Gâlceava dintre Purec şi Măracine continuă.....

Dreptul la replică

Iată că, fără să vrem, „gâlceava dintre Constantin Purec şi Gheorghe Mărăcine” (vezi nr. 13 din 3-9 septembrie 2009) s-a mutat în curtea noastră, prin vizita celor doi adversari ai lui Mărăcine: Constantin Purec şi Elisabeta Negroiu, nemulţumiţi de afirmaţiile acestuia la adresa lor. Noi am fost destul de îngăduitori şi clari la acea vreme, că lui Gheorghe Mărăcine nu i-a fost acceptat dreptul la replică la acel ziar, în care susţine că a fost calomniat după bunul plac al autorului dar şi al povestitorului, motiv pentru care a şi apelat la altă publicaţie, drept conferit de legislaţia în vigoare. Prin publicarea acelui articol, consideram că conflictul se va stinge, dându-se prilejul şi lui Gheorghe Mărăcine să se apere, fapt ce nu a fost înţeles şi de cei doi: Elisaveta Negroiu şi Constantin Purec, care doresc să revină cu acest drept la replică...

„Am acte că sunt în depline facultăţi mintale”

  Are cuvântul Elisaveta Negroiu: „Cum a putut să spună aşa ceva, că soţul meu nu a fost ofiţer activ şi nici nu a tras vreodată cu arma? Păi se poate, să beşteleşti un veteran de război, când el a fost rănit şi Mărăcine are fotografiile, că mi-a luat din casă toate actele! Dvs. ştiţi că am plătit o sumă de bani să le iau de pe unde sunt, ca să mă pot judeca?! Şi nu mă scotea din: nebună, tâmpită.....! Şi mai vine să se mai agaţe de soţul meu care e mort şi a fost rănit pe front. Dacă e corect şi zice că e jurist, trebuia să corecteze, că nu e aşa. Dar nici să-ţi baţi joc de mine. Şi a mai trimis domnul Mărăcine pe cineva, noaptea, de ne-a înfipt ziarul cu articolul lui în două porţi. ]Am acte că sunt în depline facultăţi mintale şi pot să mă apăr şi singură.  Am plecat de acasă pentru că nu suportam să mai fiu porcăită.  Păi nu-i batjocură?! Aşa se vorbeşte cu o bătrână care te-a primit în casă cu patru lucruri? Cu un aragaz, un frigider, un pat bătrân şi un Trabant făcut praf! A mers cu mine la CEC: Hai mamaie! – am scos 50 de milioane, i le-am dat, cu ce o mai fi pus şi el, de şi-a luat Dacia. Acum, cică dovedeşte! Dar când ai mers cu mine, mi-ai cerut dovadă? Că eu pot să dovedesc, dar mă costă. Că eu nu am milioanele pe care le-a luat pe pădurea mea. ...”

„Până la urmă ne-a scos pe poartă afară”

Povesteşte şi Constantin Purec: „Locuiesc în comuna Bărbăteşti din anul 1960, unde am lucrat 46 de ani, ieşind apoi la pensie. În 1967 m-am căsătorit cu fata crescută de Elisaveta Negroiu, pe nume Elena Năstăsoiu. Am făcut nuntă în curtea dânsei şi am locuit împreună până în noiembrie 1981, când soţia a murit. Bineânţeles că relaţiile noastre au fost menţinute în continuare. Şi m-am recăsătorit cu Elena Vasluianu, care după 15 ani a murit şi ea, iar autorul articolului a scris că „două soţii le-a îngropat”, dar nu le-am omorât eu. Şi ce, trebuia să le las neângropate? Să nu-mi fac datoria?
Relaţia cu soacra mea, în persoana Elisavetei Negroiu, a continuat până în ziua când a apărut Mărăcine. Acesta, nu ştiu ce i-a promis, cum a făcut, femeia avea nişte probleme cu pământul. A reuşit să facă cu ea un act de întreţinere, contrar voinţei soţului ei, care nu a vrut să semneze acel act. După ce a făcut acest lucru, titlul de proprietate şi al casei erau pe numele celor doi soţi, însă acest jurist a introdus acţiune de judecată la Cărbuneşti unde, cum, necum, fără să se prezinte nimeni, a obţinut schimbarea titlului de proprietate din Nicolae Negroiu în Ion Munteanu, care este tatăl Elisavetei Negroiu, decedat în anul 1958. Noi ne mai duceam pe la soacră-mea, eu şi actuala soţie Floarea Covaci, îi duceam medicamente sau, mă rog, mai stam la o cafea. Ca până la urmă să ne trezim scoşi afară din curte şi zice: Cât om fi noi stăpâni nu aveţi ce căuta aici! Bine, domne, am zis şi nu am mai călcat pe acolo”.
Constantin Purec spune că dacă nu ar fi fost el, Elisaveta Negroiu ar fi murit. „Într-o dimineaţă, în martie 2007, ne-am pomenit cu dânsa aproape moartă. Zice: măi, venii să mor la voi... Am aranjat sufrageria şi am luat-o la noi. Am fugit la Cărbuneşti, am mai luat nişte medicamente, am chemat două asistente de i-au făcut un tratament în acea seară, de am reuşit s-o punem pe picioare. A doua zi am mers cu dânsa la spital la Cărbuneşti, unde am internat-o şi i-au făcut perfuzii şi tratament. Avea doar 37 kg, iar după opt luni a ajuns la 50 kg. După aceea a angajat pe Teofila Cojan ca avocat şi au introdus proces de reziliere a contractului. Acum procesul este în derulare. Pe 18, acum, avem proces la Cărbuneşti. Vedem cum se termină şi când se va da sentinţa vă aducem şi dvs. la cunoştinţă. De fapt, ce dorim noi? Să se rezilieze contractul. Vă lăsăm copii după toate actele, ca să vă convingeţi şi dvs. de realitate. Aici este o copie după actul de vânzare a pădurii, în 2006 au vândut pădurea, dosarul e la Poliţia Judeţeană, va ajunge la Parchet, urmând să intre pe rol.
N.R. Suntem convinşi că adevărul este undeva pe la mijloc, dar singurele în drept să  stabilească acest lucru sunt instantele de judecată, la care, de  altfel, cei doi au apelat.

K. Iannis

   13:00

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5