Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM), din nou într-o anchetă complexă a MECI

De ce ministrul Ecaterina Andronescu plăteşte oalele sparte de alţii

Ziua de vineri, 26 iunie 2009, a fost o zi de tristă amintire în care am descoperit adevărata faţă a birocraţiei crase din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, fără farduri şi alte sulemeneli de cocotă fatală şi provocatoare, pe care aş fi crezut-o femeie în toată firea, serioasă. M-am lăsat antrenat, câteva ceasuri bune, telefonic, în discuţie cu înalţii funcţionari ai acestei instituţii publice care diriguieşte destinele copiilor noştri şi nu numai, care lasă impresia, la prima vedere, că este deschisă tuturor celor interesaţi, chiar şi pe internet, să primească informaţii în orice problemă, dând dovadă de transparenţă>, conform Legii 544/2001. Dar lucrurile nu stau chiar aşa.

În cele câteva ore pierdute cu ei, în care am fost pasat de la unul la altul şi iar înapoi, ca într-un cerc vicios, am constatat, cu stupoare, că mă aflam în faţa unei cetăţui ale cărei porţi ori de câte ori le-am luat cu asalt, pentru a pătrunde înăuntru, tentativele mele au eşuat tot de atâtea ori, încât a fost imposibil să primesc o informaţie. Am descoperit însă, dincolo de meterezele de necucerit, ca într-un film inimaginabil de simplu, dar foarte complicat, cu o surprinzătoare autenticitate, desprinse parcă din lumea lui conu Iancu, chipurile eroilor care se dezvăluie singuri, cu o bufonerie genială, într-un limbaj aparent comun, scos din viaţa imediată, adesea grotesc şi monstruos, sfidându-ne în faţă direct, ascunşi după nişte legi şubrede şi mucegăite, dar plătiţi bine, încât aceştia se cred mai superiori şi mai isteţi faţă de restul, de la ei în jos, ca să nu-i spunem prostime. Sunt fapte pe care le zărim sau le simţim zi de zi, pe propria noastră piele. Cum să nu te revolţi, zărind atâta mitocănie ridicată la rang de lege, cum să treci nepăsător pe lângă ele şi să nu vezi antagonismele societăţii în care trăim şi toate relele ce decurg din ele...

Cum să nu te revolţi, când nimeni nu spune adevărul în legătură cu studiile copiilor noştri la ULIM, când toată ziua zăreşti atât pe posturile de televiziune cât şi în paginile ziarelor noastre spoturi publicitare mari şi ademenitoare, adevărate capcane, care îşi asigură viitorii cursanţi că înscrie la masterat absolvenţi cu diplomă universitară (la 5 discipline), cât şi la doctorat (la 2 discipline), asigurând în acelaşi timp că primeşte prin transfer studenţi de la alte facultăţi autorizate şi acreditate; când pe de altă parte de la Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor (CNRED, de pe lângă MECI din România), de mai multe luni de zile absolvenţilor de masterat de la ULIM nu li se mai recunosc studiile făcute aici, diplomele nefiind valabile pe teritoriul României, iar înalţii funcţionari de la această instituţie îi compătimesc pe absolvenţi că au pierdut timpul degeaba pe la Chişinău, dar şi banii, chiar sfătuindu-i să nu facă cumva prostia de a se înscrie şi la doctorat. Asta am vrut să aflăm: Ce se întâmplă la CNRED? De ce nu se mai avizează diplomele absolvenţilor de masterat şi doctorat? Care este motivul?

O lege atât de controversată în România

Redacţia noastră a intrat în posesia unui pliant (29,5x42 cm) color, executate tot pe banii copiilor, cu momeli sforăitoare şi amăgitoare ca aceasta: „Înfiinţată prin HG a Republicii Moldova nr. 676/16 octombrie 1992 şi acreditată prin HG 995 din 16 iulie 2002, diplomele sunt legal recunoscute, conform Legii 39/1999 din România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 111/18.03.1999 din România şi atestată pentru calitatea învăţământului european de Centrul de Studii şi Cercetări Europene de la Viena, Austria”, tot textul fiind scris cu litere de tipar de o şchioapă, ca să vadă, cică, toţi orbii! Partea română a ULIM-ului tace ca... Ghiţă în păpuşoi, susţinând şi contrazicând cu neruşinare că nu este adevărat, că diplomele sunt recunoscute ca şi până acum, drept care reprezentanţii acesteia continuă să înscrie noi absolvenţi şi chiar din rândul celor care doresc să-şi finalizeze studiile de masterat sau doctorat; asta în ciuda faptului că, la ora actuală, prin ordinul ministrului Educaţiei, urmare memoriilor şi plângerilor cu care i s-au adresat masteranzii de la ULIM, supăraţi că nu li se avizează documentele de absolvire, a dispus demararea unei anchete la ULIM, prin care să se constate dacă instituţia în cauză a respectat sau nu legea.

Bineînţeles că procedura de comunicare dintre cele două părţi, MECI şi ULIM, va fi mai greoaie, de durată, partea română aşteptând actele solicitate pentru verificare. La declanşarea acestui scandal, aşa cum ne-au relatat unele surse demne de toată încrederea, au contribuit şi presiunile exercitate asupra MECI pentru echivalarea aceloraşi diplome din anii anteriori, unii chiar din anul 2007, din partea a mai mulţi parlamentari, lideri politici, dar şi numeroşi oameni de afaceri din ţară.

„Adevărul este undeva pe la mijloc”

Dar să ne întoarcem la acea zi de tristă amintire, vineri, 26 iunie a.c. După mai multe încercări de a-l contacta pe Corneliu Munteanu, directorul CNRED, am renunţat, direcţionându-ne atenţia spre alţi slujbaşi ai MECI, sperând să primim un răspuns cât de cât mulţumitor şi clar, pentru a lămuri într-un fel situaţia. Dialogul a decurs astfel. A răspuns Natalia Costache, inspector la CNRED: Numai puţin vă rog... (a dat altă persoană, după câteva minute de şuşoteli): Bună ziua! Puteţi să sunaţi la Departamentul de relaţii cu presa? Vă rog frumos... „Îmi daţi un număr de telefon?” Staţi două secunde (îmi dă două numere de telefon. Sunăm, răspunde centrala, care dă legătura cu biroul de presă). Răspunde Victor Pop. Ascultă despre ce este vorba, apoi spune: Eu personal nu pot să vă spun absolut nimic! Ce aşteptaţi în primul rând de la noi? (Mai repet încă o dată ce doresc). Aţi sunat la Centrul de echivalare? „Da, şi m-au îndrumat la dvs.”, îi spun eu. Deci, purtător de cuvânt, ca atare, nu există la minister. Şi eu ce pot să fac... e să-i contactăm pe dânşii din nou. Eu vă pot intermedia, eventual, cel mult... Dânşii sunt cei mai abilitaţi să răspundă la problema dvs. Dacă ziceţi că v-au pasat, e cam ciudat... Vă înţeleg... (Revenim la CNRED, la Costache Natalia). Nu suntem noi în măsură să discutăm cu presa aceste probleme... , se eschivează ea. „Daţi-mi la doamna consilier Delia Popescu sau de ce nu răspunde domnul director Munteanu?”, insist eu. Domnul director Munteanu are biroul în minister şi nu pot să vă spun eu de ce nu este în birou. (Îmi dă pe altcineva, un bărbat): Alo, bună ziua! Sunt Gabriel Iordache, consilier. (Îl informez şi pe el ce doresc). În momentul de faţă toate diplomele de la ULIM sunt analizate atât de Departamentul juridic, cât şi de Cabinetul ministrului. Nu pot să vă dau nicio relaţie acum, pentru că sunt probleme diferite, de la caz la caz. Acum se face o analiză, iar pentru o declaraţie oficială cel mai bine e să luaţi legătura cu Departamentul de presă al ministerului, să vorbiţi cu consilierul juridic al doamnei ministru, doamna Icociu, sau cu domnul director Tomoni, care vă vor da mai multe detalii cu privire la această problemă. Dvs. doriţi momentan să atingeţi o problemă delicată. Adevărul este undeva pe la mijloc, să ştiţi...

În căutarea unui răspuns oficial

Am revenit la centrală, cerând la directorul Tomoni. Răspunde secretara: Domnul director Tomoni nu prea mai este... director. „Doamnă, dacă ai dvs., din minister, nu ştiu acest lucru, de unde să ştiu eu din Gorj?!”, o interpelez eu. Sinceră să fiu, de fiecare dată când au existat asemenea cereri, domnii de la CNRED dau răspuns. Numai un moment, vă rog... (Se consultă cu cineva, apoi revine): Vă rog frumos să sunaţi la Relaţii Internaţionale, la doamna Luminiţa Matei, care este director general. (Sunăm la numărul dat, răspunde chiar Luminiţa Matei, pe care o informez cam ce doresc). Da, o secundă, vă fac legătura cu domnul Radu Marin, referent pe spaţiul Moldova. (Ne dă legătura şi răspunde chiar Radu Marin, pe care îl informăm ce dorim). Staţi puţin, pentru ce copii această recunoaştere a studiilor universitare? Pentru ce le trebuie?, întreabă el nedumerit, de parcă ar fi picat din lună. Păi ULIM este facultate particulară. Asta nu depinde de mine. Faceţi o adresă scrisă către Direcţia Relaţii Internaţionale, în care să prezentaţi problema. Şi veţi primi un răspuns oficial, care are şi valoare juridică. Aşa... pe vorbe, nu faceţi nimic. Faceţi aşa cum vă spun eu... , ne-a mai rugat amabil Radu Marin.

Ministerul Abramburicăi este bun de plată

În cele din urmă, am redactat adresa nr. 10/03 iulie 2009, transmisă prin fax Direcţiei Generale Relaţii Internaţionale şi Afaceri Europene de pe lângă MECI, în atenţia d.nei Director general Luminiţa Matei. Ca să ne convingem că au primit adresa, am revenit telefonic la cabinetul Luminiţei Matei, unde secretara tocmai încerca să ne sune: Doamna Luminiţa Matei vă roagă să vă adresaţi direct directorului de la CNRED... Era clar. Am refăcut adresa, de data aceasta cu nr. 11/03 iulie 2009, domnului director Corneliu Munteanu de la CNRED. La care, suntem siguri, nu ne va răspunde nimeni. Din lipsa altor piste, pentru a afla adevărul, am accesat şi site-ul MECI, aflând mai multe decât ne-am fi aşteptat: MECI este bun de plată sume destul de mari unor absolvenţi ai ULIM care au avut curajul să dea în judecată MECI pentru nerecunoaşterea diplomelor eliberate de ULIM. Motivul? Dezinteresul total al celor care s-au aflat la conducerea ministerului faţă de modul în care România trebuia să respecte prevederile europene în privinţa recunoaşterii şi echivalării diplomelor.

România riscă să fie sancţionată de Uniunea Europeană

Despre ce este vorba? Ecaterina Andronescu s-a văzut în postura de „bună de plată”, în urma primului proces câştigat în instanţă, recent, de Dumitru Popa, prin care instanţa i-a dat dreptul de a i se recunoaşte diploma şi titlul de doctor al ULIM, obţinut în anul 2005, şi nerecunoscut de CNRED, MECI având să-i mai achite şi suma de 30.000 lei ca daune morale pentru că a fost lipsit de acest titlu universitar. Însă Dumitru Popa nu este singurul cetăţean român cu care MECI are astfel de litigii, pe rolul instanţelor mai aflându-se alte câteva zeci de dosare. Aflate în diferite stadii de procedură, procesele pe care le are MECI cu absolvenţii şi posesorii de diplomă de master şi doctorat emise de ULIM, reprezintă o reală problemă, pentru că instanţele judecă, de regulă, aceste speţe fără a ţine seama de reglementările legale din domeniu, ce prevăd că în România acordarea titlurilor de doctor se realizează doar pe baza validării de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Văzându-se în această situaţie neplăcută, ministrul Educaţiei a cerut Ministerului de Externe să suspende legea care ratifică acordul României cu Republica Moldova, privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor acordate de instituţiile de învăţământ acreditate din cele două state. Motivul: România riscă să fie sancţionată de Uniunea Europeană pentru că acceptă diplome dintr-o ţară care nu are un învăţământ potrivit cu normele Uniunii.

În loc de încheiere, cine ascunde adevărul?

Ca să fim şi mai bine înţeleşi de către cititori, dar să vadă şi acei coordonatori de la Centrele de orientare şi selecţie pentru studii ale ULIM din România, că jurnaliştii nu inventează asemenea zvonuri şi vor să prezinte realitatea aşa cum este ea, sătui de minciunile acestor coordonatori, să vedem cum stau lucrurile şi cu acest acord de care se face atâta caz, că ar fi valabil. Acordul dintre cele două guverne, privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, acreditate de instituţii similare în România şi Republica Moldova, a fost semnat în anul 1998. Conform actului, se recunosc toate titlurile şi diplomele, dar se şi stipulează că „recunoaşterea profesională şi încadrarea în activitatea profesională se fac conform legislaţiei naţionale în vigoare pe teritoriul fiecărei părţi”. Acordul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, valabil până în anul 2004, dar se putea prelungi automat, dacă nici una dintre părţi nu-l denunţă. El este în vigoare şi în prezent, deoarece nimeni din România nu a luat iniţiativa de a anula procedura practicată pe teritoriul celor două state. Ministerul de Externe, la solicitarea ministrului Educaţiei, a venit cu o soluţie bizară: ca MECI să recunoască titlurile, dar să nu confere posesorilor şi drepturile ce decurg din acte în noua calitate, la locul de muncă unde sunt încadraţi. Mai mult, Ecaterina Andronescu are deja în sertar un proiect de ordonanţă de urgenţă de suspendare a legii care ratifică acordul României cu Republica Moldova, încă din luna februarie a.c., însă a ezitat să denunţe acordul cu Moldova din cauza alegerilor, a fost ultima găselniţă a doamnei ministru, lăsând să se înţeleagă că la mijloc ar fi şi o chestiune de diplomaţie pe plan internaţional. N.A. Mai mulţi părinţi şi studenţi îşi pun întrebarea: De ce ministrul Educaţiei nu interzice înscrierea în continuare, în anul întâi, astfel încât cei din ultimii ani să-şi încheie studiile, cu recunoaşterea actelor la zi, astfel încât să se pună capăt tuturor discuţiilor?!

K. IANNIS

   21:50

Da o nota acestui articol

Nota:~ 4.5 din 16 voturi.

1 2 3 4 5