Home · Editorial · Printre oameni ÅŸi... neoameni

Ultima oră

RSS Display

Printre oameni ÅŸi... neoameni

N-aş fi crezut niciodată să ajung vreodată atât de pesimist încât să pun tot răul înainte şi să acord o mai mare atenţie oamenilor neisprăviţi, odată cu faptele lor negative, care îmi provoacă o oarecare stare de stres. Şi totuşi, mă bucur de un singur lucru, chiar dacă nu e în ton cu această stare de plâns: mă bucur că nu fac parte din tagma lor.
M-am obişnuit să-mi petrec viaţa printre oameni simpli şi cinstiţi, însă cumplit de săraci. Am cunoscut astfel de oameni care se refugiază printre cărţi, în muzică, în sculptură, în singurătate sau chiar în fundul grădinii. Oameni simpli care ascultă simfonia greierilor la coasă, cum alţii îi ascultă pe George Enescu, Ciprian Porumbescu sau alţi mari compozitori români cu care ne mândrim. Am cunoscut poeţi săraci lipiţi, care şi-ar fi dat nu ştiu cât din viaţă pentru acele trăiri unice din viaţa lor, în mijlocul naturii sau purtaţi de fluviul uman în această miraculoasă albie a vieţii, ca să le pună într-un vers unic, reprezentativ şi răscolitor, care să ne înfioare fiinţa şi să ne facă să vedem ceea ce noi, muritorii de rând, poate nu am văzut în această viaţă atât de zbuciumată.

Îi compătimesc pe acei iscusiţi cronicari ai vremii ale căror opere zac prăfuite prin cine ştie ce sertare, în manuscris, din lipsă de finanţe, în loc ca ministerul lor să le vină în sprijin, ajutându-i să le publice, chiar dacă editorii vor fi cei ce se vor îmbogăţi de pe urma lor.
În ziua de azi, gânditorii înţelepţi, cei ce şi-au păstrat minţile nesclintite şi au capul limpede, chiar dacă nu ştiu să dea cu coasa sau să scrie versuri, dar văd realitatea cu capul pe umeri, nu sunt luaţi în calcul de cei ce îşi fac loc cu coatele şi cu limba, marginalizându-i şi lăsându-i să sufere în durerea lor. Poate că printre ei vor fi şi cei care ar putea să salveze umanitatea, stopând această alunecare pe toboganul pierzaniei şi al marii autodistrugeri.
Dacă m-ar întreba cineva vreodată, dacă ar fi după mine, pe cine aş pune preşedinte al acestei ţări atât de vitregită şi ajunsă pe mâna unor profitori, nu aş ezita nicio clipă şi aş propune pe un mare scriitor, prozator, care, bineânţeles, nu a fost informator şi nici altceva la viaţa lui, decât un biet şlefuitor al cuvintelor alese, semănate pe ogorul imaculat al hârtiei, ca şi gândurile lui. Nu-l numesc încă, pentru a nu se declanşa o campanie denigratoare la adresa lui, căci la noi aşa se obişnuieşte, să dărâmăm totul, chiar şi cele mai frumoase idei care nu vor apuca nici măcar să prindă viaţă.

O singură oră de stat de vorbă cu el face mai mult decât o audienţă ratată pe la alte uşi veşnic închise. Te curăţă sufleteşte, îţi redă încrederea în tine, înlăturând acea crustă a deznădejdii ce ţi-a pietrificat inima şi a prins în smârcul ei orice speranţă în care întrezăreai propria eliberare de după paravanul amăgitor oferit de aceşti impostori şi deturnători ai istoriei noastre.

Ne paşte pericolul de a fi monitorizaţi prin acele cipuri diabolice ce ne vor schimba viaţa radical, în rău, devenind o turmă a Satanei, pierzându-l chiar pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care va fi neputincios de data asta, lăsând la libera noastră alegere calea pe care dorim să o urmăm mai departe. Căci, acceptând pecetea Satanei, vom avea mai mulţi Dumnezei şi sfinţi, pe aceia ce nu vor purta niciodată acest semn, dar ne vor face viaţa un iad. Până şi Moartea va fi neputincioasă în faţa lor, care îi vor livra cadravele calde încă, doar printr-o simplă apăsare de buton, făcând cipul să se dizolve în organism ca o tabletă de cianură. Dacă ne pierdem până şi libertatea intimităţii, a gândirii, a exprimării, a răzvrătirii, a dragostei şi multe alte drepturi pe care le au până şi animalele în sălbăticie, noi fiind mai rău ca într-o grădină zoologică, atunci ce ne mai rămâne? Să ne bucurăm că vom putea să ne punem ştreangul de gât fără a ne împiedica cineva?
Ştiu, ştiu: trebuie să protestăm cumva şi să ne resemnăm cu gândul că oamenii trebuie să fie oameni, chiar dacă printre noi vor mai fi şi... neoameni.


Ion Åžoldea

   05:17

Da o nota acestui articol

5 Nota:~ 5 din 2 voturi.