În timp ce guvernul de la Bucureşti ţine criza strâns în braţe, de frică să nu-l omoare, conducerile politice de la Gorj joacă alba-neagra cu posturile de conducere şi cu organigramele unităţilor din judeţ. Azi e director PN-list, după o zi pun unul PSD-ist şi peste noapte te trezeşti cu altul PD-L-ist. Ar fi de tot râsul, dacă n-ar fi vorba de unităţi vitale pentru soarta acestui judeţ şi singurele care mai rămăseseră neatacate. Nu că ne-ar interesa pe cine pun pe post, pot să-l pună şi pe Papa, dar să meargă treburile aşa cum trebuie în judeţ. Un director pus într-o funcţie de conducere, la o întreprindere, nu are cale de mijloc...ori e bun, ori e prost. Numai de el depinde cum va ieşi din capcana „mâinii întinse” a celui care l-a recomandat acolo sus...

 Din păcate, politicienii zilei sunt mult prea implicaţi în împărţiri şi reâmparţiri de teritorii, fără să mai ţină seama că gorjenii sunt cu ochii deschişi pe toate mişcările lor, chiar dacă li se livrează, zilnic, spaima şi neliniştea, sub forma cuvântului criză. Unii chiar au ajuns să se joace de-a Dumnezeu în judeţ. În megalomania lor de-a aduna faimă şi avere, nu le mai pasă nici măcar atunci când sunt expuşi public.

În urmă cu cîteva zile, un cetăţean oarecare spunea că s-a săturat să se mai plângă de politicienii locali...”noi stăm şi ne plângem, iar ei ştiu să se organizeze, fac şi desfac în judeţul ăsta şi treburile continuă să meargă bine pentru ei”.

În Gorjul ultimilor 20 de ani s-au dat tunuri grele... nu numai în minerit şi energie, în toate sectoarele de stat. Se dau şi în continuare, sub umbrela aşa ziselor licitaţii publice sau încredinţări directe. S-au trucat de-a lungul anilor dosare grele, sau au disparut cu totul, până la prescriere, dar parcă până mai de curând judeţul astă avea viaţă...se muncea.... Cu zece ani în urmă, în jurul mineritului din Gorj lucrau 14 intreprinderi mari şi peste 570 de IMM-uri. Acum ...câte mai sunt?

Tot mai mulţi dintre noi simţim că Gorjul a devenit o enclavă sub dictatură, nu contează a cui, a celor care ar trebui să o deschidă spre ţară şi spre lume. Noi, gorjenii, încă mai putem face haz de necaz , dar numai cu un ochi, domnilor politicieni...celalalt plânge de ani buni şi nici că vă pasă...