Dispariţia uşilor de la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Informaţia cazului de faţă mi-a fost furnizată chiar duminică, 5 iulie a.c., către ora prânzului, de pictorul Constantin Dobriţescu, pe care l-am găsit aşezat pe pragul atelierului său din Grădina Publică, cu câteva tablouri înşiruite pe marginea aleii, ca o adevărată expoziţie expusă în aer liber. Probabil,aşa sta şi Brâncuşi, în momentele de pauză, când îşi mai aprindea câte o ţigară şi îşi supraveghea pietrele miraculoase, încercând să le ghicească gândurile şi mai ales zborurile. Apoi Costi mi-a mărturisit, pe un ton decepţionat, că această informaţie o mai oferise şi altui fotoreporter din presa locală, care nici nu a luat în seamă bine să vadă despre ce este vorba. Deci, slabe speranţe... L-am rugat să-mi povestească şi mie despre ce este vorba, fiindcă eram pe dinafara subiectului. Atunci, Costi a adus din atelierul său un sul de calc vechi, scorojit şi prăfuit de vreme, ce aducea mai curând cu un papirus vechi, antic, scos parcă de prin templul cine ştie cărui faraon. Din când în când, discuţia noastră era întreruptă de apariţia unei lupoaice, aşa de frumos era acel câine comunitar, cu părul brumat, care, în disperarea ei, amuşina fiecare boschet, fiecare ascunziş în ierburi, căutând anume ceva. Era atât de obsedată de căutările ei, încât nu se mai temea de apropierea oamenilor sau de alte obstacole ce i-ar fi stat în cale. „E disperată că nu-şi mai găseşte puii. De două zile i-au ridicat hingherii şi ea încă mai caută după ei...”, mi-a explicat Costi văzând că nu-l mai urmăream, furat de acea apariţie ciudată.

Un liceean fascinat de nişte uşi sculptate
Flerul meu de reporter a aprins micul led imaginar al curiozităţii, semn că eram pe urmele unui nou caz, adrenalina făcându-şi efectul imediat, în cazul de faţă fiind vorba de frumoasele uşi sculptate de la intrarea principală a bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel de pe Calea Eroilor – pe axa Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”.
„Am studiat modelul încă din timpul liceului. Treceam pe acolo, având drumul spre gară, şi eram însoţit de un prieten, să mai vedem încă o dată modelul acela. Era, cred, singurul model mai aşa, aparte, care ne atrăsese atenţia. Mai era în zonă o casă, acolo unde a funcţionat o vreme Şomajul, şi zărisem şi acolo un model mai special sculptat pe uşă. Şi noi treceam să le vedem, fiindcă ne încântau ochii şi ne trimiteau cu gândul la acele mâini îndemnatice care ştiau să împletească acele încrengături asemeni unor liane din lemn, în acele încântătoare tablouri pe care nu ne mai săturam să le admirăm.
E, şi după aia, am avut ambiţia să preiau modelul ăsta, care se zice că ar fi fost desenat de Brâncuşi, dacă nu o fi o legendă. Dar, oricum, era lucrat de fraţii Konţi & Alexandrescu, care aveau la acea vreme o fabrică de mobilă în Târgu-Jiu, şi l-au ajutat şi pe Brâncuşi de au tăiat pietrele astea. Şi am copiat acel model pe calc, cu creionul, copiindu-l direct de pe tăblia uşii, iar mai târziu am reprodus acest desen pe o uşă pe care am făcut-o pentru apartamentul meu, la intrare”, povesteşte Costi Dobriţescu.

Dispariţia uşilor, mistuite într-un incendiu neaşteptat
Dar povestea nu se termină aici. Abia acum lucrurile încep să se complice, învăluite în mister. „Ca să aflu mai târziu, aşa... , nu mai ştiu de unde am auzit, că nu ar mai fi uşile acelea la biserică. M-am dus să văd şi, într-adevăr, nu erau. Am înţeles că au luat foc. S-a întâmplat ceva acolo şi au ars. Un incendiu, de la o lumânare, cam aşa ceva. Se pare că uşile nu au ars în întregime şi s-ar afla într-un depozit de materiale de construcţie, nu mai ştiu exact de la ce firmă. Poate se pot recondiţiona cumva, încât să fie puse la loc, în locul celor noi, care nu mai respectă configuraţia celorlalte sculpturi din interior executate pe bârne de stejar afumate. Tocmai pentru faptul că biserica este amplasată pe axa Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” şi este declarată monument de arhitectură. Ştiu că undeva, pe ele, chiar era fixată o tăbliţă pe care scrie: Executat de Fabrica de Mobile – Fraţii Konţi & Alexandrescu – Tg.Jiu. O astfel de tăbliţă se mai află şi sub braţul jilţului din dreapta altarului, cum stai cu faţa spre el, iar o alta, care aminteşte de pictorul diplomat Iosif Keber, cel care a realizat pictura acestei biserici în stil neobizantin, în frescă, se află sub braţul jilţului din stânga altarului”, îşi continuă Costi dezvăluirile, care nu fac decât să-mi stârnească interesul.

Scurt istoric al Bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Înainte de a ne porni la drum, ne-am înarmat cu câteva date despre istoricul acestei biserici, tocmai pentru a evita unele erori sau chiar discuţii în contradictoriu. Astfel: „Biserica se află pe Calea Eroilor – pe axa Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”. De această biserică a ţinut seama şi Constantin Brâncuşi când a amplasat în 1937-1938 operele sale în aer liber. S-a construit pe locul unei biserici mai vechi din lemn. Temelia actualei biserici, care are hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, s-a pus la 8 septembrie 1927. Construcţia a durat, cu întreruperi, timp de 15 ani. Între 1927-1930 s-au făcut modificări la acoperiş, pridvor, intrări, ferestre şi supraînălţarea zidului exterior la acelaşi nivel, iar între 1936-1937 lucrările de tencuire, mobilier şi pictură.
Biserica este zidită în formă de cruce. Tencuiala, imitând calciovechio, este făcută cu pietriş, iar suprafaţa este ceruită. Pictura, în stil neobizantin, a fost executată în fresco de renumitul Iosif Keber din Târgu-Jiu. Sculptura pe stejar afumat a fost lucrată de profesorul Ion Keleş şi fabrica Tadici – Alexandrescu din Târgu-Jiu. Executarea lucrărilor a fost îndrumată de arhitecţii Păunescu Anghel, Ion Anastasescu şi Doppellreiter, între anii 1936-1937.
Sfinţirea ei s-a făcut la data de 7 noiembrie 1937, de către Înalt Preasfinţitul Patriarh Miron Cristea şi de Episcopii Vartolomei al Râmnicului şi Nifon al Huşului.
Pentru realizarea acestei biserici au contribuit până în 1932 Nicolae şi Maria Drăgoescu, preotul Iacob şi Maria Cureleanu, Primăria oraşului şi alţii. După 1935, mari donatori şi susţinători au fost: Arethia Tătărescu, Prefectura Judeţului Gorj şi Ministerul Cultelor. Pentru adunarea fondurilor s-au preocupat: Nicolae Hasnaş, Gr. Mitescu, Iancu Mille, Ion Ispăşescu, Ion Dumitrescu, Tache Sârbulescu, Mihail Giurconiu şi Pr. Gr. Constantinescu.
Înaintea actualei biserici Sfinţii Apostoli, pe la 1747 exista o biserică de lemn numită Biserica de la Câmp, deoarece se afla în marginea de est a oraşului. Era o biserică în formă obişnuită a bisericilor, de proporţii mici, deoarece pe atunci oraşul avea populaţie puţină. Era biserica principală a oraşului înainte de catedrală. La această biserică au slujit protopopul Andrei Schevofilax, 1793, şi fiul său, protopopul Constantin Hartofilax, neântrecut maestru în muzica bisericească.
Biserica respectivă s-a preânnoit în anul 1852. Din păcate, nu se observă pe pereţi chipul vreunui ctitor. Totuşi, dintr-o cazanie tipărită de episcopia Râmnicului la 1748, se vede scris pe mai multe file cu mâna proprie de către Radu Cupeţu, ctitor (care a fost ctitor şi la Sfinţii Voievozi).
Vechea biserică avea şi ea o curte în jurul său, unde se găseau chilii şi cimitirul, care a funcţionat până la 1870. Înainte de 1831 exista aici o şcoală de panachizi. Istoria pomeneşte despre existenţa câtorva pietre funerare care aparţineau unor persoane mai înstărite: una din 1839, alta din 5 aprilie 1846, a treia din 1858, şi a patra din 14 septembrie 1865. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu ele după desfiinţarea curţii şi cimitirului.
Biserica este monument de arhitectură”.
Din volumul Municipiul Târgu-Jiu pe scara istoriei, de Emil Ijeac, Editura Măiastra, 2006, Târgu-Jiu).

„Uşile se vor reface întocmai cum au fost”
Primul popas al documentării noastre, luată pe cale ierarhică şi după specialitate, chiar responsabili de culte şi patrimoniu, l-am făcut la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Gorj. Stupoare! Aici nimeni nu ştie despre niciun incendiu sau de dispariţia unor uşi de biserică. Cei de aici, la rândul lor, încep să ne pună nouă întrebări, interesaţi să afle exact ce s-a întâmplat. Şi mai exact data când a avut loc acest eveniment, cel puţin anul, ca să aibă un punct de plecare. Trebuie să găsim măcar un fir pe care să-l despicăm în patru. Căci realitatea îşi spune cuvântul prin existenţa uşilor duble, noi, executate imediat după aşa-zisul incendiu provocat de o lumânare, dacă acesta este adevărul. Dar unde sunt uşile cele vechi, cât din ele a fost mistuit de flăcări, dacă se mai pot reface sau nu ?!
Cert este că pe la această direcţie s-au perindat atâţia oameni, încât noul director al DJCCPCN Gorj, în persoana lui Pompiliu Grigore Ciolacu, îşi dă seama de importanţa acestui monument istoric, dar şi de gravitatea faptelor, pentru că înlocuirea acelor uşi, adevărate piese de muzeu, de o valoare inestimabilă, au fost schimbate cu nişte simple uşi care nu se încadrează în configuraţia arhitecturală prevăzută la acea vreme de specialiştii care s-au îngrijit de lucrări. Pentru că nu s-a consemnat în niciun act despre distrugerea acelor uşi şi nici nu s-a luat vreo măsură în acest sens. „Vom face o adresă, în regim de urgenţă, către Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în atenţia preotului paroh Mircea Muscă, şi în măsura în care uşile se pot aduce la forma iniţială cât mai repede, respectând desenul sculpturii, văzând în acelaşi timp şi în ce stare se află acestea, dacă se pot recondiţiona, dorim să le refacem întocmai, după acele copii în calc, executate de artistul plastic Constantin Dobriţescu, şi să le redăm în circuit, fiindcă nu admitem alte modele şi improvizaţii, care se abat de la proiectele originale”, ne-a asigurat Pompiliu Grigore Ciolacu.

Evenimentul s-a petrecut în februarie 1999
Ca să nu căutăm acul în carul cu fân şi să dăm de o pistă cât de cât sigură, i-am făcut o vizită părintelui Vasile Vlădoiu, de la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, din Târgu-Jiu, situată în str. Victoriei, vizavi de magazinul Parâng, care cunoaşte mai bine istoria acestor sfinte lăcaşe. Domnia-sa îşi reaminteşte de acel incendiu dar, pentru mai multe relaţii, ne-a înlesnit o întrevedere cu preotul paroh Mircea Muscă de la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, sunându-l pe mobil şi rugându-l să ne dea tot concursul. „A fost un incendiu care s-a produs de la un scurtcircuit sau de la o lumânare uitată aprinsă, nu se ştie exact. Sub cavas erau nişte uşi care despărţeau uşile de la intrare de pronaos. Evenimentul s-a petrecut în februarie 1999. Atunci am fost nevoiţi să executăm de urgenţă alte uşi şi am apelat la firma „Dinulică” din Târgu-Jiu. Însă, la acea vreme, nimeni nu s-a mai gândit la acest lucru, nu s-a mai pus problema executării uşilor după modelul cel vechi. De fapt, din uşă a mai rămas doar o bucată mică, uşa arzând aproape în întregime. În ziua aceea au venit aici şi din partea Prefecturii, era prefect domnul Toni Greblă, şi din partea Primăriei, şi a Culturii. Toţi ne-au asigurat că ne vor ajuta să renovăm biserica. Am rămas cu promisiunile, doar Prefectura ne-a oferit atunci 100 de milioane de lei pentru zugrăvelile exterioare”, îşi reaminteşte preotul Mircea Muscă.

În loc de încheiere, aşteptăm măsurile promise
Nu suntem siguri dacă uşile acestui sfânt lăcaş vor mai fi refăcute vreodată după desenele pictorului Costi Dobriţescu, care, pentru plăcerea lui, a reuşit să execute o asemenea piesă atât de dificilă, cu mare uşurinţă, fiind convins că dacă se vrea se poate face şi la biserică. Nu am plecat din biserică până nu am admirat şi fotografiat şi celelalte obiecte de mobilier executate din lemn de fraţii Konţi & Alexandrescu, aşa cum scrie pe tăbliţele fixate pe ele, încât abia se observă, şi scapă din vedere celor mai mulţi. Dacă în rândurile de mai sus am reprodus textul de pe una din tăbliţe, cea fixată sub braţul jilţului din dreapta altarului, în schimb altă tăbliţă, fixată sub braţul jilţului din stânga altarului, conţine următorul text: Executat de Firma Fraţii Konţi & T. Alexandrescu din Tg.Jiu în anul 1937 după proectele D.lui I. Keber Pictor Diplomat.
În ziua următoare, am reuşit să-l contactăm şi pe arhitectul Iulian Cămui, care îşi reaminteşte: „Da. Au ars uşile, însă când am fost acolo preotul Muscă s-a ofuscat, deranjându-l prezenţa noastră, că e treaba bisericii şi prea ne băgăm nasul. Ce a mai rămas din uşi nu mai ştiu, însă după modelul lor şi-au făcut uşile şi cei de la Lainici, la biserica cea veche. Deci se pot executa, dacă se vrea. Nu aveau voie să se abată de la proiect şi să se facă altceva”.
Vom urmări ce se va întâmpla mai departe şi vom reveni cu noi amănunte.
Sper că prietenul meu Costi nu se va supăra pe mine, pentru că i-am luat în serios spusele, într-un timp aşa de scurt...

Ion ŞOLDEA
Foto1: Papirusul lui Costi Dobriţescu.
Foto2: Uşa de la apartamentul lui Costi.
Foto3: Detaliu uşă.
Foto4: Actualele uşi ale bisericii.
Foto5: Detaliu clanţă uşă.
Foto6: Tăbliţa fraţilor Konţi.
Foto7: Părintele paroh Mircea Muscă.

   00:04

Da o nota acestui articol

Nota:~ 4 din 8 voturi.

1 2 3 4 5