„Hai la baba, că-i degeaba!...”

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice, privind legalizarea „sexului comercial” şi dezincriminarea consumului de droguri, a pus din nou paie pe foc, formând două tabere, delimitate prin poziţia lor contradictorie, dar şi o a treia, a celor indiferenţi, pe care nu-i mai interesează asemenea fenomene sociale nici cât negru sub unghie, şi nici cât la sută ar fi de morale sau imorale.
Aşa cum se menţionează în raport, legalizarea „sexului comercial” ar da posibilitatea, prin monitorizarea şi controlul prostituatelor, să se prevină bolile cu transmitere sexuală. Chiar condiţiile ce se vor crea sunt tentante pentru acestea, ba chiar înclinăm să credem că numărul lor va creşte, odată ce comisia prezidenţială le garantează „înfiinţarea de servicii şi centre de specialitate prin intermediul cărora femeile care practică sexul comercial să poată beneficia, pe lângă serviciile de asistenţă (medicală, socială, psihologică), şi de prezervative gratis”. Dar tare se tem că, punându-şi foficul la bătaie, să nu rămână cu promisiunile, iar cotele creşterii acestui comerţ vor atinge proporţii alarmante, depăşind chiar rata şomajului.
Această veste nu prea le încălzeşte însă cu nimic pe bietele precupeţe, care recunosc că nu legalizarea ar fi soluţia cea mai ideală, ci să nu se mai aplice amenzi. Căci şi aşa nu au de unde să le plătească, oricât ar mări ele tariful şi numărul clienţilor, lucrând chiar şi în schimburi prelungite. Ele chiar vin cu nişte amendamente la acest proiect de lege, scoţând în evidenţă că iniţiatorii lui au omis să le consulte şi pe ele. Ele doresc să aibă carnet de sănătate şi să beneficieze de analize în fiecare lună, pentru care, bineînţeles, sunt dispuse să plătească impozit, dar nu aşa mare încât să le lase fără nicio leţcaie în buzunar. Nu s-ar supăra dacă ar avea şi un sindicat, în locul peştilor, care să le reprezinte, apărându-le interesele. Dacă vor plăti impozit, corect ar fi să le facă şi cărţi de muncă, cumulând vechime, stabilindu-se o vârstă de pensionare până la 50 de ani, căci peste 50 de ani nu le vor mai ţine curelele şi nu vor mai da acelaşi randament ca în tinereţe, şi să se ţină cont că ele practică această meserie de la vârsta de 14-15 ani, de când erau minore. La această vechime, ar fi binevenite şi nişte sporuri, sporuri de noapte, de fidelitate, de pericol, expunându-se unor boli foarte rele. De asemenea, ar trebui să fie încadrate la grupa I de muncă, unde vor mai câştiga un spor de 50% la calcularea pensiei şi a vechimii.
Ele nu-i înţeleg nici pe preoţi de ce se opun, când mulţii dintre ei s-au abonat la serviciile lor, plătindu-le chiar din banii enoriaşilor. Mai vin şi deputaţi sau senatori, uitându-şi chiloţii prin magherniţele lor, iar în Parlament dorm epuizaţi sau fac pe sfinţii. Ele chiar au o vorbă: „Cât timp va fi strada, cu asfaltul ciuruit sau nu de gropi, nu va dispare nici această meserie!”
Cei care le invidiază cel mai mult pe prostituate sunt şomerii, al căror număr se îndreaptă vertiginos spre un milion şi fac foamea, căutând disperaţi de lucru. Pe unii îi bate gândul, dacă ar avea bani, să-şi schimbe sexul. Toţi cred că asta a fost ideea lui Boc, cel care a îngheţat pensiile, nu a mai mărit salariile celor săraci, a făcut restructurări peste restructurări, ca să mai strângă niscai bani pentru bugetul şi aşa destul de sfrijit şi gălbejit. El crede că dacă va legaliza prostituţia, punând impozite şi pe fofoloance, va reuşi să scoată ţara din criză...
Ca să nu se înţeleagă greşit, raportul comisiei prezidenţiale nu se referă la legalizarea drogurilor, ci doar la dezincriminarea consumului, măsură care le-ar da o şansă celor dependenţi de a reveni în rândul lumii, din dorinţa de a nu mai trăi asemenea experienţe triste. Însă specialiştii în domeniul adicţiilor atrag atenţia că pentru reuşita unei astfel de iniţiative este necesară realizarea unor centre de tratament adecvate. Cei din comisia prezidenţială nici nu s-au gândit bine la acest lucru, cum nu se gândesc la ora actuală nici la spitalele din România care sunt la pământ, adevărate ruine, fără bani, fără medicamente, cu aparatură antică şi de demult, şi cu nişte medici dornici de salarii tot mai mari, tupeişti, ciubucari, incompetenţi, bătându-şi joc de actul medical, încălcându-şi jurământul cu bună ştiinţă, cu mici excepţii, adică pădure mică cu multe uscături...
Posesia de droguri în vederea consumului propriu trebuie dezincriminată, sunt de părere cei mai mulţi psihiatri, căci această practică a fost adoptată de mai toate ţările europene. În concepţia lor, dependenţa de droguri este considerată ca fiind o boală care trebuie tratată ca şi celelalte boli de rând.
Ceea ce este revoltător e faptul că în România aceşti oameni bolnavi, inconştienţi, care au alunecat pe această pantă a decăderii umane, ajunşi chiar la disperare, în plină suferinţă, speriaţi de moarte, şi la propriu şi la figurat, implorând milă sau chiar cerşind o doză care să le mai curme chinul dependenţei, sunt trataţi ca nişte recidivişti periculoşi, fiind aruncaţi după gratii. Un fapt condamnabil, ei fiind mai greu de recuperat în asemenea condiţii şi tratamente inumane, din vina unor legi vechi, depăşite de mersul societăţii, care contravin drepturilor omului dar şi normelor europene.
 Acesta este sistemul social din România. A cărui „listă neagră” ne dă bătaie de cap cu fenomenele ei sociale şi bântuie, ca o stafie, societatea românească.
Să fi uitat Preşedinţia de sărăcia care bântuie ţara? De pensionari, de şomeri, de protecţia copiilor, de educaţie, de sănătate şi toate celelalte... Sau încearcă şi pe această cale, dorindu-şi un popor de curvari (dar i-a uitat pe homosexuali, care vor dori şi ei legalizarea căsătoriei), să câştige capital electoral...
* N.A. Autorul le roagă şi pe această cale pe stimabilele prostituate din municipiul Târgu-Jiu, consultate în privinţa faimosului raport atât de contestat, să se orienteze către altă persoană de încredere care să le reprezinte şi să înfiinţeze sindicatul amintit mai sus. Nu de alta, dar autorul este în vârstă şi... nu mai poate să se înhame într-o asemenea funcţie cu răspundere şi bătaie de cap. Fără supărare. Oricând le stau la dispoziţie, pentru a fi consultat sau a le exprima în scris punctele de vedere.  

Ion Şoldea

   14:47

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5