„România nu se vindecă nici cu măriri de taxe, nici prin disponibilizări de salariaţi”

România este grav bolnavă. Nu de febră şi nici de lepră. De incompetenţă şi iresponsabilitate. Adeptă a sintagmei „trăieşte clipa”, România nu numai că nu a strâns ,,bani albi pentru zile negre”, dar nici nu s-a gândit la viitorul ei. Nu există strategii de dezvoltare clare pe termen mediu şi lung, exemplul cel mai elocvent fiind  chiar bugetul care se construieşte numai pe un singur an. Nu există nici strategii de securitate naţională, care să cuprindă obligatoriu sectoare ca apărarea naţională, energia şi agricultura. Totul e la voia întâmplării. Şi aşa s-a îmbolnăvit ţărişoara noastră. A venit însă doctorul FMI s-o trateze. Şi i-a alocat un tratament de 12,95 milioane de euro, rambursabil însă. Febra a trecut, dar a venit vremea frisoanelor. Nu pentru cei ce au cochetat cu FMI, ci pentru muritorii  înainte de rând, adică plătitorii de taxe şi impozite. Acum, la acordarea celei de-a treia tranşe, reprezentanţii FMI pun României un nou diagnostic. Insuficienţa financiară se tratează prin măriri de taxe şi impozite, precum mărirea cotei TVA sau a impozitelor pe venituri. La auzul veştii orice „pălmaş” desigur că înjură Guvernul.

Dar, hai să vedem mai întâi crunta realitate a României de azi. La 100 de lei venituri ea cheltuie 122 de lei. Are România mâna „spartă”? Nu, România nu are gospodari şi nici moralitate. Să explicăm. În primul rând trebuie căutate soluţii pentru reducerea cheltuielilor. Da, aparatul bugetar e supraîncărcat  numeric, iar salariile şi mai ales multiplele sporuri sunt în cele mai multe cazuri, vorba premierului, „nesimţite”. Dar,  poţi să faci ordine în acest sector? Aş îndrăzni să spun că nu. Din două motive. Primul, pe cine să dai afară, când criteriul competenţei a fost înlocuit cu arborele genealogic. Al doilea ţine de faptul că nu ştim să facem legi, dar ştim să le interpretăm. Concret, dăm un bugetar afară, de cele mai multe ori pe criterii politice, acesta dă statul în judecată şi câştigă repunerea în funcţie. Între timp e angajat în locul lui un pui din pepiniera arborelui. Şi cum ultimul nu poate fi dat afară, statul plăteşte doi oameni pe aceeaşi funcţie. Alt exemplu. Agenţii şi unităţi economice la care statul e acţionar  sunt într-o continuă reorganizare care în loc să conducă la economii, generează cheltuieli mai mari. Noi funcţii de conducere şi de administraţie, şefi care se plimbă de-a valma prin teritoriu, cheltuieli administrative mai mari. Veniturile trebuie privite mai întâi din unghiul „economiei negre”. Când se va pune ordine în domenii de activitate precum tutunul, alcoolul şi mai ales pâinea? ...Niciodată, atâta timp cât ele fiinţează în simbioză cu legea partidelor. O maşină care transportă pâine nu este oprită în trafic, pe când amărâta de Dacie e trasă imediat pe dreapta. Muncitorii sunt plătiţi la salariul minim pe economie, deşi în multe cazuri ei primesc mai mult. Mai nou, patronii încheie contracte de muncă pe patru ore, deşi salariaţii prestează şi 12 ore  pe zi. Acestea sunt numai câteva aspecte „neobservate” de cei ce iau decizii în România. Şi, fireşte, nici de  FMI. Ni se impune creşterea TVA la 25%, precum în Ungaria.

Dar realitatea din ţara vecină e cu totul diferită de balcanismul românesc. Aici e ordine şi disciplină europeană. Şi mai ales  bun simţ faţă de contribuabil. Da, ungurii au mărit cota de TVA. Aceasta e şi  o  cale de a cheltui cu responsabilitate, înainte de toate, dar în acelaşi timp au luat şi alte măsuri printre care reducerea drastică a cheltuielilor, pe baze legale fără echivoc, şi, mai important, au redus impozitul pe venituri şi cel salarial. Astfel, Ungaria a echilibrat bugetul de stat, ajungând nu numai să evite colapsul economic, ci şi să renunţe la „sprijinul” FMI., devenind ţara cu economia cea mai sănătoasă din Europa centrală şi de est.
Indiferent dacă există sau nu o propunere de mărire a taxei TVA sau a altora, un singur lucru e clar: România nu se vindecă nici cu măriri de taxe şi nici prin disponibilizări de salariaţi. Din contră, muncitorul român e cel care poate reda încrederea în potenţialul românesc. Cei care conduc vremelnic destinele ţării trebuie să-i îndrepte faţa spre el. Să-i ofere locuri de muncă în ţară, să-şi plătească bine şi mai ales corect. Altfel spus, mediul de afaceri trebuie privit dintr-o altă perspectivă. Vremelnicia politicienilor trebuie să se bazeze pe interesul oamenilor de business.

Ei trebuie să lucreze pentru naţiune şi nu pentru partide. Economicul trebuie să conducă politicul, nu să-l hrănească. Numai atunci românul va fi un bun contribuabil, nu va mai vota pe mici şi bere pentru binele altora, ci va vota pentru întreaga naţiune. A propos de mici şi bere. La sfârşitul săptămânii viitoare municipiile Târgu Jiu şi Motru vor fi în sărbătoare.  Nu întreb dacă e bine sau rău. Întreb în schimb, cu câţi bani contribuie mediul de afaceri privat la acest eveniment şi care e suma alocată de bugetele administraţiilor locale?

Gheorghe Băleanu

   05:15

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 4 voturi.

1 2 3 4 5