci singurele alternative oferite de ei sunt sărăcia, foamea şi moartea...
Deschide fereastra, române, tovarăş de suferinţă! Auzi acel murmur în depărtare (?), ce creşte în intensitate, ca o avalanşă, ca un tăvălug necruţător, izbucnit din milioane de piepturi... „zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă!...”

Ion Şoldea

   22:27

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 5 voturi.

1 2 3 4 5