Gorjul în criză

România nu a intrat azi în criză. Şi nici de ieri sau de alaltăieri. A intrat imediat ce am tocat banii lui Ceauşescu şi am vândut fabricile la fier vechi. Nu, nu sunt un nostalgic al comunismului. Sunt chiar un om care acceptă rigorile economiei de piaţă. Din păcate, niciun parlament, guvern sau preşedinte de ţară nu au ţinut cont de acest lucru. Toţi şi-au construit cariera politică pe promisiuni ieftine, fără acoperire şi au tocat banii pe cadouri electorale numai şi numai pentru a ajunge la putere. Noi, plătitorii de taxe şi impozite, ne-am bucurat de orice os primit ori de câte ori politicienii aveau nevoie de voturi. Unde sunt specialiştii din statistica naţională, unde sunt cercetătorii din domeniul economic?! Sunt aici, ignoraţi sau chiar manipulaţi de clasa politică. Unde sunt adevăraţii oameni de afaceri ai României?! Aceia care fac afaceri cinstite, adică nu fac afaceri cu statul. Sunt izolaţi sau stau izolaţi, pentru că altfel ar trebui să-şi împartă veniturile cu politicul.

Criza în România nu a fost generată de lipsa banilor, ci din contră, de abundenţa acestora. Vă amintiţi de vremurile creditării „doar cu buletinul”? Aşa  am devenit o societate de consum, în special a bunurilor importate. Am neglijat total producţia internă, acolo unde leul investit aduce plusvaloare. Nu mai avem pieţe de desfacere, acceptând mult prea uşor rolul de groapă de gunoi a Europei. În loc să sprijinim mediul de afaceri adevărat, am preferat investiţii din bani publici. De ce? Simplu, aici se pot umfla costurile pentru ca politicul să-şi ia partea leului. Am ajuns să nu mai subvenţionăm agricultura, după ce timp de 20 de ani am făcut-o. Dar am făcut-o greşit, subvenţionând consumatorul final şi nu adevăratul producător. Pentru ultimul nici nu am creat condiţii de protejare şi dezvoltare şi nici nu l-am introdus în marile lanţuri comerciale pentru ca producţia lui să intre în circuitul economic.
Aşa am ajuns să ne împrumutăm la FMI, adică exact ce-şi doreau mai  marii lumii. Ştiam de blocajul ce ne aşteaptă încă înainte de demararea negocierilor, dar nu am luat nicio măsură.  Cică era an electoral!  România a fost condusă de ştampile de vot şi nu de strategii de dezvoltare şi securitate economică. Aflaţi cu „sula în coaste”, guvernanţii  aleg soluţia, poate potrivită pe moment, dar nu şi cea salvatoare.

Perfuziile nu o vor ajuta pe bolnava Românie. Şi nici electroşocurile prin mărirea taxelor şi a impozitelor. Ci numai crearea unui mediu de afaceri sănătos care să mărească locurile de muncă bine plătite şi să nască  plusvaloare, cu condiţia să-şi găsească consumatori finali pe piaţa internă, dar mai ales cea externă. Degeaba stau minerii Gorjului în şomaj tehnic, dacă guvernanţii nu caută soluţii pentru vânzarea energiei electrice. Mai mult, energia clasică, produsă din cărbune, va scădea în favoarea celei nucleare, eoliene sau  produsă din alte surse nepoluante. Degeaba îi ţine Condescu pe mineri „în lesă”. Viitorul Gorjului e negru, precum „aurul” care zace în stocuri ce-şi  schimbă mereu volumul, dar nu se epuizează niciodată. Stocurile de cărbune distrug Gorjul.

Tot ce mişcă din punct de vedere economic pe Jiu e legat de cărbune. Dacă energia electrică nu-şi găseşte consumatori, atunci tragem obloanele, acceptând câinii comunitari din ţară, pentru că aici sigur îşi vor găsi sfârşitul. Aşa după cum nu s-au gândit mai marii ţării să construiască o strategie de dezvoltare pentru România, nici aleşii noştri judeţeni n-au catadicsit s-o facă pentru Gorj. Preferă  „binele” prezentului, ignorând interesul copiilor noştri. Dacă nu ne vom mişca repede,  criza economică va fi dublată de cea politică şi, mult mai rău,  de criza socială. Ziua de 31 mai poate fi doar începutul. Treziţi-vă politicieni! Daţi dovadă de voinţă şi morală. Dezbrăcaţi haina trufiei şi a orgoliului şi amintiţi-vă că pe lângă voi trăieşte în România şi Ion şi Gheorghe şi Maria  şi Elena şi tot neamul lor.  Şi ei pot fi puternici. Feriţi-vă de ei!

Gheorghe Băleanu

   00:38

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5