Învăţământul, încotro?

Dacă ar fi să facem o comparaţie între şcoala de ieri şi cea de azi, diferenţa ar fi ca de la cer la pământ, chiar dacă cei de ieri, adevăraţi deschizători de „drumuri”, nu au avut condiţiile de azi şi... nici sindicat. Nu mai vorbim de salarii, de manuale, de copiii săraci, de condiţiile vitrege pentru elevi, dar şi de lipsurile cu care se confruntau dascălii. Însă nimic nu-i oprea să-şi facă datoria şi mai ales să se mândrească cu copiii luminaţi de carte şi educaţi de ei, plecaţi în lume.
În ziua de azi te cruceşti de câte îţi este dat să vezi şi să auzi. Dascălii ies în stradă, chiar dacă nu au unele merite, pentru a-şi justifica pretenţiile la salarii mai mari şi la tot felul de bonuri sau alte drepturi. Auzim de dascăli care lipsesc de la ore sau vin duhnind a băutură, ajungând până la a-i agresa pe elevi, impunându-şi statutul de brute. Asta în timp ce la IŞJ Gorj se dau adevărate bătălii pentru ciolan, ca să reziste în funcţii, să nu le ia alţii locul, care nici aceia nu stau cu mâinile în sân, făcând potecă pe la diferite partide, gudurându-se pe la uşile la care trebuie sau lipind afişe noaptea, sub clar de lună, bântuind străzile ca nişte maidanezi flămânzi. Ca şi directorii de şcoli care nu-şi mai pun nădejdea în cunoştinţele lor (în pregătirea profesională) şi în Inspectorat, ci în partid, care promovează, din păcate, incompetenţa.
Nimeni nu se mai gândeşte la copiii noştri, iar preocupările unora din învăţământ şi mai ales carenţele sau chiar scandalurile cu iz de telenovelă, au fost prezentate pe îndelete de mass-media locală şi nu numai.
Aşa am văzut cum preşcolarii din satul Bobu, comuna Scoarţa, sunt îndrumaţi în tainele scrisului de o învăţătoare angajată ca muncitor necalificat, aşa cum figurează în scriptele primăriei, care dă totuşi dovadă de apropiere şi dragoste faţă de copii. Apoi a urmat telenovela de la Bărbăteşti, în rolul principal jucând chiar directorul Gheorghe Ghimpău, omul care se temea ca fetele să nu răcească, îngrijindu-se, după ce le momea cu dulciuri şi alte atenţii, să le scuture de zăpadă, dar cu gesturi pătimaşe, părinteşti...
La sfârşitul lunii octombrie, noua conducere a IŞJ Gorj a început să facă „curăţenie” în unităţile de învăţământ, dar ce este curios, nu s-a făcut după competenţă, ci după culoarea formaţiunii politice îndrăgite, fiind demişi, ca pe bandă, Cristinel Faiter, de la Roşia de Amaradia, Laura Pasăre din Motru, Maria Câmpeanu, de la Aninoasa, şi Gheorghe Ghimpău, de la Bărbăteşti.
Ceea ce a surprins însă, a fost faptul că aproape 20 de dascăli, care au obţinut note sub 5 la examenul de titularizare din acest an, au fost încadraţi în sistemul de învăţământ gorjean, în timp ce zeci de cadre didactice, cu note peste 7, sunt în şomaj. Criteriul performanţei nu a mai fost luat în considerare, dascălii fiind angajaţi în urma unor telefoane date directorilor de şcoli, după cum consideră actuala conducere (neputincioasă!) a IŞJ Gorj.
Dar surpriza abia acum va veni, când dascălii angajaţi cu „pile” vor rămâne fără obiectul muncii, începând din trimestrul II al acestui an şcolar. Pe când, aşa cum s-a constatat recent, aproape 300 de profesori îşi desfăşoară activitatea fără a avea decizii emise de Inspectorat.
Dar nu aceasta este grija inspectorilor şcolari şi a directorilor de la şcoli, ci teama că îşi vor pierde jilţurile dacă la alegerile din 6 decembrie nu le vor ieşi „idolii”. Iar acum se află în plină campanie electorală.
Un lucru surprinzător e şi acela că România este codaşa Uniunii Europene şi la acest capitol. Conform celui mai nou raport al UE, 53,5% dintre tinerii care au absolvit ciclul gimnazial au probleme la citire, ţara noastră înregistrând cele mai slabe performanţe, după Bulgaria şi alte state mai puţin dezvoltate.
În schimb, stăm foarte bine la capitolul „telenovele, inspirate chiar din viaţa elevilor şi a profesorilor. Ultima telenovelă, care s-a bucurat de cea mai mare audienţă pe plan local dar şi naţional, a fost povestea de dragoste înfiripată între un elev şi Ramona, profa lui de română. A fost o poveste de dragoste neobişnuită, cu final tragic, Alex, respins de iubită în cele din urmă, punându-şi capăt zilelor.
Timp de o săptămână, ziarele au vânat acest subiect, despicând firul în patru, fără milă, scormonind suferinţele celor îndureraţi. Pe Ramona au pus-o la stâlpul infamiei, mai având doar să o ardă pe rug în Piaţa Victoriei, una dintre cele mai aspre pedepse ale Inchiziţiei.
Ce surprinde este că părinţii nu ştiau nimic, când copilul convieţuia cu ei sub acelaşi acoperiş, cum la fel colegii, prietenii şi profesorii, care au cuvinte de laudă la adresa lor, dar nu ştiau nimic despre relaţia lor,  atâta timp cât ei se plimbau şi se sărutau în văzul lumii, nepăsându-le de ochii şi gura ei. Chiar aşa de oarbă şi surdă să fi fost (lumea)?  Şi asta sub ochii noştri, care nu vedem şi nu auzim nimic, fără a mişca un deget, iar după ce se întâmplă vreo nenorocire să pozăm în cei mai înverşunaţi cunoscători şi justiţiari, arătând cu degetul şi călcând în picioare nişte sentimente abia înflorite, de care cei mai mulţi poate nici nu sunt în stare...
Hai să fim serioşi!

Ion Şoldea

   23:20

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5