Home · Editorial


„Să nu uiţi, Darie...”

Dimineaţa, când mă uit în oglindă, înainte de a pleca la redacţie, mă privesc drept în ochi, provocator: ai de gând să te dai cu ei? Arde-i pe marţofoi! Şi îi ard...
Întâmplările din ultima vreme ne-au aruncat într-o lume de domeniul absurdului, pe care credeam că am întâlnit-o numai în cărţile lui Kafka.  De data aceasta, propriul nostru guvern, compus din politicieni care cu ceva timp în urmă ne cerşeau voturile disperaţi, hărţuit de celelalte partide, înconjurat numai de marionete şi oameni bogaţi, luptă împotriva propriului său popor. Este un coşmar din care încerc să mă trezesc, dar nu reuşesc. Aşa crede Guvernul că va învinge criza economică? Luptând cu poporul şi înfometându-l? Aceasta este alternativa actualei guvernări? Mii de firme dau faliment, sute de mii de salariaţi lăsaţi pe drumuri, tăierea salariilor şi pensiilor, împovărarea cu noi taxe şi impozite, măsuri luate haotic, disperat şi necorelat, de către cei incompetenţi, avizi de putere şi îmbogăţire.

 Citeste tot articolul |    05:13

O, biet popor...

Imagini şocante, terifiante. Poporul a ieşit în stradă revoltat, supărat până la Dumnezeu, văzându-se batjocorit tocmai de aleşii lui, nevenindu-i să-şi creadă ochilor şi urechilor. De ce le-a fost frică românilor nu au scăpat. Chiar aşa suna pe timpul campaniei portocalii un slogan al preşedintelui Băsescu la adresa tuturor celor care nu aveau de gând să-l urmeze. Încotro să-l urmeze? Nimeni nu mai ştie, căci toţi se întreceau în promisiuni şi minciuni , că se va face şi se va drege, de nu va mai şti bietul român ce să mai facă de atâta bine. Şi am mers pe mâna lor, aşteptând marea schimbare. Am sperat că se vor crea locuri de muncă, că pensionarii îşi vor primi drepturile cuvenite şi multe altele. Ca brusc să ne trezim în faţa marelui dezastru, îngenuncheaţi de lovitură, năuciţi pur şi simplu, fără aer, nevenindu-ne să credem că lovitura venea tocmai de la ei, de la guvernanţii noştri cei de toate zilele şi toate culorile, în fruntea cărora se află un pitic tare în clanţă, dar şi de cap, dar şi un corsar, mai mult lup de apă dulce, care prăduieşte pe uscat, punându-şi în astfel de jafuri lentila din piele de porc peste ochiul stâng, agăţată cu elasticul de la bikineii doamnei Udrea, nefericita, care pune la bătaie şampanie, în ceea ce priveşte soarta poporului, convinsă că nu va avea nicicum sorţi de izbândă, meritându-şi soarta, întru fericirea lor, a a celor care ne conduc.

 Citeste tot articolul |    04:53

Ruşinea naţiei...

Criza care ne-a bântuit ţara de la un capăt la altul după bunul plac, dovedind neputinţa actualei guvernări, a constituit în cele din urmă, pentru ei, un pretext pentru a declanşa... „codul sărăciei”, o adevărată molimă nimicitoare, în faţa căreia nici legile nu mai sunt valabile, nici Constituţia, nici altceva, privind drepturile acestui popor dobândite cu atâtea sacrificii ani şi ani de-a rândul. Mult aşteptata lovitură de bumerang, pornită de la cele două palate, împotriva propriului popor, aşa cum ne-am fi aşteptat, întârzie să se întoarcă spre cei ce ne-au condamnat la sărăcie şi foamete, fără să li se fi clintit vreun muşchi pe faţă, cu privirile aspre şi tăioase, asemeni unor călăi cu sufletele împietrite, încremeniţi pe podiumul eşafodului, condamnându-şi proprii părinţi, în aşteptarea semnului final al judecătorului suprem de la Cotroceni. Hohotele de râs isteric ale acestuia, izbindu-se de arcadele de piatră ale Cetăţii, cu reverberaţii metalice, îi înfioară pe cei ieşiţi în stradă, abia acum zărindu-i adevăratul chip, plin de satisfacţie, mulţumit că noua politică adoptată mişeleşte, pe la spate, în stilul lui Toma necredinciosul, de manipulare a maselor, „dezbină şi stăpâneşte”, i-a reuşit din plin.

 Citeste tot articolul |    22:27

Gorjul în criză

România nu a intrat azi în criză. Şi nici de ieri sau de alaltăieri. A intrat imediat ce am tocat banii lui Ceauşescu şi am vândut fabricile la fier vechi. Nu, nu sunt un nostalgic al comunismului. Sunt chiar un om care acceptă rigorile economiei de piaţă. Din păcate, niciun parlament, guvern sau preşedinte de ţară nu au ţinut cont de acest lucru. Toţi şi-au construit cariera politică pe promisiuni ieftine, fără acoperire şi au tocat banii pe cadouri electorale numai şi numai pentru a ajunge la putere. Noi, plătitorii de taxe şi impozite, ne-am bucurat de orice os primit ori de câte ori politicienii aveau nevoie de voturi. Unde sunt specialiştii din statistica naţională, unde sunt cercetătorii din domeniul economic?! Sunt aici, ignoraţi sau chiar manipulaţi de clasa politică. Unde sunt adevăraţii oameni de afaceri ai României?! Aceia care fac afaceri cinstite, adică nu fac afaceri cu statul. Sunt izolaţi sau stau izolaţi, pentru că altfel ar trebui să-şi împartă veniturile cu politicul.

 Citeste tot articolul |    00:38

Acţiune de protest sau conştientizare?!

Românii privesc cu groază la luna care vine. Fie că este vorba de muritorul de rând ori despre omul de afaceri, cu toţii se gândesc la cum va arăta viaţa după 1 iunie 2010. Iar toate astea nu au legătură cu falimentele în serie din lumea privată sau cu lipsa locurilor de muncă. Marea spaima vine dinspre clădirea impozantă a Guvernului care nu se hotărăşte, nici în al 12-lea ceas, să facă ceva pentru a mişca lucrurile din loc.
Ieşirea sindicaliştilor în stradă, într-un număr atât de mare, demonstrează, încă o dată, că cei care ne conduc s-au înşelat în ceea ce-i priveşte pe români. În Piaţa Victoriei au fost, miercuri, alături, toate cele cinci confederaţii mari sindicale din România: CNSLR Frăţia, Meridian, CSDR, BNS şi CNS „Cartel ALFA”. Oamenii au strigat lozinci antiprezidenţiale şi antiguvernamentale, dar mai ales au huiduit neputinţa acestui guvern de a mişca rotiţele ruginite ale acestui angrenaj imens care se numeşte stat şi care este afectat de corupţie, interese de grup şi nu în ultimul rând de incompetenţă.
Românii au dorit, în ultima perioadă, apariţia unui program anticriză care să le redea speranţa în ziua de mâine pentru ei şi copiii lor.

 Citeste tot articolul |    22:56

Soluţia: un alt guvern...

... dar şi altă clasă politică! Neputinţa lor s-a văzut cât de colo, nu de ieri sau de alaltăieri, ci încă de la instalarea lor comodă la guvernare, convinşi că e vremea lor, dispuşi la tot felul de sacrificii şi compromisuri, să le fie bine numai lor şi şleahtelor pe care le reprezintă. Cât despre popor nu le-a păsat nici cât negru sub unghie. S-au jucat cu legile, dându-le românilor speranţe de doi bani, amăgindu-i de douăzeci de ani încoace, cu bună ştiinţă şi neruşinare. I-au purtat ca pe o mare gloată încolo şi încoace, până când aceştia au zărit ţarcul din jurul lor, care a transformat ţara peste noapte într-un mare ghetou. Şi acum a urmat marea lovitură, după abureala cu mărirea TVA-ului la 24% şi a cotei unice la 20%, şi producerea de frisoane, ca dinaintea unei morţi anunţate, cu justificarea parşivă, aşa cum au făcut-o şi până acum, că nu doresc decât binele gloatei. Că „creşterea fiscalităţii ar fi însemnat blocarea şanselor de relansare economică”, preferându-se să se meargă pe „încrederea că guvernul îşi va continua programul de reformă”, lucru pe care nu-l mai crede nici Băsescu.

 Citeste tot articolul |    08:41

„România nu se vindecă nici cu măriri de taxe, nici prin disponibilizări de salariaţi”

România este grav bolnavă. Nu de febră şi nici de lepră. De incompetenţă şi iresponsabilitate. Adeptă a sintagmei „trăieşte clipa”, România nu numai că nu a strâns ,,bani albi pentru zile negre”, dar nici nu s-a gândit la viitorul ei. Nu există strategii de dezvoltare clare pe termen mediu şi lung, exemplul cel mai elocvent fiind  chiar bugetul care se construieşte numai pe un singur an. Nu există nici strategii de securitate naţională, care să cuprindă obligatoriu sectoare ca apărarea naţională, energia şi agricultura. Totul e la voia întâmplării. Şi aşa s-a îmbolnăvit ţărişoara noastră. A venit însă doctorul FMI s-o trateze. Şi i-a alocat un tratament de 12,95 milioane de euro, rambursabil însă. Febra a trecut, dar a venit vremea frisoanelor. Nu pentru cei ce au cochetat cu FMI, ci pentru muritorii  înainte de rând, adică plătitorii de taxe şi impozite. Acum, la acordarea celei de-a treia tranşe, reprezentanţii FMI pun României un nou diagnostic. Insuficienţa financiară se tratează prin măriri de taxe şi impozite, precum mărirea cotei TVA sau a impozitelor pe venituri. La auzul veştii orice „pălmaş” desigur că înjură Guvernul.

 Citeste tot articolul |    05:15

Vitregirea lui Brâncuşi

Pe bună dreptate, Brâncuşi a avut o strângere de inimă când ne-a spus: „Nici nu ştiţi voi ce vă las eu aici!” Şi avea dreptate. A spus-o cu regret, cu amărăciune, neputincios că nu putea să ne trezească din acea somnolenţă care încă ne mai bântuie minţile. Sau putem să o numim altfel? Incompetenţă, răutate, prostie? Luaţi-o cum vreţi şi analizaţi această problemă cât mai obiectiv. Pentru că în ziua de azi mai sunt, foarte puţini la număr, şi români care se întreabă miraţi „de ce nu avem şi un muzeu Brâncuşi în România?” Dar cei mai mulţi sunt turiştii străini care păşesc în Grădina Publică complet derutaţi. Se aşteaptă să afle la intrare un birou de informaţii sau relaţii cu publicul, o cameră a ghizilor şi chiar o vitrină cu pliante şi vederi. Cei întrebaţi, ca să scape de aceştia, îi trimit la Casa de pe dig, unde a funcţionat până de curând Centrul Naţional „Constantin Brâncuşi”. Dar aici uşa de cele mai multe ori este închisă. Alţii fac confuzii, convinşi că asta este casa lui Brâncuşi din Târgu-Jiu.

 Citeste tot articolul |    23:36

Paşte fericit şi binecuvântat!

În săptămâna dinaintea Paştelui, denumită săptămâna patimilor, mulţi  creştini postesc (nu mănâncă decât pâine şi apă) şi merg la denii cu copiii  de mână.
Credinţa nu ţine de cont de vremuri, ci de cum alegem fiecare să ne raportăm la lumea în care trăim. Care mai este rolul credinţei azi? În fiecare zi negociem cu noi înşine pentru a continua acest joc numit viaţă şi tot în fiecare zi, prin lipsa noastră de reacţie, ne îndepărtăm tot mai mult de credinţă. Am putea să dăm vina pe epocă, pe criză, pe globalizare, deoarece suntem capabili să dăm vina mereu pe cineva…dar, undeva într-un colţ din mintea noastră, ştim că noi suntem singurii vinovaţi că nu facem nimic pentru a ne păstra credinţa nealterată.
Românul nu se dezice nici anul acesta. Goana prin supermarketuri a devenit pentru cei mai mulţi dintre noi, în preajma sărbătorilor, turism naţional. Când vezi cărucioarele umplute „ochi”, te scarpini şi te întrebi: Criza? Care criză?

 Citeste tot articolul |    09:14

Vinovaţi suntem toţi!

Vorba că munca e brăţară de aur s-a dus de mult de pe  meleagurile noastre. Ne-o dovedeşte locul fruntaş pe ţară la numărul de şomeri. În Gorj  nu se mai deschid firme, nu se mai dezvoltă activităţi, proiectele europene ajung cu greu la cei care ar trebui să le obţină. De pus ceva în loc nu pune nimeni. Reconversia  forţei de muncă pare o chestiune depăşită. Pentru ce să le mai schimbi oamenilor orientarea profesională dacă tot nu se găsesc locuri de muncă? Mai bune par anunţurile de la AJOFM prin care anunţă locuri de muncă prin străinătate. Poate ar fi bine ca şomerii să facă şi ceva cursuri de limbi străine. Internetul e plin de oferte pentru locuri de muncă, iar când dă câte o tânără telefon se trezeşte că i se oferă un loc ....pe video chat!
Vinovaţi putem găsi întotdeauna pentru toate câte ni se întâmplă, dar cred că suntem vinovaţi cu toţii pentru ceea ce trăim...Se pare că am intrat în ciclicii 45 de ani de speranţe deşarte şi răbdat sau în postul lui „lasă că merge şi aşa!”

 Citeste tot articolul |    06:50

Arta de a supravieţui

De fiecare dată când vreau să scriu un editorial, nu mă mai uit la televizor, ci privesc pe fereastră la lumea de afară, de la etajul patru, sau chiar cobor în stradă, să iau pulsul ei, cel adevărat şi nu al „democraţiei” pe care ne-o vântură pe la nas toţi politicienii de mai bine de douăzeci de ani. Te cutremuri de atâta adevăr şi mai ales de atâta răbdare, ajunsă până la limitele ei, gata să răbufnească sau chiar să facă explozie. Vocea străzii e singurul canal de „televiziune” pe care adevărul nu este trunchiat sau denaturat, pe care îl accept cu sufletul la gură, revoltat până la Dumnezeu, amărât şi neputincios că săgeţile mele, oricât de ascuţite ar fi, chiar şi cu vârf din vidia sau dum-dum, nu au puterea să lovească de moarte marea caracatiţă a corupţiei ce ne strânge de gât cu tentaculele ei hidoase, gata să ne sufoce. Pe lângă toate aceste lovituri cumplite, mai bine de trei luni, românii de rând au avut de înfruntat şi o iarnă mai aspră, cu gerul ei, cu gripele devastatoare şi mincinoase, cu lipsa medicamentelor, cu pensiile îngheţate, dar şi cu nişte salarii de mizerie, cu facturile aberante, cu şomajul umilitor, dar şi o „dictatură” cumplită din partea puterii care încearcă să-şi arate colţii, în timp ce bietul premier se contrazice de la un timp, dus de val, încât nici el nu mai crede ce spune.

 Citeste tot articolul |    03:43

De pe toate fronturile...veşti proaste

De cele mai multe ori am impresia că nu ne aflăm nicidecum în criză, ci într-un permanent război al orgoliilor, al cuceririi de funcţii şi de conturi. Azi nu mai este vorba de susţinerea unei idei, e lupta pentru supravieţuire în toată regula.
După cum vedem, guvernanţii noştrii, ei, cei de sus, se cred apostoli şi au impresia că obligaţia turmei este să se adune la un singur cuvânt al lor.
Ce criză, care criză?  Cu criza ne luptăm noi, cetăţenii cu drept de vot. Şomajul a ajuns la cote inimaginabile  şi  mai are puterea să crească în perioada următoare cu cei care vor fi daţi afară din învăţământ, instituţii publice, CFR, ....mulţi dintre ei trecuţi de 40 de ani. Gorjul ocupă chiar un loc „fruntaş” în acest domeniu. Guvernul vrea să stimuleze IMM-urile, pentru ca acestea să angajeze şomeri. Pare aproape imposibil de cuprins această imensă forţă de muncă, în condiţiile în care sute de mii de firme au fost deja închise sau se află în prag de faliment. Criza financiară a omorât din faşă orice vis de investiţie a patronilor din ţară şi nu numai. În mare parte am devenit o ţară de asistaţi sociali, în timp ce salariile scad,  puterea de cumpărare scade, iar punctul de pensie vrea să scadă şi el. 

 Citeste tot articolul |    07:55

România pe cale de a deveni... Vestul Sălbatic

Da, nu este nici vorbă aruncată în vânt, nici o glumă de prost gust. Dacă un miliardar a amenajat în localitatea Slobozia un ranch american, după modelul celui din serialul „Dallas”, iată că de data aceasta cunoscutul austriac baronul Cristian Friedl doreşte să investească la Şinteu, în Bihor, într-o fermă de bizoni americani. Aici el a găsit câteva sute de hectare de păşuni abandonate care ar corespunde acestui proiect îndrăzneţ. Ovidiu Bârgău, coordonatorul investiţiei, mărturiseşte că este primul proiect de acest gen din ţara noastră: „Vom face o crescătorie de bizoni cu scopul de vânătoare, o cabană cu 30 de locuri, dar şi un abator”. Bârgău pomeneşte de modelul de la Balc, pus în practică de Ion Ţiriac, unde se vânează porci mistreţi. Însă la Şinteu se vor vâna... bizoni americani! Vor reînvia acele vechi scene păstrate doar pe peliculele de celuloid, ale Vestului Sălbatic, în care cei mai faimoşi vânători decimau pe capete aceste animale pe cale de dispariţie, când numărul lor devenise destul de îngrijorător.

 Citeste tot articolul |    02:35

VORBE ÎNTOARSE

Declaraţiile miniştrilor Şeitan şi Vlădescu referitore la acordarea deferenţiată a alocaţiilor pentru copii, respectiv impozitarea pensiilor, au iscat discuţii aprinse în ultimele zile. N-aş fi scris aceste rânduri dacă premierul Boc nu i-ar fi băgat în propria ,,bucătărie internă”, făcându-i cu ou şi cu oţet pe cei doi. Mai mult, după muştruluire, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le-a miroasit. Nu mă alătur analiştilor mai mult sau mai puţin politici care i-au trecut prin maşina de tocat a vorbelor goale, ci glăsuiesc de la micimea mea de cetăţean de rând al ţării, care atunci când aud o ,,şopârliţă” aruncată pe piaţă, o trec prin legile scrise şi nescrise ale ţării, începând cu Constituţia şi sfârşind cu buna morală, fără a uita de implicaţiile economice, indiferent de cerinţa politicului.  Chiar dacă cele două ştiri au fost lansate pentru,,testarea gradului de suportabilitate a populaţiei” sau pentru o clară necesitate a guvernului de a face rost de bani, situaţia conduce la o singură concluzie: noi, cetăţenii  suntem supuşi zilnic consecinţelor lipsei de colaborare, punerii de acord,  transparenţei  şi a seriozităţii profesionale, la toate instituţiile statului centrale sau locale.

 Citeste tot articolul |    05:39

Blestemul pământului

Acum o jumătate de veac, până-n colectivizare, îmi petreceam vacanţele la ţară, la bunici, în mijlocul ţăranilor, cunoscându-i îndeaproape atât la muncă, cât şi în zilele de sărbătoare, la bâlci, la hore, hramuri sau chiar pomeni pentru sufletele celor trecuţi în lumea celor drepţi. Era o bucurie nespusă să-i însoţesc pretutindeni, păzind vitele în zăvoi, tăind nuiele pentru snopi, aducând apă rece cu ulciorul sau, pur şi simplu, jucându-ne printre brazdele abia răsturnate în urma plugului, cu greierii; iar când ne-am făcut mai mari, ne confecţionam undiţe din joardă de alun, cu plută din cocean de porumb şi cârlige din bolduri, în care agăţam râmele la vedere, pentru a ademeni lifuroii cât degetul de prin botâile pârâiaşului ce se strecura printre malurile înalte ale hogaşelor săpate de apele ploilor, care uneori se revărsau prin grădinile din apropiere, distrugând minune de recolte şi aducând amărăciune în sufletele acelea simple şi neprihănite, dar cu frică de Cel de Sus. Le admiram portul şi obiceiurile, viaţa aceea simplă, împărţită în cele patru anotimpuri, care se roteau continuu, într-un circuit tainic pe care l-am descifrat cu timpul, realizând acea legătură strânsă între oraş şi sat, de care mă simţeam atras ca de un magnet.

 Citeste tot articolul |    22:06

SC „România” SRL la un pas de... faliment

„Nu avem ţară de vânzare...” Acest slogan a rămas de domeniul trecutului, de pe vremea regimului de tristă amintire, când noţiunea de patriotism era mai clară, mai bine înţeleasă, mai fierbinte şi plină de patriotism. Acum a devenit un paravan de acoperire pentru toţi hoţii şi mafioţii. Au venit afacerişti de toate naţiile şi culorile, cumpărând pe nimica toată câte o halcă din trupul acestei ţărişoare sfârtecată de colţii lor de la un capăt la celălalt. Banul contează. Se vinde orice. Chiar şi „vânzătorii” se vând pe te miri ce. Sunt vânzători de rasă, cu conturi şi vile prin străinătăţuri. Copiii lor se şcolesc prin renumitele colegii din străinătate, pe valută forte, că la noi învăţământul e la pământ, pentru proşti, cu aşa miniştri pe post de gropari. Se unifică şcolile, se reduc posturile dascălilor, se alege praful. Cui îi pasă de copiii noştri care sunt nevoiţi să mărşăluiască zeci de kilometri, zi de zi, pe zloată, pe frig, prin noroaie sau troiene, expuşi îmbolnăvirii sau chiar să fie sfâşiaţi de lupii hămesiţi, hărţuiţi de foame şi oboseală, cucăind în bănci, cu ciorapii uzi, până şi cornul cu laptele nu li se mai acordă, dându-se vina pe criză. Cei mai mulţi copii pentru asta mergeau la şcoală, să mănânce un corn cu lapte, că de învăţat nici profesorii nu mai au chef, obsedaţi şi făcându-şi griji că li se vor reduce posturile sau li se va mai tăia din salarii.

 Citeste tot articolul |    06:58

22 DECEMBRIE Despre Eroi şi Uitare...

Doar un simplu banner fixat de pridvorul Librăriei „Mihai Eminescu” din centru, cu inscripţia „22 Decembrie”, exact deasupra plăcii comemorative cu numele celor 12 eroi, „ridicată de Prefectura judeţului Gorj la 22 decembrie 1990” şi atât. Dar până pe 22 decembrie mai sunt câteva zile, să nu ne pripim în a trage o concluzie. În dreptul plăcii comemorative exista cândva şi o urnă funerară cu nisip, unde se puteau aprinde lumânări sau chiar depune flori. A dispărut, nu se ştie unde. Cândva se discuta şi despre un îndrăzneţ proiect al unui Monument al Eroilor în municipiu. A devenit un Monument al Promisiunilor sau mai bine zis „al Uitării”. Între timp, în cele patru zări ale ţării se trâmbiţează că „Revoluţia din 1989 este cel mai important eveniment din istoria recentă a ţării”. Cât de recentă să fie această istorie? Să aibă cumva vreo douăzeci de ani? Statisticile erau cutremurătoare: 1.104 morţi, 3.352 răniţi... Mărturiile celor care au fost în stradă acolo, în Bucureşti, sub ploaia de gloanţe, sunt cutremurătoare.
„Eroii nu mor niciodată!”, ne asigură un serial video dat pe un post tv, iar pe parcurs apar titluri incitante ca: „Deturnarea revoluţiei de către neocomunişti – Urmarea: Zilele Negre ale „democraţiei” instaurate – sau Mergem după vinovaţi!”
Cine a plecat după vinovaţi? A fost prins vreunul? Unde i-au căutat? Nici nu ştim sigur dacă a plecat careva după ei, când s-au complăcut cu toţii în această mocirlă infectă a cărei duhoare răzbate din aceste „găuri negre” ale istoriei.

 Citeste tot articolul |    04:41

Ţara cu doi preşedinţi

Românii au urmărit cu sufletul la gură cursa celor doi preşedinţi, susţinuţi de pe margine de echipele galeriilor. Când Geoană s-a distanţat vizibil, trăgând tare, să ajungă la linia de sosire, zărindu-şi partenerul în oglinda retrovizoare, gâfâind, gata să-şi dea sufletul, cu dinţii încleştaţi, invidiindu-l pe cel din faţă, cu alura lui de balerin. Se disting ovaţiile mulţimii, încurajându-şi jucătorii, în extaz, dornici fiecare să învingă. Dar, stupoare, când zăresc tabelele de marcaj ale televiziunilor noastre dragi, cu care au minţit mereu poporul, dând aceleaşi rezultate, însă inversate, scoţându-i pe amândoi câştigători. De necrezut şi totuşi adevărat. Scor apropiat, chiar dacă distanţa între cei doi e la fel de mare. Tocmai acest lucru aprinde spiritele, încolţind bănuielile. Cei din tabăra lui Geoană fac apel la cetăţeni, să-i depisteze şi să-i demaşte pe cei ce vor urmări să fraudeze alegerile. Mesajul lui Băsescu a fost destul de clar, mai având nevoie de cinci milioane de voturi, pentru a-l învinge pe Geoană. El lasă să se înţeleagă că rezultatele vor fi în favoarea lui, recunoscând că la fel s-a întâmplat şi în anul 2004. Este prea plin de el, face deja declaraţii nefondate, anticipând victoria. E convins că şi-a făcut praf adversarii, ciuruindu-i. Geoană a fost cel dintâi care a mulţumit poporului pentru încrederea acordată, văzându-se deja preşedinte, declarând că de a doua zi vor începe să muncească. 

 Citeste tot articolul |    22:57

Învăţământul, încotro?

Dacă ar fi să facem o comparaţie între şcoala de ieri şi cea de azi, diferenţa ar fi ca de la cer la pământ, chiar dacă cei de ieri, adevăraţi deschizători de „drumuri”, nu au avut condiţiile de azi şi... nici sindicat. Nu mai vorbim de salarii, de manuale, de copiii săraci, de condiţiile vitrege pentru elevi, dar şi de lipsurile cu care se confruntau dascălii. Însă nimic nu-i oprea să-şi facă datoria şi mai ales să se mândrească cu copiii luminaţi de carte şi educaţi de ei, plecaţi în lume.
În ziua de azi te cruceşti de câte îţi este dat să vezi şi să auzi. Dascălii ies în stradă, chiar dacă nu au unele merite, pentru a-şi justifica pretenţiile la salarii mai mari şi la tot felul de bonuri sau alte drepturi. Auzim de dascăli care lipsesc de la ore sau vin duhnind a băutură, ajungând până la a-i agresa pe elevi, impunându-şi statutul de brute. Asta în timp ce la IŞJ Gorj se dau adevărate bătălii pentru ciolan, ca să reziste în funcţii, să nu le ia alţii locul, care nici aceia nu stau cu mâinile în sân, făcând potecă pe la diferite partide, gudurându-se pe la uşile la care trebuie sau lipind afişe noaptea, sub clar de lună, bântuind străzile ca nişte maidanezi flămânzi. Ca şi directorii de şcoli care nu-şi mai pun nădejdea în cunoştinţele lor (în pregătirea profesională) şi în Inspectorat, ci în partid, care promovează, din păcate, incompetenţa.

 Citeste tot articolul |    23:20

La Gorj, politicienii îşi dau în petic

De necrezut şi totuşi adevărat! Nici nu s-a încheiat bine numărătoarea buletinelor de vot, că liderii unor formaţiuni politice din judeţul nostru şi-au dat arama pe faţă, emiţând pretenţii în privinţa unor posturi de conducere încă de pe acum, de teamă ca nu cumva viitorii tovarăşi de alianţă să le-o ia înainte şi să-i lase cu buza umflată. Ei nu motivează acest lucru că ar avea specialişti în domeniu mai buni, şi nici nu-i interesează acest lucru, ci pun problema ocupării jilţului de la Prefectură, de la unul din cele două complexe energetice, fiind dispuşi să cedeze un complex energetic şi chiar SNLO, în schimbul postului de conducere la Hidroelectrica, pe unde s-au mai perindat neamuri de-ale acestora. „Marele şef” se teme că va fi reales din nou Traian Băsescu care „îndreaptă statul spre dictatură şi noi nu dorim lucrul acesta. Pentru noi o colaborare cu celelalte partide, chiar dacă nu ne plac ochii lor, e tot una nefericită, pentru că vom fi tot cu FSN-ul. Dacă nu intrăm la guvernare cu dracu, intrăm cu tat-su...”, şi este gata să dea mâna, după ce până acum i-a taxat fără nicio reţinere, temându-se să nu i-o ia ceilalţi înainte.

 Citeste tot articolul |    04:45

<< Primul < Inapoi [1 / 3] Inainte > Ultimul >>