Începe campania electorală!

Cum azi începe campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, găsesc utilă o trecere în revistă a celor 13 chemări la vot ce au avut loc până acum în perioada postdecembristă. Două aspecte semnificative se remarcă. Primul este perioada cuprinsă  între ianuarie 1990 şi mai 2007, când am fost chemaţi de opt ori la urme fie pentru alegeri generale (1990, 1992, 1996, 2004),  fie pentru alegeri locale (iunie 2008) sau legislative şi prezidenţiale (noiembrie 2004). Două referendumuri ne-au mai scos din casă, în 1991, pentru adoptarea Constituţiei, şi în 2003, pentru modificarea acesteia. Se remarcă o regularitate a votărilor până în 2004, când s-a trecut  defazarea alegerilor locale de cele legislative şi mai  apoi de cele prezidenţiale. Caracteristica perioadei este  prezenţa la vot care a fost de peste 50% de fiecare dată, la primele alegeri libere din mai 1990, prezenţa fiind cea mai mare, de 86,19%.
Cu referendumul din mai 2007, pentru demiterea  preşedintelui Băsescu, începe al doilea aspect al votărilor, când poporul a fost chemat la vot din şase în şase luni, sub diferite  pretexte. Alegerile s-au defazat total, în mai 2008, alegeri locale, în noiembrie acelaşi an, alegeri legislative, iar acum în noiembrie 2009, alegeri prezidenţiale. Intrarea în Uniunea Europeană ne-a adus şi două scrutinuri pentru Parlamentul European, în noiembrie 2007, odată cu referendumul pentru votul uninominal şi în iunie 2009.  La toate aceste votări, poporul n-a mai reacţionat ca până în 2004,  prezenţa la vot fiind sub 50%, cea mai mică înregistrându-se în acest an la alegerile europarlamentare, respectiv 27,67%.
Prezenţa bianuală la vot a constituit începutul dezastrului politic pentru România.  În loc să se strângă legătura dintre politician şi cetăţean,  s-a ajuns la ruperea comunicării reale dintre aceştia. Politicienii au ţinut-o numai în promisiuni peste promisiuni, iar problemele cetăţeanului nu şi-au găsit rezolvarea, ele amânându-se mereu până le-a înghiţit actuala criză, nu numai politică, ci şi economică. Mai mult, cetăţeanul a fost ţinut într-o adevărată hărţuire politică, mereu sub control, terminând  prin refuzul de a participa la vot, iar dacă a fost nevoit s-o facă aceasta s-a datorat mai mult constrângerilor şi şantajului, nicidecum propriilor convingeri. Candidaţii şi partidele pe care aceştia le reprezintă au fost perfect conştienţi de această situaţie, înţelegând să recupereze deficitul creat printr-o publicitate electorală cât mai scumpă.  Parlamentarul, primarul, persoanele alese,  dar şi cele numite politic pe funcţii, au făcut mereu politică de partid îndepărtându-se de problemele reale ale cetăţeanului. Acesta a  fost dezinteresat de oferta electorală, indiferent de motivul chemării la urne. Până şi miza elegerilor europarlamentare a fost subsumată intereselor politice interne. Mai mult, rezultatul alegerilor pentru parlamentul european a devenit o verificare a potenţialului electoral înaintea unor confruntări cu miză internă superioară.
De fapt, fiecare partid lucreză mult mai bine decât celebra ,,2 ş-un sfert”, înstituţie care a stat la baza declanşării actualei crize guvernamentale. Partidele ştiu ce persoane se prezintă de regulă la vot, pe cine votează de obicei, câţi membri are fiecare familie, care le sunt necazurile, sensibilităţile sau aspiraţiile, ca să nu mai vorbim de adresă sau ce număr de telefon au. Aceste informaţii, şi nu numai, le fac să procedeze în consecinţă. Partidele au propriul lor electorat şi fac totul pentru ca acesta să ajungă  la vot. Acţiunea ,,autobuzul” nu e singulară. Cum oferta electorală bazată pe o doctrină şi program politic proprii nu mai există, au apărut discursuri demagogice, conflictuale, arogante, atacuri reciproce, circ politic într-un cuvânt. Atunci alegătorul practică votul emoţional, mita electorală devenind o constantă a politicii româneşti. Aceasta, prin mijloace directe sau ascunse, este prezentă la tot pasul , în tot ceea ce se întreprinde. Lipsa sancţiunilor, dosarele zăcând sub praful neputinţei, a condus la noi forme de alterare a alegerilor. Mare vâlvă se face pe acest subiect înainte şi în timpul campaniei electorale, dar după aceea totul devine ,, râs în barbă”. Chiar şi societatea civilă de la care se aşteaptă ,,înc-o revoluţie”, riscă să devină complice la acest fenomen. La secţiile de votare ajung de fapt pseudo-observatori, aleşi  şi plătiţi de partide, care nici măcar nu sunt membrii vreunei ONG. Aşa că votarea emoţională, funcţie de ce ai primit în schimbul votului, e esenţială. De la un post de directoraş şi până la o pungă, sau de la o promovare ierarhică ce răstoarnă toate criteriile manageriale, până la o găleată, totul e motivaţie condiţionată. Găleţile şi pungile sunt pentru cei nevoiaşi, dar mereu manipulaţi şi ademeniţi. Ei nu au nici-un crez politic, dar ştiu că la fiecare campanie primesc câte ceva. Tot românul ştie că a oferi o pungă  fără nimic în ea sau o găleată goală  înseamnă ghinion. Atunci politicienii pun ceva întrînsele, acolo, o mică atenţie care să sensibilizeze alegătorul.  Iată cum mita oficială, care prevede că a oferi o găletă sau o pungă este permis de lege, favorizează prin acel ,,ceva” mita neoficială.
Nici campania care începe mâine nu va fi lipsită de asemenea  practici, indiferent de candidat şi de cine-l susţine. Se vor prezenta la vot mai mult persoanele sensibilizate politic sau ...mioritic, şi mai puţin cele ce o fac din conştiinţă cetăţenească. A propos de mioritic, Călinoiu deja îl acuză pe Manţog că a pregătit cojoace electorale pentru satele de sub munte. Şeful campaniei gorjene al lui Basescu îi răspunde, în schimb,  că partidul său ţine la mioare şi nu le va sacrifica pentru cojoace, dar PD.L(eii) săi vor distribui ,,lucruri permise de lege”. Nu vreau să fiu ...răuţ, dar văd că domnului Manţog îi lipseşte un consilier de marketing politic. Dacă  legea permite ca să se strângă ,,fonduri de la membrii de partid şi de la simpatizanţi”, atunci să ia cucuruz şi ovăz de la ...simpatizanţii din Turceni, Ţînţăreni şi Ioneşti şi să le distribuie sub munte, iar de la Tismana, Novaci şi Leleşti să ia cojoace şi să le dea în sudul judeţului, la câmpie. Sau poate ia pontul Călinoiu care astfel, n-ar mai scoate bani din propriul buzunar pentru propagandă electorală. Aşadar, actuala campanie electorală le va depăşi pe toate cele de până acum. Răuţ, politicianul actualmente liber(al) la gură mai mereu, spune că a făcut ,,antrenament serios” pentru aceasta, ,,imediat după alegerile europarlamentare”, pentru a fi ,,în vârf de formă” pentru ,,campania murdară” ce va veni. Şi toate acestea se petrec când ţara se află în mocirlă. Ferească Dumnezeu ca mocirla să se transforme în mlaştină după alegeri, că atunci nu vom mai avea nici oi, nici lei, ci hipopotami.

Gheorghe Băleanu

   08:11

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5