Când „Dreptatea” e cu unii mumă şi cu alţii ciumă

Cazul de faţă este mai vechi, din anul 1945, când o proaspătă familie la acea vreme – Ion şi Sevastiţa Năgăra – au dobândit în timpul căsătoriei, conform contractului de vânzare-cumpărare din 30.08.1945, un teren situat în Târgu-Jiu, între str. Victoriei şi str. 14 Octombrie, în suprafaţă de 7.000 mp, împreună cu o casă alcătuită din trei camere.
După anul 1947, acest imobil a fost preluat în mod abuziv de către stat, iar din cei 7.000 mp teren o suprafaţă de 2.190 mp a fost înstrăinată unor persoane fizice.
Mai târziu, după moartea celor doi soţi, care nu au avut copii, au apărut o serie de moştenitori cu pretenţii de a moşteni acest teren şi casa. Primul a fost Vasile Năgăra, nepot al defunctului Ion Năgăra (decedat în anul 1966), solicitând restituirea în natură a cotei de 1/4 din aceste imobile, iar 3/4 se cuvin moştenitorilor soţiei defunctului (care a decedat la 2 decembrie 1989).

Moştenitori contra... moştenitori

La data de 24.04.2003, intervenienta Aurelia Măruţă a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii formulată de reclamant, întrucât prin sentinţa civilă nr. 13.680/19 decembrie 2001, a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă şi irevocabilă, prin decizia civilă nr. 102/21.01.2003 a Curţii de Apel Craiova, i-a fost restituită ei, în exclusivitate, adică terenul în suprafaţă de 4.180 mp, împreună cu casa, întrucât era singura moştenitoare a defunctei Sevastiţa Năgăra, în baza testamentului lăsat de aceasta, aşa încât reclamantul nu avea calitatea procesuală activă.
Mai târziu, au mai formulat cereri de intervenţie în interes propriu şi alţi intervenienţi, care au susţinut că şi ei sunt moştenitori legali de gradul III ai autorilor Ion şi Sevastiţa Năgăra.
În ceea ce priveşte suprafaţa de la primul punct al cererii introductive de la instanţă, de 2.190 mp, care nu poate fi restituită în natură întrucât pe ea se află construcţii şi investiţii ce aparţin societăţii PETROM, iar valoarea măsurilor reparatorii ce se cuvin părţilor este de 2.625.003.277 lei, din care reclamantelor Maria Năgăra, Maria Mazilu şi Elena Udroiu li se cuvine cota de 1/4, iar intervenienţilor Constantin Anastasiu şi Marcu Anastasiu le revine cota de 1/4, iar intervenientei Aurelia Măruţă cota de 2/4.
Justiţie contra... justiţie

Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Prin decizia nr. 1847 din 18 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă, s-a admis apelul formulat de intervenienta Aurelia Măruţă împotriva sentinţei nr. 292 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Gorj, pe care a schimbat-o în parte, stabilind măsuri reparatorii în valoare de 2.625.003.277 lei, astfel: Elena Udroiu şi Maria Mazilu cota de 1/4, iar Aurelia Măruţă cota de 3/4 (pentru terenul de 2.190 mp), menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că intervenienta Aurelia Măruţă este succesoarea testamentară a autoarei Sevastiţa Năgăra, decedată fără succesori rezervatari şi în această calitate îi înlătură de la succesiune pe intervenienţii Marcu şi Constantin Anastasiu, ce fac parte din clasa colateralilor privilegiaţi (nepoţi de frate) ai autoarei Sevastiţa Năgăra.
Însă apele nu se limpezesc nici de această dată. Urmare recursului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Gorj împotriva deciziei nr. 1847 din 18.06.2004 a Curţii de Apel Craiova, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie casează în parte decizia atacată, în sensul că admite apelul DGFP Gorj împotriva sentinţei nr. 292 din 22.10.2003 a Tribunalului Gorj – Secţia civilă.

Atacuri pe... „căi abile”

Mai departe, a urmat pe rol judecarea acţiunii formulate de reclamanta Maria Mazilu împotriva pârâţilor Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Târgu-Jiu şi Aurelia Măruţă, având ca obict plângere împotriva încheierii de carte funciară – Dosar nr. 14.280/318/2007, Judecătoria Târgu-Jiu.
Aurelia Măruţă a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanta a precizat eronat învecinările terenului, din „motive abile”, expunând apoi aspecte din litigiile purtate între părţi până la momentul punerii în executare de către executorul judecătoresc.
Instanţa a apreciat că reclamanta nu deţine un titlu care să identifice fără dubii întinderea dreptului său, acesta constituind motiv de prematuritate a cererii, care poate fi valorificată după clarificarea erorilor din hotărârea de partaj, motiv pentru care respinge acţiunea formulată de reclamanta Maria Mazilu (pronunţată în şedinţa publică de la 30.01.2008, la Judecătoria Târgu-Jiu, iar Grefa Judecătoriei Târgu-Jiu atestă şi parafează că sentinţa civilă nr. 486 din 30 ianuarie 2008 este definitivă prin nerecurare).

Un contract de închiriere ilegal

După toată această sarabandă a jocurilor de culise şi rătăciri prin hăţişurile justiţiei, procuratorul Aureliei Măruţă, Ion Măruţă vine să ne atenţioneze că seria ilegalităţilor continuă. Maria Mazilu beneficiază de un contract de închiriere nr. 46.881 din 29.11.2007 care, de fapt, este ilegal, fiind încălcate dispoziţiile art. 1017 Cod civil, adică contractul s-a făcut înaintea Hotărârii nr. 488/17.12.2007 emisă de Consiliul Local Târgu-Jiu, hotărâre lovită de nulitate absolută, nerespectând – aşa cum susţine procuratorul Ion Măruţă – prevederile Legii nr. 215/2001 art. 49 şi art. 85.
„La încheierea contractului de închiriere nr. 46.881/17.12.2007 nu s-au respectat nici dispoziţiile art. 1000 şi 1006 Cod civil, adică în acea perioadă se aflau pe rol la instanţele de judecată două acţiuni, în care parte reclamantă era Maria Mazilu, care este locator în contract.
Existenţa pe rol a celor două acţiuni este confirmată în mod superficial de locatoarea Maria Mazilu prin declaraţia dată şi autentificată sub nr. 851/27.05.2008 la Biroul Notarului Public Nicolae Popescu-Bejat, şi prin actul adiţional nr. 01/25.056/04.06.2008, la contractul de închiriere nr. 46.881/29.11.2007”, mai spune procuratorul Ion Măruţă.

Cu unii mumă şi cu alţii ciumă

De menţionat faptul că la datele când se perfectau actele amintite mai sus, acţiunile invocate erau deja soluţionate. „Prin aceste hotărâri judecătoreşti lui Maria Mazilu i s-au respins acţiunile referitoare la imobilul cu teren în suprafaţă de 1.228 mp, în care este inclusă şi aleea de acces ce face obiectul contractului de închiriere nr. 46.881/29.11.2007. Prilej cu care a mai fost încă o dată renaţionalizată, ca în anul 1956, fără titlu valabil, o parcelă de teren situată în continuare la aleea de acces, ce face obiectul contractului de închiriere, parcelă care are o suprafaţă de 28 mp.
Culmea este că Mariei Mazilu i se plăteşte chirie de 6 euro/mp/lună, pentru aleea închiriată, iar Aureliei Măruţă nu i se plăteşte nimic. De menţionat că întreaga alee de acces, lungă de 75 m şi lată de 2 m, este intabulată pe numele Aureliei Măruţă, iar Mariei Mazilu i s-a respins intabularea terenului pe care se află şi aleea de acces, deoarece aceasta nu prezintă un titlu care să identifice, fără dubii, întinderea dreptului său.
De ce nu se respectă legea şi mai ales hotărârile judecătoreşti? Constituţia spune clar că nimeni nu e mai presus de lege! Însă, în cazul nostru se vede cât de colo că cei care trebuie să respecte şi să aplice legile, chiar ei sunt cu unii mumă şi cu alţii ciumă!”, concluzionează cu obidă Ion Măruţă.

K. Iannis                                                                                             

   16:07

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5