Cine a făcut modificări în registrele agricole?

Se ştie din experienţele trăite de mulţi reclamanţi, care îşi puseseră nădejdea în instanţele de judecată, să li se facă dreptate, că s-au trezit în cele din urmă cu plângerile respinse, iar pârâţilor li s-a dat neânceperea urmăririi penale. Din această cauză, văzând că oricât s-ar judeca nu au nicio şansă, cheltuind şi bani mulţi, scârbiţi şi dezamăgiţi în acelaşi timp, au fost nevoiţi să renunţe. Spre surprinderea noastră însă, iată că sunt, puţini, e adevărat, care se luptă cu înverşunare cu aceleaşi elemente ale justiţiei, chiar dacă acestea îşi menţin decizia dată prima dată, ajungându-se în cele din urmă până la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Preşedinţie sau chiar la Strasbourg. Situaţie în care, pe drept cuvânt, te întrebi, fiind la mijloc doar două alternative: petiţionarul să aibă dreptate, mergând până în pânzele albe, sau are tupeu, profitând de conjunctura unor erori sau acte care, într-un fel sau altul, ar înclina balanţa de partea lui.
În cazul de faţă suntem puşi în faţa unei situaţii foarte delicate, pe care vom încerca să o redăm întocmai, în baza documentelor puse la dispoziţie, fără a ne pronunţa sau a influenţa în vreun fel, lăsând tot la latitudinea organelor de cercetare să se pronunţe. Este vorba despre plângerea Mariei Dijmărescu, din comuna Turcineşti, care îl acuză pe primarul Vasile Gogălniceanu de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, fals în înscrisuri publice, care are ca scop obţinerea de foloase necuvenite.

Totul a pornit de la o adeverinţă

Despre ce este vorba? Maria Dijmărescu a fost chemată în judecată de Ileana Cornescu, pentru anularea unui titlu de proprietate prin care Maria Dijmărescu fusese pusă în posesie cu un teren obţinut ca moştenitoare legală a defunctului Gheorghe Lupulescu, tatăl ei. Ileana Cornescu „îşi susţine posesia asupra unui hectar din suprafaţa de 1,5 ha din titlul de mai sus, probând aceasta cu adeverinţa falsă nr. 3498/11.11.2005, fără a se preciza în aceasta Registrul agricol al anilor la care se face referinţă şi poziţia în registru, eliberată de primarul comunei Turcineşti, Gogălniceanu Vasile, în care defuncta Coiculescu Gh. Ioana, mama sa, ar figura cu 1 ha teren fâneţe în punctul „Bazin Vădeni”, şi cu tabelul anexa 39, întocmit de Serviciul Agricol al Primăriei Târgu-Jiu în baza tabelului anexa 19, dar nerecunoscut de Primăria Comunei Turcineşti, conform adresei nr. 2388 din 23.06.2008.
Menţionăm că făptuitorul Gogălniceanu Vasile, în calitate de primar al comunei Turcineşti şi de preşedinte al Comisiei Locale de fond funciar, a eliberat în fals adeverinţa nr. 3498/11.11.2005 numitului Cornescu Ştefan, spre a-i servi la Primăria Municipiului Târgu-Jiu. Prin această adeverinţă, făptuitorul, împreună cu secretarul primăriei, de la acea vreme, în persoana numitei Făgaş Maria-Cristina, au confirmat că în Registrul agricol al satului Horezu din comuna Turcineşti, defuncta Coiculescu Gh. Ioana (soacra lui Cornescu Ştefan) figurează cu 1 ha teren-fâneţe în punctul „Bazin Vădeni”, fapt neadevărat”, a atenţionat Maria Dijmărescu pe preşedintele Judecătoriei Târgu-Jiu în ziua de 02.09.2009.

Falsificatorul şi-a uitat bileţelul în registru

„Falsitatea adeverinţei, văzută la momentul depunerii cererii de funcţionarii Primăriei Târgu-Jiu, neprimind-o şi nefiind menţionată în cererea de retrocedare, nu este văzută nici de procurorul Baican Adrian şi nici de lucrătorii Poliţei Bumbeşti-Jiu.(...) Vă aducem la cunoştinţă că noi nu am declarat că deţineam terenuri pe raza fostei comune Vădeni între anii 1981-1990, deoarece terenurile fuseseră luate de stat cu mult timp înainte şi nu dispuneam de bani să plătim impozite pentru imobile care intraseră în proprietatea statului, de obicei declaram suprafeţe mai mici, pentru a putea plăti impozitele.
Trecerea în registrele agricole ale anilor 1981-1985, 1986-1990 a celor două terenuri pe care noi le-am deţinut pe raza fostei comune Vădeni, ca unul singur şi nu pe puncte distincte, cu toate că între ele este o distanţă de aproximativ 2 km, după cum au fost trecute şi în registrul agricol al anilor 1959-1963, a fost făcută tot în scopul acoperirii falsurilor din filele registrelor mai sus amintite ale mamei reclamantei, căreia în loc de două terenuri de 0,25 ha fiecare, situate în două puncte diferite în Vădeni (în localitate, nu în afara ei), aşa cum erau trecute în fila Registrului agricol din anii 1959-1963, domnul Gogălniceanu Vasile i-a trecut un singur teren, dar în suprafaţă de 1 ha în punctul „Bazin Vădeni”
Analizând comparativ, filele falsificate din registrele agricole ale anilor 1981-1985, 1986-1990, la care făptuitorul Gogălniceanu Vasile a avut acces, cu fila de Registru agricol al anilor 1959-1963, pe numele defunctei Coiculescu Gh. Ioana, la care Gogălniceanu Vasile nu a avut acces, se poate observa că suprafaţa totală declarată este aceeaşi, 4,47 ha, în toate cele 3 file, diferenţa făcând-o punctual, prin introducerea celor două terenuri de câte 1 ha fiecare, în punctele „Ciocârlău-Bazin” şi în „Dealul Bătrân”, cu care familia Cornescu Ştefan, ruda lui Gogălniceanu, a vrut să fie împroprietărită de către acesta.(...) Falsificarea vizibilă, de către domnul tehnician agricol Gogălniceanu Vasile, a filelor registrelor agricole, pe numele meu, reiese şi din faptul că acesta a uitat să mai adune ariile terenurilor pe puncte, a căror sumă trebuia să corespundă cu suprafaţa totală declarată, respectiv de 5,02 ha.(...) A se vedea în acest sens fila 2 a respectivului registru de la Arhivele Naţionale (al anilor 1986-1990 – n.r.), pe care ni s-a xeroxat şi bileţelul uitat, lucrătorii de la arhive considerând că face parte din registru”, reiese din acelaşi memoriu adresat de Maria Dijmărescu preşedintelui Judecătoriei Târgu-Jiu.

Pălărie într-un picior, ghici ciupercă ce-i?

Iată că o pistă era chiar acest bileţel, în care erau trecute într-o anumită ordine suprafeţele de teren care trebuiau operate în registru. Adică, aşa cum ne dezvăluie Maria Dijmărescu, este acelaşi cu cel operat în fila registrului din 1981-1985, şi identic cu cel din cererea de retrocedare a lui Ileana Cornescu, dar şi cu cel din declaraţia semnată de Ion Dijmărescu (Vârţan) din satul Rugi, declaraţie luată de Ştefan Cornescu şi fiica lui, Viorica Negrea, prin inducere în eroare, declaraţia fiind scrisă de aceştia şi doar semnată de Ion Dijmărescu.
De ce nu sunt identificate falsurile din filele registrelor agricole ale anilor 1981-1985 şi 1986-1990, la efectuarea expertizei grafologice, e greu să ne explicăm, când este ştiut faptul că, până la predarea lor la Arhivele statului, aveau acces la ele toţi turcineştenii? Fapt ce nu s-a întâmplat şi în cazul registrului din anii 1959-1963, la care nu a mai avut acces nici primarul.
Reţinem din memoriul adresat de Maria Dijmărescu atât prefectului, cât şi subprefectului, în ziua de 16.09.2009, următoarele aspecte: „Cele trei referate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, întocmite de Poliţia Bumbeşti-Jiu, neâncepere explicată în baza Registrelor agricole din anii 1981-1985, 1986-1990, ani în care terenul aparţinea statului, deoarece terenul fusese luat de statul comunist cu mulţi ani înainte, fapt cunoscut de Poliţia Bumbeşti-Jiu, cât şi de domnul procuror Baican Adrian, care trebuia să coordoneze cercetările penale, este o explicaţie complet abuzivă, având ca scop salvarea infractorului.
Rezoluţia motivată formulată de domnul subinspector Zamfira Laurenţiu-Cristian, de la Poliţia Bumbeşti-Jiu, către Serviciul Criminalistic IPJ Gorj, cu cererea expresă de la punctul 3 – experţii vor răspunde la următoarea întrebare: Dacă paginile aferente numitei Coiculescu Ghe. Ioana din cele două registre agricole aferente anilor 1981-1985, respectiv 1986-1990, prezintă ştersături ale rubricaţiei sau menţiunilor -, denotă că Poliţia Bumbeşti-Jiu cunoştea modul cum s-a făcut falsificarea, mod pe care l-am dedus şi noi, falsificare pe care i-am explicat-o atât procurorului Baican Adrian, cât şi organelor de poliţie, atât scris, cât şi verbal...”
Ne oprim aici, pentru a nu le sugera toate pistele organelor de cercetare care să conducă... ştiu ele unde. Ca în ghicitoarea aceea atât de grea: pălărie într-un picior, ghici ciupercă ce-i? Că de aia sunt plătite...

„Eu consider că nu am nicio vină”

La rândul său, contactat de noi, primarul Vasile Gogălniceanu declară: „Domnule, femeia asta nu ştiu ce are! Visează! Eu am impresia că e impinsă de altcineva. Ei se judecă pentru nişte pământ cu rudele lor. În situaţia asta, ei au solicitat adeverinţe pe care sunt obligat să le eliberez şi la unii şi la alţii. Şi eu nu am nimic comun cu ei, nu sunt rudă cu niciunul. Eu le-am dat la toţi adeverinţe. Acuma, dacă îi dai o adeveninţă, nu-i convine. Păi eu am dat adeverinţe legale. M-au cercetat şi poliţia şi parchetul. Au constatat că sunt legale. Au fost luate, între timp, de arhive, registrele. Am mers acolo, au studiat, eu am dat exact după registrul agricol.
Ce influenţă am eu la justiţie? Că contestă şi decizia poliţiei şi pe cea a parchetului. Înseamnă că toţi sunt vinovaţi. Şi poliţia şi parchetul şi justiţia. Eu cu ce pot să-i influenţez? Eu consider că a dat soluţii bune poliţia. Că doar v-am spus, am dat la declaraţii... Adică, dacă dai la cineva o adeverinţă despre cineva, la un proces, înseamnă că trebuie să nu mai eliberez nicio adeverinţă? Şi atunci ne acuză că nu le dăm. Poliţia a dat neânceperea urmăririi penale şi parchetul la fel. Am mers cu ei la arhive, le-am arătat registrul: uite, domne, ăsta e registrul! Le-am dat exact după registru. Ce să scriu altceva? Că doar nu oi fi nebun să scriu altceva, când ştiu că adeverinţele ajung la poliţie. Cine să facă modificări în registrul agricol, când acesta este depus la arhivele statului? Deci, eu nu am dat adeverinţa după nici un act, registrele au fost preluate de arhive. Eu pot să mă duc la arhive să-l modific?
În ceea ce îi priveşte pe judecători, acuma, ăsta de se judecă cu ei, ei sunt rudă toţi. Dacă ăsta are un nepot judecător, doar nu i-a judecat el. Că nu se bagă el în aşa ceva. Nu are nicio legătură, chiar că este un om corect şi de câte ori am discutat zice: domne, nici nu vreau să aud de treaba asta! Sunt rude, dar se ceartă pe pământuri. Este şi acum termen de înfăţişare, ei au contestat soluţia parchetului. E la judecătorie sau la tribunal. Nici nu am fost la niciun proces, când s-a cercetat. Am lăsat să judece în lipsă.
Eu consider că nu am nicio vină, nici justiţia, nici poliţia, nici parchetul. Or, dacă lor nu le convine nicio soluţie, înseamnă că nu e bună? Se judecă pentru nişte pământuri. Că pământul e la fel. Dacă era undeva pe centură, mai la centru, de valoare, mai ziceam...”
* N.A. Tot mai mult, în ultima vreme, am constatat, cu oarecare admiraţie dar şi amărăciune, că mulţi oameni de rând, de condiţie modestă, chiar şi ţărani, care, fiind plimbaţi ani în şir prin sălile paşilor pierduţi, au ajuns să cunoască legislaţia foarte bine, putând să-şi ia licenţa în drept. Semn că nevoia îl învaţă pe om. Dar ce folos, când se loveşte de „legile” impuse de domnii  magistraţii?!

K. Iannis

   04:17

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 4 voturi.

1 2 3 4 5